Despre lene

    Lenea ne-a scos din grote. Lenea ne-a adunat din savană. Lenea ne-a dat jos din copaci. Dintre toate calitățile pe care le poate avea un om, lenea a fost mai tot timpul considerată un defect. Cauza acestei nedrepte priviri asupra lenei stă în numărul foarte mare de oameni care nu pot fi mai mult decât harnici. În întelesul lor, lenea este un soi de opus al hărniciei, ceea ce nu este doar greșit ci și periculos. În înțelesul meu, lenea este cea care te împinge să muncești cât mai puțin pentru a atinge un scop. Privită așa, lenea este un semn clar de eficiență și inteligență.

    Dacă aruncăm o scurtă privire în istorie, vedem limpede că perioadele de hărnicie maximă au fost și cele de sărăcie lucie, lipsite complet de creativitate și de senzația de împlinire umană. Istoria tehnologiei este istoria lenei. Practic toate descoperirile majore sunt rezultatul dorinței de a munci cât mai puțin. Mi-am amintit de toate aceste lucruri tot auzind în jurul meu o sumedenie de discuții stupide despre cutia de viteze automată. Sigur, primul argument pro manuală era că un bărbat adevărat nu poate sta cu dreapta decât pe țuțuroiul de schimbat viteza. Bine, poate fi și asta o alegere, poate chiar o prelungire a altor alegeri, dar nu cred că are vreo legătură directă nici cu bărbăția, nici cu adevărul. Argumentul invocat des era cel de finețe. Nu ține. Poate că acum foarte mulți ani, da. Acum nu. Argumentul suprem pe care l-am auzit era însă că e mai greu, adică e treabă de bărbat. Uite, argumentul ăsta chiar m-a jignit! Adică de ce bărbații trebuie să fie mai tâmpiți și să aleagă ce este mai greu de făcut doar așa, pentru simplul motiv că este mai greu. Eu zic că au și bărbații doza lor de inteligență, nu am făcut dealtfel nici o distincție vreodată între IQ-ul vreunuia dintre sexe, cred că e o chestiune care ține doar de indivizi, indiferent de sex, rasă și mai știu eu ce altceva, cred că și genialii și tâmpiții sunt uniform distribuiți în toate categoriile astea și, sincer să fiu, sunt sătul până peste cap de gândirea în categorii. Revenind în logica asta a lor ar trebui să nu pricep de ce omenirea a renunțat la manivelă ca să pornească mașina, de ce nu producem mașini care să plece numai împinse de tot ce mișună prin fața scării la orice oră, că ne-ar mai ameliora și relațiile de vecinătate și ar fi super!

    Acum, trebuie să recunosc, reacții de-astea anti-lene tâmpite am avut și eu. Îmi amintesc de prima mea întâlnire cu Windows. Era cel din versiunea 2.0. Sau de prima dată când am fost nevoit să utilizez mouse-ul. Cu un ifos cretin de programator care vede doar până la ecranul din fața sa, decretam că un programator adevărat este cel care folosește doar tastatura, lucraza sub un sistem de operare care are doar prompter, scrie doar cod în asamblare și introduce secvența de boot bit cu bit de la chei. Noroc că felul ăsta de a gândi m-a ținut doar câteva săptămâni. Până în clipa în care am demontat mouse-ul cu pricina și mi s-a părut o bijuterie de simplitate și inteligență, până în clipa în care am văzut că este mult mai comod să ai o interfață grafică la sistemul de operare și am început să scurm în el să văd cum au făcut-o ăia. Pentru mine lenea a mers mână în mână cu curiozitatea. La chestia cu asamblarea nu am renunțat nici azi, chiar dacă am scris cod în mai toate limbajele cât de cât folosite în lumea asta. Din alte motive, care țin de eficiență și de simplitate, dar asta e o discuție care n-are loc pe blog-ul acesta.

    Că lenea ne face mai creativi, ne satisface curiozitatea și ne stimulează, în mod paradoxal, spiritul de explorator gata mereu să pornească într-o nouă aventură, mie îmi e cât se poate de limpede. Hărnicia aia seacă, onorabilă ca o decorație are și ea însă rostul ei. E ca bara de cadmiu în reactorul nuclear. Ca să nu se încingă prea tare și să explodeze. Uite că și aici, societatea s-a autoreglat. Când am plecat din Africa, la începuturile existenței noastre ca specie, ne-a mânat foamea. Dar dacă lenea nu ne-ar fi făcut mai eficienți și mai curioși, cu siguranță că azi nu am fi împânzit lumea. 

