Anagramă în Re Major pentru seară de Joi

    Câteodată ecoul vine de unul singur și mă mușcă de gleznă. Are dinți lungi, fini, albi, îi văd bine de tot, mai ales după apusul Soarelui. Pot anticipa în felul ăsta ficare izbucnire de confetii cenușii făcute parcă în adins să filtreze lumina aia albastră pe care nu o mai văzusem demult. Pulsând cu fiecare bătaie a inimii, ca ochiul tăcut al unui uragan, lumina aia ireal de albastru se ridică. Știu că nu e nimic nou în Walhalla, doar că seara, iarba devine neagră, seamănă cu asfaltul orașului care se năpustește vesel arătându-și dinții de neon, îți țin mâna ca pe un schimbător de viteze, ca pe o inimă care pulsează lumini albastre, oprim puțin, a înflorit un cireș, unul din cei foarte mulți, știm că echinocțiul e undeva pe-aproape, întinzi o mână ca o aripă, întind o privire ca o schelă de clopot.

One Response to “Anagramă în Re Major pentru seară de Joi”

  1. lumina albastra Says:

    Ciresul este la capatul…

Leave a Reply