Cum se face o ştire mișto

    Ca orice lucru din lumea asta, ştirea este este o marfă. Evident, ca să o poţi vinde trebuie să dispui de ea. Să fie proprietatea ta, adică. Pentru asta este nevoie să o fabrici. Șmecheria cu cut&paste nu merge întotdeauna pentru că există tot felul de avocaţi şi de nebuni care îţi pot crea neplăceri. Aşa că e mai bine să îţi fabrici singur totul.

    Procesul de fabricaţie al unei ştiri ca lumea nu e deloc simplu. Aparent, materia primă este realitatea. Numai că în cele mai multe dintre cazuri, realitatea este booooooooooooring. Şi sunt şi zile dintr-astea în care altceva nu ţi se serveşte. Nimic. Praf.  Problema cea mai nashpa e că tu lucrezi la un cotidian sau la un post de televiziune şi indiferent de ce se întâmplă prin jur trebuie să produci ceva. Şi asta între ore fixe de lucru, că aşa arată procesul de fabricație în locul în care lucrezi. Mai ales vara e rău de tot. Vara nu prea se întâmplă nimic. Ai șefi care au la rândul lor șefi, pe capul tău stă o ditamai piramida care măsoară audiențe și distribuie publicitate ca să ai tu de unde să-ți iei leafa, și dacă stai bine să te gândești, numai că nu prea ai nici timp nici chef să faci asta, stăpânii tăi reali sunt cei care mișună ca termitele prin supermarket mânați de voința de a cumpăra ce-au văzut și citit ei pe ecranul tău sau într-ul colț al foii pe care scrii tu sau dacă ești mai șmecher și scrii în ceva mai de nișă stăpânii tăi sunt consiile de administrație ale firmelor care cumpără și în funcție de ce spui tu pe-acolo, numai că eu nu am să scriu în postul de azi nimic despre soarta ta de privilegiat ci despre cea a colegului tău care își dă duhul căutând subiecte pentru mass-market, scotocind prin fluxurile agențiilor de presă, așteptând cu sufletul la gură să pice ceva cât de cât transformabil într-un livrabil pentru madam Ionescu. Dacă nu pică e greu de tot, dacă nu pică până într-o oră înainte de ședința de sumar e tare rău, scotocești prin folderele cu idei pentru zile de-astea seci, cu subiecte mai mult sau mai puțin statistice, suni pe la colegi, când sună și ei la plesneală e praf clar, te mai uiți o dată prin folderele alea și realizezi că săptămâna asta numai pe-acolo ți-ai făcut de lucru, sigur, se cam termină și provizionul de subiecte pentru zile negre, șeful se uită pe sub ochelari din borcanul de șef plantat în dreapta halei în care birourile stau aliniate frumos ca strungurile, îți aduci aminte de anii copilăriei când vroiai să te faci mecanic de locomotivă, gândul ăsta dispare brusc, treci de la un flux la altul, știi bine că e inutil, dacă apărea ceva gras scriau toate agențiile, televiziunile de știri bat și ele apa în piuă cu povești de folder de zile de-astea fără subiecte, madam Ionescu nu e nici ea foarte fericită, în ultima săptămână a tocit butoanele telecomenzii doar-doar o avea despre ce să mai schimbe o vorbă cu tanti Angela de la 3. Madam Ionescu vrea știri despre lucruri îngrozitor de periculoase care se întâmplă sub nasul ei și nimeni dintre cei mari nu mișcă un deget să o apere sau știri cu oameni obișnuți care innebunesc brusc și ies din cotidian făcând lucruri groaznice sau despre felul în care unii șmecheri care țin hățurile lumii conspiră împotriva borcanelor ei de murături de pe balcon, vrea chestii concrete pe care să le înțeleagă și să creadă în veridicitatea lor, de unde naiba să găsești așa ceva pe praful ăsta?