10 Responses to “Despre lene”

  1. Un parlamentar vorbeşte despre lene. Pe blog… « Picătura chinezească Says:

    [...] Şi tot aşa. [...]

  2. Florin Says:

    Mi-a placut aceasta reabilitare a ideii de lene intr-o perspectiva atat de inedita, reusim totusi cumva sa ne ocupam timpul din ce in ce mai mult cu tot soiul de activitati complet inexistente pe vremea cand eram prea ‘harnici’ sa ne procuram cele de baza.

    Oare pana unde vom merge cu lenea? Va fi oare un moment in care totul va fi asigurat de tehnologie ‘inteligenta’ si noi ne vom plictisi de-atata lene? Probabil ca nu, vor fi mereu noi provocari, noi nevoi.

  3. Adrian Says:

    Excelent articol, in fapt excelent unghi de vedere asupra unei ocupatii aparent paguboasa. Si sunt sigur ca nu elogiai aici spiritul teleormanean (barbatii despre care tot am auzit ca sufera de-o lene cumplita, dar nu una exclusiv fizica ci si psihica, evident necontestand exceptiile).

  4. Walter Says:

    Salve maestre,

    si d’acord, pina cind ai hotarit sa te bagi cu maxima delicatete in problematica cutiei automate… aici esti un pic grosier in aprecieri. ca atare din dorinta de mentinere a calitatii ideilor din acest blog la cele mai inalte standarde ma vad obligat sa fac urmatoarele precizari: momentan toate sistemele astea electronice fac fata numai unui numar finit de… permutari (situatii din realitate) introduse de cei care le programeaza. asta este perfect in… hai sa fiu generos! , 98% din cazuri. restul de 2% se bazeaza pe intuitia si experienta celui de la volan.
    si pentru ca lucrurile ti (vi) s-ar putea un pic abstracte si generale, contantind ca iubiti exemplele imediate, va intreb: ce facem cu frina de motor in cazul unei cutii automate?

  5. varujan Says:

    Păi ce să spun? Sacrificăm cei 2% de dragul comodității și folosim fără pic de finețe frâna cu picioarele. :D Acum vorbind serios, cutiile automate chiar auevoluat mult și eu zic să le dăm și lor o șansă.
    (vi) de la ce e? Că nu știu…

  6. razv Says:

    M-am nimerit de curand pe meleagurile acestui blog si imi pare foarte
    bine de intamplare. Imi place cum scrieti si va citesc cu interes.
    De altfel,admiratia mi-ati provocat-o cu ceva mai mult timp in urma,
    inca de la primul seminar de astronomie la care am participat acum …
    destul de multi ani. E o surpriza placuta sa va regasesc aici.
    Pe de alta parte, sa stiti ca nu va impartasesc deloc parerea despre
    lene.
    Nu cred ca ea ar contine vreo urma de creativitate, nu cred ca ea ar
    stimula in vreun fel curiozitatea si spiritul explorator samd.
    Nu. Din contra, cred ca lenea este un viciu si inca unul foarte urat.
    Omul lenes este acela care ar vrea sa nu munceasca deloc - ceea ce,
    atentie , nu e acelasi lucru cu a dori sa munceasca mai putin !
    Este acel om care, prada viciului sau, face lucrurile doar pe jumatate
    sau le lasa neterminate. Si care, mai mult de-atat, e tentat sa le
    masluiasca, sa spuna ca a terminat ce avea de facut - deci este expus
    si altui viciu, minciuna.
    Este omul care are oroare de notiunea de “efort”. Si, prin urmare, nu
    va fi in stare sa descopere cai de a-si usura munca … pentru ca
    acestui om ii este lene si sa gandeasca ! - asta deoarece gandirea
    inseamna efort intelectual iar el nu este dipus sa faca efort.
    Este, intr-un cuvant, unul dintre oamenii din cauza caruia lucrurile
    merg prost.
    Sigur, lenea ca “motor al creativitatii” suna frumos.
    Suna si optimist. Dar numai ca metafora, din pacate.
    Nu mi se pare deloc valida aceasta cuplare a lenei cu creativitatea.
    Faptul ca un om a gasit modalitati mai rapide si mai ingenioase de a-si
    face treaba nu este rezultatul lenei. Nu, deloc.
    Este rezultatul, pur si simplu, al faptului ca este creativ. Si al
    faptului ca, avand aceasta inzestrare, i-a venit o idee iar el este
    dispus sa faca efortul cognitiv, intelectual, de a o materializa, de a
    o transforma intr-o practica.
    Cred ca sunteti de acord ca acesta e un efort si inca unul care nu e
    accesibil oricui.Cu atat mai putin unui lenes - care are oroare de
    efort.
    Ca programator, stiti foarte bine ca acel cod pe care l-ati scris a
    fost rezultatul unui efort intelectual deloc neglijabil. Si ca unele
    bucati din el sunt bijuterii de creativitate care usureaza efortul
    fizic cu ani lumina, cu o simplitate de-a dreptul geniala, uneori.
    Asta sa fie lenea ?
    Nu cred, E vorba, pur si simplu de creativitate, curiozitate si spirit explorator.Atat.
    Nu trebuie sa facem greseala de a le confunda cu lenea - legitimand
    astfel uin viciu atat de urat.

