Freyja sau a doua încercare de a scrie despre libertate

    Tare ciudați trebuie să li se fi părut latinilor goții… Erau masivi, destul de liniștiți dacă nu erau stârniți. În luptă erau teribili, de o ferocitate greu de înțeles chiar și de către romanul obișnuit să hăcuie animalele și sclavii din pur amuzament și să manance până pocnește ca să reia mâncatul necontrolat după vizita de rigoare la vomitoriu. Ce îi minuna cu siguranță pe romani la oamenii ăștia era felul în care arau câmpul. În vremurile acelea, încă se ara cu sclavi. Adică sclavul era cel care trăgea plugul. Animalele nu erau încă folosite pentru munci de felul ăsta. E o chestiune pur culturală. În definitiv, Heron descoperise cu mult timp în urmă motorul cu aburi, numai că nu era nevoie de așa ceva. Exista sclavul.

    Goții veniseră cu un alt model cultural. Lor le datorăm în mare măsură sfârșitul antichității ca paradigmă. Numai că și gotul era om, mânca plante cultivate și era nevoit să-și are câmpul. Cum în sistemul lui de gândire, noțiunea de sclav nu exista, trebuia să are el însuși. Gotul acela care își ara câmpul a făcut un lucru minunat. Cu mâna stângă trăgea plugul după el, iar în mâna dreaptă își ținea sabia, ridicată cât mai sus, ca să știe toată lumea că nu e sclav. Gestul acesta inutil de dificil este unul dintre gesturile care ne-au făcut azi mai liberi. Pentru că țăranul got, pus în fața lumii romane, dorea să afirme un alt fel de a vedea viața. A fost felul care a trimfat.

    Uite că de-aia caut un alt fel de a înțelege libertatea decât cel motivat de legătura dintre sine și eu. Dacă cel de care am vorbit deja e mai mult soiul de libertate a individului modern, ăsta despre care vreau să scriu e cel de demult, relevat de sferele vechi de cristal. Mă gândesc la el nu cu nostalgie ci cu un soi de tristețe pe care nici eu nu o înțeleg, poate pentru că felul ăla de a percepe libertatea pare foarte altfel. Pe scurt, lucrul care m-a impresionat în toată povestea asta a fost rădăcina indo-europeană a cuvântului libertate. Care are aceeași rădăină cu cuvintele prietenie și iubire.

4 Responses to “Freyja sau a doua încercare de a scrie despre libertate”

  1. ltd edition Says:

    chiar nu pune nimeni niciun comment aici, la acest articol in care am putea cu usurintza sa ne regasim - unii dintre noi fara acea mana ridicata (cu sau fara sabie)- problema este ca acel om cu mana ridicata isi ara ogorul lui, in timp ce majoritatea dintre noi chiar daca avem mainile ridicate..ARAM……….

  2. Matusalem Says:

    nu doresc sa va contrazic, dar radacina indo-europeana au si cuvintele razboi (fie el religios sau nu) si coruptie. pastrand oarecum limitele putem totusi afirma ca natiunile de azi au pierdut sensul celor trei cuvinte si se cam ineaca in cele doua cuvinte de mai sus! absurd!

  3. Andrei Says:

    Ce parere aveti de asta?

    EU governments urge Google Books caution
    http://www.euractiv.com/en/innovation/eu-governments-urge-google-books-caution/article-182672

    Mie mi se pare tot un fel de lipsire de libertate din cauza intereselor economice…

  4. varujan Says:

    Mie mi se pare protecționism și aflare în treabă a statului. Dacă un autor consideră că i s-a încălcat un drept de proprietate intelectuală are calea firească prin care își poate cere drepturile interzicând lui Google includerea cărții sale în biblioteca virtuală direct sau prin intermediul justiției. A face asta ca stat autosesizat e cam penibil. Statele astea mai bine și-ar recunoaște aportul la haosul economic pe care îl trăim, s-ar retrage naibii în zona lor de competență naturală (adică acolo unde obiectul muncii nu are semnificații economice) și și-ar face măcar acolo traba cu oarece competență și profesionalism.

Leave a Reply