    În partea dreaptă a halei, acolo unde sunt borcanele cu șefi îl vezi pe unul că se luminează la față și bănuiești că iar a dat pe Google și a găsit ceva scris despre vreo nenorocire din vreun loc îndepărtat, acum trei săptămâni așa te-ai făcut de un subiect de trei zile care ți-a stricat tot weekend-ul, da’ măcar ai avut despre ce să spui ceva, a ieșit chiar un val care a cuprins toată mass-media, cu talk-show-uri, cu articole mișto de tot, așa te-ai convins că madam Ionescu e universală, delocalizarea asta îți aduce oarece liniște în suflet, măcar ai cum să-ți iei leafa întreagă, poate chiar o primă cum a fost acum două luni, oricum chestia cu drepturile de autor e la mișto, ca să nu-ți pună tot venitul pe cartea de muncă, CAS-ul cică e foarte mare chiar dacă impozitul a scăzut, ai un BUZZ cât toate zilee pe mess, e de bine, urmează link-ul. Fuck! Iar e în engleză!  Nu prea ți-a plăcut să stai să tocești la școală, ai vrut toată viața action și acum stai priponit în fața unui ecran, când nu erai în presă totul părea magic, palpitant și uite cum e în realitate, aste e… hai să vedem cu e link-ul ăla. Citești, te luminezi, e o chestie cu radiațiile de la sateliții GPS care scurmă prin celulele oamenilor și uite că unul scrie că o să devenim mutanți, e o chestie cu frecvențele care nu știu ce fac în ADN. Sună bine, de radiații au auzit toți în vara asta când a fost chestia cu scara pe care murea lumea de la antenele GSM, de ADN sigur au auzit toți, nu ți-e nimic clar în ce scrie acolo dar sigur e de o știre, poate chiar de câteva zile, înjuri scurt, se apropie weekend-ul, e weekend-ul tău liber și vroiai și tu să te cari din București, de-aia plătești de te îndoi la leasing-ul mașinii, noroc că ăștia dau mai mult pe cartea de muncă, ok, e limpede că e subiect, la treabă.

    Planul e același. Google, români care ar putea ști ceva despre asta, politicieni no matter care, important e să fie cât de cât prezenți în mass-media să știe lumea de ei, câteva interviuri pe stradă, iese de-un front, poate chiar de un serial, faci repede o listă, pui mâna pe telefon și hai, vocea se adaptează în funcție de cum e ăla pe care îl suni, în general merge vocea gravă, serioasă, asortată cu subiectul, devii brusc misogin, în căcatul ăsta de lume dominată de bărbați era mai mișto să fii femeie, toate colegele tale se descurcă mai ușor decât tine, cum naiba de au femeile astea ușurința de a scoate declarații de la toți, de-aia te oftică rău, asta e, merge și dacă bagi bașii, sigur, cu tine o să stea mai puțin de vorbă, dar dacă simt oarece siguranță și o ușoară undă de las’ că știm noi că ai ceva de ascuns le dezlegi și tu limba.