  7. Vlllad Says:

    Excelent articolul, si se potriveste perfect cu ideile mele despre subiect. Cand le spun prietenilor ca mi se pare extrem de sumbra perspectiva unui loc de munca stabil, de 8-9 ore pe zi sunt etichetat drept lenes. Oamenii au un conservatorism intrinsec, in ideea ca accepta de cele mai multe ori necritic ierarhiile si valorile stabilite, ceea ce lasa putin loc inovatiei.

    Faptul ca piata muncii promoveaza sistemul actual de full-time employment nu inseamna ca aici se termina istoria activitatii umane. Pentru mine, sentimentul implinirii nu este dat de salariul pe care as putea sa-l castig daca as munci mai mult, ci de modul in care imi petrec timpul, de raspunsul la intrebarea daca am invatat ceva nou azi. Or este greu sa inveti ceva nou cand iti concentrezi toata activitatea musculara si cerebrala in directia stabilita de un sef sau de obiectivele organizatiei, care de cele mai multe ori vizeaza profitul si acumularea nesfarsita.

    Am observat ca acest gen de gandire nu este prea apreciat de oamenii muncii, care considera ca dedicatia si efortul pe care il depun (ca sa serveasca interesul altora) este suficienta pentru a descrie o viata buna. Acesti oameni nu apreciaza cu adevarat zilele libere, pentru ca se plictisesc, nu isi pot inchipui ca exista pe lume si alte activitati constructive. Abia asteapta sa se intoarca la serviciu ca sa se simta din nou impliniti. Se informeaza destul de putin, caci nu au timp de asa ceva, si nu se gandesc la situatia altor persoane cu exceptia grupului lor de cunostinte. Manifesta intoleranta fata de alte grupuri (gulerele albe fata de gulere albastre, rockeri fata de manelisti etc.) si nu ii intereseaza politica. Nu au timp sa creeze aiba idei sau sa gaseasca alternative la ceea ce li se da. Le ajunge sa aiba o slujba, o familie si cativa prieteni si eventual un hobby.

    O societate formata doar din oameni de acest tip, care “isi fac treaba” este condamnata la stagnare. Pe de alta parte, o societate compusa doar din lenesi este predispusa faramitarii. De aceea, trebuie sa existe un echilibru. Insa putin downshifting, cum se zice, nu ar strica nimanui, mai ales ca avem aceste minunate masini, computere si softuri care sa munceasca in locul nostru. Pe cand o productie sustinuta de idei (nu neaparat convertibile in $$$)?

    P.S. pentru razv. Genul de lene pe care o descrii tu este una totala, patologica, daunatoare. Dar lenea este de mai multe tipuri si chiar cred ca o doza moderata de lene (prin care intelegem atat non-munca, cat si detasare) chiar cred ca ar conduce la o efervescenta de idei. De ce trebuie sa fim definiti prin functia noastra (inginer, profesor, zidar) in loc sa fim definiti prin ideile si inovatiile pe care le aducem? Ar fi o cu totul alta structura sociala, nu credeti?

