Intrare în deșert

    Intrarea în deșert se face în foarte multe feluri. Vine, de exemplu, un scarabeu stralucitor, cu irizări violete, habar n-ai cum îl cheamă, îl poate chema Spaimădenecunoscut sau Spaimădeviitor, habar n-ai, te uiți la el neputincios cum vine lătrând și dând vesel din coadă și brusc îl vezi așa cum e el, scarabeu, rostogolind sfera de foc a Soarelui, crezi că vine așa pentru un răsărt minunat, da’ uite că ceva îl face să piardă controlul lunecării de Soare pe cer și sfera aia de foc se năpustește peste tine, te arde exact acolo unde te lumina, de acolo începe arderea ta de tot ca o jertfă a ta de ardere de tot de sine pentru un zeu neinventat. E foarte ciudată arderea asta… Nu ridică nici o coloană de fum, nu are nici un miros, nu se vede cu nici unui văz, e ca un fel de implozie de bulgăre de zăpadă și te întrebi cum de te găndești la bulgări de zăpadă cu Soarele ăsta prăvălit peste tine. Când deschizi ochii, vezi doar nisipul roșu și fierbinte ca o priveliște polară, Steaua Polară e ascunsă în noaptea polară, noaptea polară e ascunsă într-un gând rece, gândul e ascuns nicăieri, e un fel de joc de-a v-ați ascunselea fără jucători în mijlocul sălii de judecată pustii de jurați și te gândești că dacă apuci să spui un cuvânt el va fi în secunda următoare mușcat de ecoul de cuvânt și uite că ai gura plină de cuvinte de-astea mușcate de ecourile lor, e greu să deznozi ceva coerent, e greu să vezi un drum prin deșertul ăsta de nisip roșu, ca un peisaj boreal în care Steaua Polară nu îți e de nici un folos pentru că toate direcțiile sunt spre duna aia de nisip roșu.

One Response to “Intrare în deșert”

  1. Metalshrine Says:

    Intrarea in iubire…

Leave a Reply