    Ok, a trecut o oră, ai materie primă, o să anunți la sumar că avem exclusivitate pe subiect, numai de nu s-o apuca vreun idiot din ăștia cu care ai vorbit să se ceară la vreo televiziune, știi că după ce ai vorbit cu ei și-a pus staff-ul să caute informații despre subiect, nu e greu, e pe Google, deseară cel puțin unul o să șteargă ecranul pe dinăuntru că ăștia se pricep la toate. Asta cu exclusivitatea e oricum treaba șefilor tăi, tu ai treaba ta, titlul îl pui la sfârșit, pozele le-ai luat de pe unde ai putut că luna trecută ți-a atras șeful atenția că ai folosit cam multe poze de pe site-urile pe bani, te concentrezi pe ce spune cel mai credibil dintre cei cu care ai vorbit, întâmplător omul zice că știrea nu e știre, că e tâmpenie, boul naibii… Ai totuși nevoie de ceva spus de el, scotocești prin înregistrare, uite, asta e o chestie mișto, când ai reușit să-l enervezi a cincea oară cu întrebarea aia care nu dă greși “sunteți absolut sigur că nu modifică ADN-ul” și omul a zis că de unde să știe el așa ceva că e inginer de comunicații, dar uite că nu există nici un studiu serios care să demonstreze așa ceva și nici un biolog n-a afirmat o cretinitate ca asta. Când l-ai întrebat ce măsuri are de gând să ia și ți-a spus că nu e tâmpit să ia măsuri pentru lucruri care nu există l-ai prins rău de tot, e vocea lui acolo, nu are cum să spună că n-a zis așa ceva, e perfect, care va să zică omul ignoră pericolul, ba chiar îl sfidează și mai spune pe deasupra că biologii sunt cretini, sună bine, mai e și politician pe deasupra, o fi băgat în vreo șmecherie de-asta cu GPS, uite ce zic colegii lui că sunt preocupați, îngrijorați într-un înalt grad, una a zis că ea va milita de acum înainte pentru interzicerea sateliților de GPS, că e și ea mamă și vrea ca nepoții ei să nu fie mutanți, ce tâmpită!, e perfect, pe-asta o scoatem personaj pozitiv, pe bou îl scoatem iresponsabil, ba nu, ia să vedem cum iese cu “plătit de producătorii de sateliți”. Sau mai bine, “cunoscutul politician importator de sisteme GPS” sau mai bine “nu se dau în lături de la nimic - pentru averilor lor devenim o lume de mutanți” că nu poate zice nimic la un titlu ca ăsta, e suficient de vag, nu îl atac direct, merge. Numai de s-ar stinge până în weekend. Bruneta aia nouă de la sport cu țâțele sculate mereu a zis că să mergem la munte în weekend. Ar fi super!

Ca orice lucru din lumea asta, știrea este o marfă. Dacă o fabrici bine, mâine madam Ionescu va năvăli în supermarchet să caute detergentul cel nou care catifelează în timp ce scoate petele de orice și parfumează tot ce mișcă la un preț imbatabil. Pentru că lumea trebuie să fie curată, catifelată și să miroasă frumos la un preț imbatabil. De-aia.

 

12 Responses to “Cum se face o ştire mișto”

  1. Mirela Mustata Says:

    Ati descris corect procedeul. :) Am obeservat ca se practica la cara industriala, traducerea articolelor aparute in presa straina (New york Times, Daily Mail, Telegraph, Corriere della Sera, Spiegel, Le Monde etc) si copy-paste de pe diverse bloguri. Cea mai tare faza e atunci e cand preiau fake news.

  2. MeetTheSun Says:

    Cat de educat e insa consumatorul de stiri pentru a putea distinge informatia fabricata de cea reala, asta e foarte greu de stiut. Nici macar nu putem estima la nivelul acelor catorva milioane de utilizatori de internet, pentru ca cei mai multi dintre ei se limiteaza la hi5, matrimoniale, radio de manele etc.

    Cu atat mai mare este dezamagirea omului informat care observa ca este tratat ca un “prost”. Intelectualul roman, contemporanul intelectual roman(nu ma refer la cei pe care facultatile particulare i-au facut oameni cu diploma ) este o cantitate neglijata prin excelenta.

    Nu stiu cat va mai tine acest val, de cati ani mai avem nevoie pana sa nu mai scoatem in fata o natiune de copy-paste, dar inteleg pentru prima oara cu adevarat conceptul de Rezistenta.

  3. Val Says:

    Ioneasca e mama tuturor fiilor
    Mama tuturor mamelor
    Gospodina tuturor oamenilor
    Omul tuturor gospodinelor
    S-o jupuim s-o facem drapel !

