Adăposturi atavice după ploaie

    Îmi place Dali. Salvador. N-aș putea spune exact de ce îmi place și, în definitiv, asta e dovada supremă a faptului că îmi place. Mi-am adus aminte de tabloul după care mi-am intitulat postul în momentul în care am vorbit despre sfera de lemn în care, așa nepractică fiind sfera asta de lemn, mi-ar plăcea să locuiesc. Habar n-am de ce și din nou consider asta o dovadă sigură a faptului că mi-ar plăcea să fie așa. Am văzut atunci un comentariu foarte pertinent care spunea ceva despre o tendință din ce în ce mai pronunțată în arhitectură. Exemplificarea era făcută acolo cu o clădire proiectată de un arhitect american deschizător de drumuri pe numele său Frank Owen Gehry. Merită o căutare pe Google, aveți cu siguranță ce admira. Și mai merită să căutați și alți arhitecți care urmează un drum oarecum similar cum ar fi olandezul Rem Koolhaas sau americanii Richard Meier sau Peter Eisenman sau polonezul Daniel Libeskind sau arhitecții austrieci de la Coop Himmelb(l)au. Curentul lor se numește, habar n-am de ce deconstructivism. Probabil pentru că oamenii ăștia se joacă extăgând elemente constructive tradiționale, transformându-le și punându-le într-un mod aparent paradoxal acolo unde te-ai aștepta mai puțin.

    Cuvântul joacă nu l-am folosit întâmplător și nici peiorativ. Niciodată nu folosesc în felul ăsta cuvântul joacă. Pentru mine joaca este un semn clar de inteligență. Este un fel de a explora lumea cu sinceritatea, curiozitatea și bucuria copilăriei și tocmai de aceea lucrurile care pot rezulta din felul acesta ludic de a fi depășesc cu mult banalitățile care vin din rutina oamenilor serioși. Joaca duce lumea înainte iar seriozitatea îi dă stabilitate. Sunt necesare ambele, dar fără joaca asta, fără curiozitatea asta continuă am fi rămas cu siguranță în cei cel mult o sută de kilometri pătrați în care am apărut acum 180000 de ani, asta dacă nu am fi sucombat de mult, înghițiți de primejdiile care înconjoară tot ceea ce este viu. Deconstructiviștii au apărut în anii ‘80. Dali era demult un clasic, ca și suprarealismul. Povestea cu deconstructiviștii mi-a amintit însă de Dali ca premergător al unui alt fel de a gândi. Este suficient să căutați tot pe Google Teatrul-Muzeu Dali, nu cel făcut în Tampa Bay ci cel proiectat și realizat de Dali însuși în orașul său natal, Figueres, lângă gara Perpignan, un fel de buric al Pământului, în jurul căreia îi plăcea să spună că are loc deriva continentelor. 

    E confortabil să vezi că e loc suficient pentru felul ăsta de a te juca. Cu vorbe, așa cum a făcut minunatul Nichita, cu spațiul așa cum a făcut Dali și constructiviștii, cu timpul așa cum reușeșc să o facă toți cei care își păstrează felul de a iscodi lumea al copiilor. Am tot spus cu vorbele lui Nichita lucruri pe care nu le pot spune cu vorbe varujănești. Despre ce nu pot spune acum nu-mi amintesc nimic spus de el. Îmi amintesc însă o bucățică dintr-un poem al unui alt om tare drag mie, Ion Barbu pe numele său de matematician Dan Barbilian:

E dat acestui trist norod

Și oul sterp ca de mâncare

Dar viul ou, la vârf cu plod

Făcut e să-l privim în Soare!

Că despre văz, cu tot ce poate însemna el, de la văzul cu ochii încolo, e vorba. Nu e obligatoriu să-ți placă. E păcat să nu afli că există. E irositor de viață să nu încerci și tu măcar o dată un  drum dintr-ăsta. 

2 Responses to “Adăposturi atavice după ploaie”

  1. Crina Says:

    da,Gehry s-a jucat mult.
    de exemplu casa dansanta d ela Praga ii infatiseaza pe ginger rogers si fred astaire, sau un restaurant in Kobe, cand l-a proiectat i-a spus asistentului sau, du-te , te rog la piata si cumpara-mi un peste. toti s-au mirat nestiind ce vrea, si cand s-a intors tipul cu pestele, Gehry l-a sucit intr0un fel convenabil, l-a legat si l-a pus la inghetat. ce a iesit e foarte tare.
    http://www.listphile.com/The_Buildings_of_Frank_Gehry/Fish_Dance_Restaurant_Kobe

    sau astia care fac familia simpsons chiar il au intr-un episod ironizat. il arata cum face o schita pe o hartie, nu ii convine, o arunca, si vede apoi hartia pe jos, si asa se lumineaza si se naste walt disney concert hall

    si uite, in legatura cu Dali, ceva suuuuper haios
    http://www.youtube.com/watch?v=iXT2E9Ccc8A&feature=related

    si hei, sa fii vesel si la mai multe post-uri reconfortante.

  2. Catalina Says:

    Poate ne place pentru ca se exprima atat de liber, de non-conformist, cu riscul de a fi socotit nebun…

Leave a Reply