Archive for March, 2008

Erin

Thursday, March 13th, 2008

    O cheamă Erin. E chiar o tipă super! Lucrul ăsta aveam să-l aflu ceva mai târziu. Deocamdată, știam doar că mă duc să o iau de la aeroport. Mă rugase o cunoștință de-a mea din Cehia să o ajut să se descurce pin București. Știam că vine din Utah, de la mormoni adică, și că are de făcut nushce studii pentru doctoratul ei, o chestie cu minoritățile în Europa de Est.

    Merg spre aeroport. Am promis, mă țin de cuvânt. Recunosc, fără prea mare tragere de inimă, dar merg. Cum naiba o arăta, că am uitat să întreb… Chestia cu scris numele pe o foaie de hârtie, habar n-am de ce, îmi repugnă. Știu, e foarte simplu și practic, dar acum n-am nici măcar foaia aia pe care să scriu “Erin” și să o flutur cu un zâmbet tâmp. Asta e… Mă chinui să îi fac portretul robot. Doctorandă, adică vreo 25 de ani, probabil ochelari, probabil destul de urâțică, americancă, adică obeză de la atâta junk-food cât bagă în ei, probabil cu niște pantaloni de culoare închisă și un T-shirt fără nici o formă clară pe ea. Evident, îmi zic, dacă nu mănâncă junk-food, e vegetariană și categoric nu fumează. Îmi aduc aminte și îmi aprind o țigară pe chestia asta. Cehul îmi spusese însă că e miștocuță. O mai slăbesc puțin, îi mai mulez pantalonii și tricoul, o dau cu oarece deodorant, merge… Hai sa vedem, că am ajuns la Otopeni.

    Avionul a aterizat deja, lumea trece prin porți, e și una care ar corespunde oarecum portretului robot, dar intuiția îmi spune să stau naibii pe loc că nu e ea. Numele pare irlandez. Poate că o fi roșcată, îmi zic, și asta de-aici e blondă. Oricum, o să stea în mijlocul aeroportului și o să mă caute cu privirea. Cehul i-a spus că am barbă. Pe vremea aia avem și burtă. I-o fi spus cehul și asta? O să vedem, îmi zic…

    Nu îmi pierd răbdarea foarte ușor, așa că stau liniștit și trag din țigară (Doamne, chiar a fost de mult de tot…) în fața porților. Și uite că portretul-robot se face zob… Apare o frumusețe de fată, de-aia care iți taie respirația pe bune și te gândești bine de tot cum trebuie să procedezi. Ceva îmi spune că ar fi super să fie ea. În situațiile astea, e bine sa fii sigur pe tine. “Erin!?!”, o strig, încercând să maschez orice urmă de șovăială în glas. “Hi, Varujan!”, îmi răspunde. Vorbește! Și e mișto de tot! Mai greșește omu’ cu portretele astea robot…

    Ne suim în mașină. De când ne-am întâlnit, vorbește în continuu. Vrea să priceapă cât mai multe despre locul în care a venit. De la un moment încolo însă tace cu nasul lipit de geamul mașinii. Chiar dacă mor de curiozitate să știu ce îi umblă prin cap, îi respect tăcerea. Care se rupe brusc, spulberându-mi ultimile idei fixe pe care le mai aveam pe vremea aia:

    - Dar voi aveți case!
    - Da, Erin, avem case…

 

Despre libertate

Wednesday, March 12th, 2008

    Săptămâna trecută mi s-a întâmplat un lucru atât de greu de priceput de către mine încât m-am hotărât să scriu, cât oi fi în stare să mă țin de chestia asta, despre libertate. Așa cum o percep eu, fără a avea orgoliul că spun cine știe ce lucruri fără de care umaninatea ar fi definitiv condamnată la beznă, fără a avea macar vreo pretenție că dețin un adevăr cât de mărunt. Zic și eu doar ce-mi dă prin minte. Cu credința că libertatea mea nu poate fi îngrădită decât de cea a semenilor mei. Dar de libertatea și nu de ideile fixe proprii sau instituționalizate, de stările de autarhie, de lipsa de cultură, de cultura de scară de bloc, de lipsa de viață personală și alți viermi care cască grote prin zonele în stare avansată de putrefacție a creierului.

    Era într-o zi de Marți. Ăsta e chiar un lucru important, nu pentru că umblă vorba că Marți ar fi nu știu ce ceasuri rele, ci pentru că Marți vine după Luni și e prima zi în care nimeni nu se mai poate plânge că ar fi atins de mahmureala generată de un weekend epuizant. Faptul că povestea cu pricina s-a petrecut în plenul Camerei Deputaților și că protagonist a fost un coleg al meu e un amănunt absolut nesemnificativ. Întâmplarea cu pricina se putea consuma pe stradă, în scara oricărui bloc sau la birtul din colț, în Mall sau în metrou.

    O dispută care se anunța una de păreri și idei s-a terminat brusc cu un text standard utilizat atunci când simți că nu mai ai argumente. Colegul cu pricina mi-a spus că se simte jignit să stea în același Parlament cu cineva care nu vine “la cămaşă şi cravată, că nu suntem pe stradă, la păscut oi, să umblăm cu traiste şi cu nu ştiu ce după cap, atunci când venim aici, în forul suprem al ţării…”. Sigur, replica pe care i-am dat-o, citându-l pe profesorul Moisil (de ce aveți nevoie, de capul meu sau de curul meu) a fost o simplă reacție pentru a detensiona situația și pentru a-mi masca amărăciunea. În sinea mea, am înțeles pentru a nu știu câta oară că din autarhie poate izvorî ură, intoleranță, catalogarea celor care nu sunt conformi cu un anumit șablon mental ca dușmani. Când ești singur și gândești așa, înjuri. Când ești într-un grup care gândește așa, poți ucide oameni. Când ești într-o societate care gândește în majoritatea ei așa, ucizi libertatea tuturor.

    Uite, de-aia m-am hotărât să scriu despre libertate. Pentru că eu cred că e minunat să fim diferiți, că e minunat să nu dăm buzna unii peste alții ci să repectăm granițele alea în care libertatea fiecaruia dintre noi o întâlnește pe cea a celuilalt. Vreau să scriu despre cum ne putem îmbogăți unul pe celălalt, fără a avea naivitatea că pot schimba ceva. Despre ceea ce cred eu că ne face să fim umorali, temători, agresivi, disperați și ne oprește să trăim cu adevărat. Despre iubire și despre lipsirea de iubire, despre prietenie și însingurare, despre certitudini și iluzii, vreau să scriu.

    Poate că cei care așteaptă de la mine gânduri legate de meseria mea, vor fi dezamăgiți. Și pentru dezamăgirea asta, le cer de pe acum iertare… Nu voi vorbi nici despre matematică, nici despre tehnologia informației sau comunicații, nici despre politică. Chiar daca, aparent, hotărârea mea de a scrie a plecat din povestea pe care am spus-o aici. Voi vorbi doar despre libertate. În fel și chip, despre libertate, cum și cu cine are chef să tăifăsuiască despre asta.