    Totul pleacă de la finațatori imho. Desigur , pe mine care fabric brânză nu mă interesează dacă mi-o va cumpăra Berbecali sau țața Frosa , prin urmare nici faptul că rezultatele publicității nu sunt cuantificabile. Mult și prost să fie.

    Mă aștept în curând la o ”criză” și in materie de advertising . De ce? pentru că va veni un moment și în offline când vei da spotul , ți-l văd 10000 de cartofi de canapea și nici unul nu ți-l va cumpăra. De ce? Că nu-i pentru ei.

    Până când nu vom avea publicitate nișată și targetată orice tentativă de jurnalist va putea produce content după propriul său plac. Dispare finanțarea - urmează câteva luni de analiza lui pește vizavi de ”ce nu mai merge” , apoi o să vină concedierile și abia apoi putem spera la niște restructurări în adevăratul sens al cuvântului.

    Dar până atunci .. va curge multă apă pe Dunăre!

  4. varujan Says:

    Publicitatea este în prima linie a depresiei economice în care intrăm și noi în vreo două-trei luni. Deja bugetele de publicitate au fost drastic micșorate și da, urmează mass-media ca victimă a acestor scăderi. Evident, depresia care se va manifesta în prima fază ca o criză de cash operațional va duce la o scădere a cererii (în primul rând ca o consecință a creșterii șomajului și a scăderii puterii de cumpărare a salariaților rămași) și implicit la o scădere a forfotelii prin supermarket-uri. Nu cred însă că ideea de publicitate de nișă va fi cea care va bascula grosul banilor din publicitate dinspre media tradițională în online. Iar piața de masă nu dispare nici măcar în vremuri de-astea de răstriște. Păi ce, n-o să mai cumpere lumea pufuleți și n-o să mai spele rufele și ce mai e pe sub ele? Sunt de acord că pentru a crește online-ul e nevoie să mutăm banii de publicitate spre el, dar mă îndoiesc că utilizând paradigma cu bannere și numărători de click-uri, oricât de targetat ar fi conținutul livrat așa, e o soluție. Cine va reuși să reinventeze publicitatea pentru a o face eficientă în online, va da lovitura. Sigur, ar fi mișto de tot să se întâmple chestia asta prin preajma Dunării, dar sincer mă tem că nu va fi așa.
    Iar tabloidizarea e un fenomen atât de dezvoltat și de legat de esența omului încât sunt sigur că se va adânci, nicidecum că va dispărea.
    Hai să nu privim depresia economică așa, ca pe un fel de panaceu care va albi lumea de păcate. Cel puțin de 5000 de ani de când ne amintim cât de cât de noi, mare lucru în felul de a fi al omului nu s-a schimbat. Doar că nu sunt foarte sigur cum o chema pe vecina de la parter pe vremea aia.

  5. Marius Torsan Says:

    Te-am vazut zilele trecute la un post de televiziune care “fabrica” la Fabrica ! Inteleg de unde pornirea de a aborda acest subiect. Sa ne temem de prostie mixata cu agresivitate.

  6. varujan Says:

    Nop. De altfel, nu e de-acolo. E, dacă vrei, din vederea pe care o am de ani de zile asupra felului în care sunt fabricate, apar și dispar superevenimentele de trei-patru zile care ne povestesc despre lucruri absolut ieșite din cotidian și care ne pun supraviețuirea ca specie în primejdie. Apropo, care era evenimentul absolut excepțional care nu ne lăsa să dormim acum 7-8 zile? Dar ăla de acum două săptămâni? Ca nu mai știu…
    Trist e că trăim vremuri atât de mediatic excepționale că nu mai știm cum naiba arata unele normale. Și mulți ajung să-și confunde propria viață cu toate aberațiile astea servite zi cu zi. Mă întreb cum ar fi dacă ar trăi o lună fără așa ceva. Ar mai ști ce să facă din propria viață?

