Pentru că e important să știm că nu suntem singuri

    Ideile bune mi-au venit aproape întotdeauna de la sau stând de vorbă cu o femeie. Probabil că întâlnirea cu un alt mascul, chiar dacă nu are dramatismul întâlnirilor a doi cimpanzei, mă ține într-un fel de stare competițională, iar pe mine ideea de competiție mă face brusc complet dobitoc și cu mușchii umflați la maximum. Cu totul altfel mă simt în preajma unei femei. Sunt eu însumi, ce mai. În plus, ar cam trebui să spun că inteligența unei femei e atăt de complementară încât am numai de învățat dintr-o discuție cu ea. Reușesc să văd imediat lucruri pe care nu le-aș vedea altfel în ruptul capului.

    Așa s-a întâmplat și acum. Sporovăiam pe mess cu o prietenă, fostă studentă, adică matematician ca și mine, aflată de luni bune de zile în capitala Imperiului, adică la Bruxelles. A venit vorba de blog-ul ăsta și m-am gândit sau ne-am gândit (nu mai stau acum să mă uit pe log) că ar fi super să creem un soi de comunitate în jurul ideii de libertate. Am făcut și un loc pentru asta, un loc de dat cu capul, dar nu de pereți până se umplu de așchii de creier ars, ci de gândit și povestit împreună.

    Trăim într-o lume atât de declarativ liberă și atât de puțin liberă în fondul ei, încât cred că experiența fiecăruia dintre noi o poate îmbogăți pe a tuturor. Și până la urmă, e grozav să știi că nu ești singurul care gândește într-un fel sau altul. Locul ăsta de dat cu capul este bucațica noastră de spațiu virtual în care putem scrie despre libertate fiind siguri că mai e cel puțin încă un om care ne va citi și ne va înțelege. Este locul în care vor ajunge foarte greu domnii onorabili care trec pe lângă noi cu nasul pe sus, spunând cel mult un “îhâm-hâm” gutural ca să-și sublinieze dezgustul pentru cum suntem îmbracați sau cum ne mișcăm sau halul în care gândim. Este locul nostru, al celor care nu vom avea niciodată putere, sau dacă o vom avea nu o vom folosi pentru a demonstra cât de grozavi suntem, al celor care au refuzat să intre în regulile jocului pentru că nu au vrut să îngrașe organizatorii, al celor care au schimbat reperele morale cu repere etice și care nu își bat joc de lucrurile cărora le declară credință. Nu este un loc utopic. Utopiile pot fi minunate, dar lumea în care trăim e al naibii de reală. Și vreau, din tot sufletul, să nu fie un loc încrâncenat, umplut de flegme și umori. Putem povesti despre libertate fiind senini. De fapt, asta e o condiție esențială pentru a fi liber. Seninătatea.

    Uite că vorbesc mult și e cazul să revin la povestea cu care am început post-ul ăsta. În locul de dat cu capul va invit să povestiți despre clipa aceea în care v-ați simțit cu adevărat liberi. Și, dacă nu cer prea mult, despre povestea care a mușcat cel mai tare din libertatea voastră. Așa o să aflăm ca nu suntem deloc singuri. Și ăsta e un lucru super!

3 Responses to “Pentru că e important să știm că nu suntem singuri”

  1. Sita Meirosu Says:

    A fi liber intre doua lumi. Va spune ceva asta?Daca mai pun o data intrebarea mai incolo o sa si primesc si un dat din cap, in semn ca da. A pendula intre doua lumi diferite, unde in fiecare dintre ele te simti bine, liber intr-o anumita doza; cealalta doza care sa intregeasca totul, se afla dincolo de orizontul tau apropiat, in cealata lume. Esti in lumea unde in mod real viata ta are in fiecare dimineata acelasi gust de cafea si de miros de croissant gata scos din cuptor prin toate statiile de metrou. Mai incolo in zi esti in aceeasi lume-colegii de birou cu care te-ai obisnuit si pe care ii stii ca pe buzunarele tale.ETC, etc.In toata rutina asta, vii acasa si ai nevoie de cealalta libertate, care nu pleaca niciodata, insa in care esti doar o parte activ. Aceasta libertate poate ai s-o traiesti intreag in ziua in care te vei intoarce, daca te vei intoarce, la LOCUL tau. Daca nu, ramai in continuare atarnat, asa ca mine , intre doua lumi puse pe aceeasi balanta.

  2. michelle Says:

    teoretic toti cunoastem termenul de libertate dar practic nu ne dam seama sau nu realizam ce inseamna sa fii liber!!!parodoxul este acela ca suntem sclavi in propria noastra “libertate”.suntem preocupati de toate celelalte probleme posibile mai putin de una, care ar trebui sa fie majora EU(tu).Da, ma refer la propria persoana, acel EU care zace in fiecare dintre noi care la unii nu are puterea sa iasa si sa strige”VREAU” iar la altii reuseste sa sa se desprinda de rutina dar care din pacate nu are taria sa strige cu voce tare”da, VREAU”.iata o problema care se completeaza cu efectul “de turma”, daca face ala , fac si eu, sau invers….De Ce se intampla asta????este simplu dar nimeni nu ii da atentie intrebarii ce sa mai vb de raspuns….raspunsul e clar logic si totusi greu de sesizat: Suntem atat de concentrati asupra problemelor de diferita natura care ne acapareaza atentia si totodata ne consuma energia ne mai fiind capabili sa dam randament si sa oferim timp si rabdare unei probleme realmenta importante”eu”.de fapt faptul ca nu ne oferim destul timp noua insine ne transforma in masinarii lipsite de sentiment, dorinta, placere etc….poate ca ar trebui sa ne gandim putin la propria libertate, sa facem lucruri ce intr-adevar ne fac fericiti , ne fac sa uitam de stress !a avea o minte “curata” clara denota un comportament demn pt o societate si ridica astefl valoara ta ca om…multa dragoste si nu uitati de voi…….

  3. Metalshrine Says:

    Frumos spus Michelle!
    Eu m-am simtit liber cu adevarat cand am parasit cateva joburi. Ciudat, dar m-am simtit liber si atat!

Leave a Reply