Ce blog-ul meu…

Trebuia să se întâmple și asta. Recenzia. Vine și ea, e semnul sigur că exiști, în definitiv, de-aia nu scrii în Notepad pentru hard-disk-ul din calculator. Pentru că simți nevoia să comunici. Pentru că ești om. De-aia. Recenzia este, tocmai din picina asta, un lucru mișto. Când e de bine, te bucuri, așa cum poți, eu unul dacă aș fi câine aș da din coadă, de exemplu. Când e de rău, te întristezi, dar în definitiv, ar fi chiar culmea prostiei să crezi că tuturor le placi.

Există însă recenzia de insectar care e din alt film decât cel cu bună sau rea. E aia în care recenzentul probabil că nu citește ce recenzează. Zice, probabil, “Ia să vedem ce a mai apărut nou… Aha, și-a tras și Pambuccian ăla blog. Unde îl punem? La politic.” Și din înaltul cerului apare boldul uriaș care ți se înfige în scăfârlie și în secunda următoare te trezești proțăpit în vitrina cu politicienii care își fac blog. Sub tine e o etichetă cu numele tău și cu denumirea științifică în latină, deasupra e eticheta mare pe care scrie regnul, îcrengătura, clasa, ordinul, familia, genul, specia, peste tine se trage geamul de sticlă, îl auzi cum culisează pe rama de lemn de brad, te gândești cu tristețe la bradul ăla care a ajuns ramă și la felul în care ai ajuns tu exponat, mai vezi ca o imagine dintr-o altă lume un funcționar zelos scriind ceva de zor într-un carnet, probabil data și ora la care te-a pus acolo, îl vezi zâmbind mulțumit și cărându-se să prepare un alt exponat de pus în altă cutie și se așterne liniștea. de muzeu vechi perturbată din când în când de vizitatorii care trec indiferenți prin fața ferestrei tale către lume.

Chestia asta cu pusul funcționărește și pe necititelea în insectar, nu mi-a plăcut niciodată. Și oricât de bune ar fi fost intențiile funcționarului care a făcut asta, cred că trebuie să spun aici o banalitate pe care sper că o va înțelege: un om e o ființă extrem de complexă. Când omul ăla scrie despre el, nu despre o temă precisă, scrisul lui nu poate fi clasificat doar prin meseria/meseriile pe care le are.

Blog-ul ăsta nu este despre politică. Blog-ul ăsta nu este despre tehnologie, nu este despre matematică, nu este despre bucurie, nu este despre tristețe, nu este despre iubire, nu este despre respirare, nu este despre cântec. Este despre toate astea și foarte, foarte multe altele. I-am spus blog despre libertate. Pentru că libertatea este despre toate astea și despre multe, foarte multe altele. Așa cum le văd eu. Blog-ul ăsta nici despre mine nu este. Este eu, așa cum sunt în clipele în care scriu aici. Este discretizarea existenței mele în feliuțele de timp despre care am chef să povestesc. În el scriu așa cum vorbesc. Așa cum vorbesc cu mine și așa cum vorbesc cu cei cu care vorbesc cu toate vocile prin care vorbesc, cu toate privirile prin care vorbesc, puse, așa cum sunt eu în stare, în litere și semne.

Varujan nu vrea în insectar. Refuză insectarul și acul cu gămălie înfipt în cap, refuză să stea cu aripile desfacute, le desface el cînd are chef în fața cui vrea el. Varujan nu e exponat. Varujan e om.

Când spun cuvântul ăsta, om, așa minunat și de mizer cum e el, omul, singurul lucru cât de cât apropiat de ceea ce simt când mă văd băgat în insectar pe necititelea sunt versurile unui om pe care îl iubesc mult și sunt tare trist că a trebuit să moară. Îl chema Nichita Stănescu și astea sunt versurile lui:

Tragem la sorți
cu inima smulsă dintr-un străin.
Martorul intreabă: cap sau pajură?
Nici cap nici pajură, răspunde corul antic.
Inimă, pur si simplu.
Inimă pe toate fețele?
Inimă pe toate fețele!
Și unde este Omul cu M mare?
Unde să fie? În moarte.
Dacă trageți la sorți cu inima lui
unde vreți să fie?
Omul cu M mare se află în moartea cu m mic.

10 Responses to “Ce blog-ul meu…”

  1. REdsor Says:

    DA!

    Frumos si cult

  2. razvanserbu Says:

    Acum ti-am descoperit blogul. Stralucitor ca si tine. O sa te pun in Blogroll-ul meu pentru ca in aceasta nebunie in care traim am regasit un om normal.

    ***

    Pacat ca esti politician… sau poate nu.

    ***

    Cand cumparam insula aceea de care tot vorbeam pe la conferinte?