  7. piticugras Says:

    Domnule pambuccian esti cam prost. scuze de exprimare dar zau asa.
    ai scris mult si prost. iar ca sa fiu sincer…numai truisme repetate in nestire.
    as da un sfat. scrie mai scurt si mai la obiect. si daca se poate…mai bine.
    nu judec eu aici. doar citesc si sper sa fie o sugestie buna ce rahat mamanc. ai grija domnule pambuccian ca de la lollita am nimerit aici. sa ii pupati o mana domnule pentru ca e fata harnica si isteata.
    stiu cine sunteti si apreciez.

    cu respect.

  8. Val Says:

    După părerea mea publicitatea a fost deja reinventată , doar că incă se aleargă după modelul vechi pentru că e mai profitabil în aparență. Soluția e simplă: incentive . Lasă oamenii să își facă publicitate și împarte venitul. Nu e foarte plauzibil ca eu , mare fan … Nokia să spunem (e doar un exemplu , chiar nu sânt) să îmi permit un spot tv , dar voi putea să evanghelizez brandul în multe moduri. Oricum o facem toți. Dacă există și ”răsplată” cu atât mai bine. Sigur , aici ar apărea și oportuniști … dar ar fi ca peste tot.Sunt convins că sunt publicitatea de masă își va păstra audiențe la cote ok din punctul unora de vedere , dar pe de altă parte tot mai mulți oameni realizează zilnic mizeria din jurul respectivului gen. Visez la un moment când 80% din populație urmărește maxim un podcast pe zi de la realitatea , își ia headline-urile în feeder și urmărește video channels în Miro. Ajunge!câteodată chiar și atât mi se pare prea mult! Cât despre publicitate m-aș întâlni cu Ioneasca la marchet și mi-ar zice ”ia lenor și dacă spui la casă POPOKATEPETL ai 10% reducere!”. Din care , culmea 1% sunt ai ei și ea e fericită!

    De ce se uită oamenii la TV ? Pentru că pot !
    De ce ni se pare că se afundă în mizerie? Pentru că erau deja acolo doar că până să ajungă mai afundați decât propria persoană nu erau spectaculoși.
    De ce sunt avizi de senzațional? Asta se datorează unui fenomen inexplicabil produs acum 5000 de ani

  9. Darael Says:

    Stirile nu se vand.
    Dar se vand foarte bine Iluziile, Imaginile…. apoi, minune a minunilor, “specialistii”, “expertii”, “profesionistii” ajung sa dezbata si sa comenteze imaginile in care a fost invelita stirea de baza. Acea stire care s-a pierdut undeva pe drum. Ah, era si o stire undeva ? Ce conteaza ? Era doar o stire.

  10. Stefania Says:

    Postul de televiziune Arte a facut un reportaj cu un fel de experiment, in care familii cu copii au renuntat voluntar la televizor pentru o luna. In acest timp unii au inceput sa creeze piese de teatru cu copii, sa faca tot felul de jocuri, si in ansamblu sa foloseasca timpul liber mult mai activ , mai creativ si sa fie mai constienti de el. Bineinteles ca toti s-au bucurat sa isi primeasca televizorul inapoi dupa o luna, dar au spus ca o sa selecteze mai atent la ce o sa se uite, si cat timp o sa petreaca in fata televizorului.
    Am uitat sa precizez ca erau familli din Franta si Germania, si nu Ioneasca de la parter, care probabil ar fi gasit inlocuitorul televizorului propriu in cel al vecinei de la 2. ;)

  11. Alina Says:

    :)) Am ras, dar e si de plans…

  12. Occult Mystery, the center for Metaphysical Research, Study of Spiritual sciences, Astral Entities and Energy Systems is an institution dedicated to the study and research of energies. A spiritual organization that helps people harmonize their energy syst Says:

    Thanks for some other informative website. The place else could I get that kind of info written in such an ideal approach? I have a mission that I’m simply now operating on, and I’ve been on the look out for such info.

Leave a Reply