    ***

    Ultimele dati cand ne-am vazut erai extrem de slab - sper ca nu esti bolnav.

    ***

    Nu-ti place la insectar?
    Pai si Nichita, Cioran sau Eminescu sunt la insectar. Cine mai stie ca Eminescu a fost un jurnalist de exceptie? La regnul poetilor e in cap de lista restul nu conteaza - doar nascut: data si mort: data. Ca doar am auzit la radio, pe postul national, acum cativa ani: “astazi sarbatorim o suta x ani de la moartea poetului” - Vezi, unii se bucura.

    ***

    Taxa bat-o vina!
    Pai de ce spusei ca nu esti frate cu celalalt Varujan. Eu am date certe… esti din acelasi trib - politicienii. Toti corupti si manglitori.
    Lasand gluma la o parte ii inteleg perfect frustrarea omului. Taxa asta nu are nici o logica. Incurajeaza importul de masini vechi care polueaza infernal de mult si cica e ecologica.
    Cand solutia e atat de simpla nu stiu de ce Varujan celalalt nu o gaseste. Ori nu o cauta, ori e tampit. Tu te mai intalnesti cu el sa-mi spui si mie care e varianta corecta.
    Daca ti-ai luat masina noua care e planificata sa polueze 20 de ani si a luat foc dupa 3 zile cine iti mai da taxa inapoi?
    De ce nu pun o taxa anuala pe poluare - indiferent de varsta masinii. Aia cu Euro 3 sau 4 platesc mai putin decat cei non euro. In felul asta ai si taxa ecologica si fiecare plateste dupa cantitatea de mizerii care le arunca in atmosfera - fara suparare. In plus, nici nu facilitezi importul de rable.
    QED

    ***

    Te salut si iti urez un summit gratios si o blogareala placuta.

  3. Anca Says:

    Ei da! Iata un blog pe care il voi cauta cu nesat sa-mi ostoiasca setea de frumos zilnic!
    Salutari - eu sunt o prezenta… absenta de la conferintele tehnologiei zilelor noastre, dar timpul petrecut acasa intru cresterea pruncilor mi-a oferit si calea catre blogosfera. In care va urez bun venit si va trec in lista la blogroll-ul meu.

  4. Gigi Cacoveanu Says:

    Draga Pambuc, de fiecare data cand te vad sau aud de tine mi-aduc aminte de anii scolii si de Observator. Intr-adevar acolo m-am simtit mai liber ca nicaieri,intr-o vreme in care libertatea era doar o idee propagata prin media vremii. Acum o avem cu gramada si nu stim ce sa facem cu ea. Libertatea este bunul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ca si sanatatea si intelepciunea si alte insusiri si ar fi pacat sa o risipim imprastiindu-ne cu procuparile lumii. Eu iti urez numai bine si sa tii dreapta “carma” corabiei de pe Ararat! Cu drag, Gigi Cacoveanu

  5. Marius Torsan Says:

    Varujan, pentru mine nu vei fi niciodata intr-un insectar; si nici un nume in agenda telefonica. Vei fi Omul pe care l-am descoperit in imprejurari profesionale dar care a lasat o marca pe sufletul meu; nu pe cartea de vizita.
    Am citit cap-coada insemnarile tale. Eu cred ca sint cea mai vie dovada ca mintile algoritmice, exacte sint conduse de trairi deosebite. Iar faptul ca le imparti cu ceilalti este un cistig pentru noi. Asa cum spunea Anca mai sus, este un loc in care voi reveni cit mai des pentru setea de frumos.

  6. Edi ANTONIAN Says:

    Draga Varujan, tot stind pe acasa (cu pacatoasa mea de boala, dupa cum stii) imi trec prin minte tot felul de ginduri, referitor la stramosii nostrii comuni (asa cum bine spuneai si la lansarea cartii traduse de dna.madeleine karakasian..)….te-as ruga sa imi spui, oare din cite masacre este format un genocid…?…inca o data iti multumesc pentru tot!…..chiar astept raspunsul tau:)

  7. Ubik Says:

    I love this man

  8. Varujan Pambuccian | FocusBlog Says:

    [...] care-mi plac. As putea sa le aleg la intamplare, rezultatul ar fi acelasi! Ca atare incepeti cu Ce blog-ul meu…, Despre mine însumi și despre temele mele însele (si aici trebuie sa-l citez “N-aș fi [...]

  9. Metalshrine Says:

    Acu intreb si eu ca prostu’…oare pusul asta la blogroll nu este tot un soi de insectar?
    (E o gluma, evident!)

  10. Andreea Says:

    De cand v-am decoparit blogul si va citesc insemnarile ma simt mai in siguranta in minunata noastra patrie..stiu ca acolo in parlament ratiunea si bunul simt si-au gasit un discipol fidel.
    Multumesc prietene!

Leave a Reply