    Societatea bazata pe informatie este doar o vorba goala in conditiile in care tot “munca face pe om”.

  8. George Popescu Says:

    Frumos e sa spun: “toata lumea are dreptate” (din anumit punct de vedere).
    Totusi “lene” inseamna delasare, nepasare, comoditate, nu are nimic de face cu eficienta, cu gandirea creativa. Pentru a gasi solutii, inovatii, creierul munceste non stop, e super harnic. Lenesii se complac in munca, putina si ineficienta. Le este lene sa gandeasca, sa riste luand decizii noi si sa poarte responsabilitatea acestor decizii.

    Carateristica fundamentala a viului este de a reactiona cat mai adecvat (variat), cu alte cuvinte, a nu “pierde” oportunitatile. Astfel lenea apare ca opusa viului, deci extrem de nociva.

    Orice persoana are perioade “active” (de efort fizic sau intelectual) si perioade “inactive” (pentru refacere, relaxare).
    Durata acestor perioade depinde de capacitatea de efort sau de refacere a fiecaruia.
    “Lenes” este in general considerat cel care “iroseste timpul”
    1) lungeste perioadele inactive mult dincolo de necesarul pentru refacerea capacitatilor fizice sau intelectuale (evident e greu de stabilit un “etalon” al duratei chiar pentru fiecare individ in parte)

    2) prefera sa depuna eforturi fizice sau intelectuale cu eficienta scazuta, in loc sa caute solutii de optimizare. Dar asta depinde si de capatitatea fiecaruia de a gandi, gasi solutii si lua decizii.

    3) desi depune evidente eforturi fizice sau intelectuale, chiar deosebit de eficiente, rezultatul eforturilor nu este util nimanui, nici macar intr-un viitor cat de cat previzibil.
    Aceasta situatie este mult greu de evaluat corect.
    - individual: depinde cat de mult timp isi permite fiecare sa aibe activitati “neproductive” (cel putin aparent) pe termen mai lung.
    - social: in ce masura o comunitate isi permite ca un numar considerabil de membri sa aibe activitivitati “neproductive” (cel putin aparent) pe termen mai lung.
    - daca rezultatele nu se pierd si se dovedesc utile peste generatii, acele generatii vor fi recunoscatoare.

    Cred ca nu e deosebit de util sa cautam raspunsuri absolute.
    Fiecare are responsabilitatea sa-si organizeze viata in asa fel incat sa se simta “realizat” si sa reduca posibilitatea ca privind in trecut sa constate ca in mod evident a “irosit timpul”, la fel si comunitatile.

    “Faimoasa” cutie de viteze automata e cat se poate de utila in traficul rutier (numai sa nu creasca consumul de combustibil).
    Nu e la fel de utila in cursele de automobile, sau la transportul de mare tonaj.
    Sistemele de tip “pilot automat” sunt utile la metrouri, avioane, vapoare, …, dar inca nu destul de performante pentru decolari, aterizari, in general manevre complicate la care programele actuale nu raspund adecvat in timp real.
    Robotii industriali sunt indispensabili, la fel si computerele.
    E evident absurd sa obligi casierii sa fie “harnici” si sa calculeze manual costul marfurilor care umplu un carut de supermarket.

    Totul evolueaza, azi pot fi “harnic”, maine fac munca fara rost.
    Sa fim harnici: eficienti in asigurarea necesarului pentru supravietuire, sa invatam zilnic ceva nou,
    pe scurt: sa fim umani.

  9. Liviu Says:

    ;)
    M-a atins si pe mine un pic exemplul cutiei de viteze automate. Parerea mea este ca a fost creata de cineva din prea multa harnicie neinspirata, ca sa satisfaca lenea navetistului american, care se intoarce acasa in suburbii dupa 10-12 ore de harnicie neinspirata. Inspirati au fost altii care au creat o cutie de viteze cu variatie continua, CVT. Inspirati sunt si cei care folosesc o cutie de viteza manuala, din pura placere de a conduce o masina, nu de a se lasa condusi de ea.
    Despre lene, numai de bine. Finalul, ‘cu siguranță că azi nu am fi împânzit lumea’ ma face sa ma intreb inspaimantat: Si acum ce facem?

  10. adormitu Says:

    Sunt totalmente de acord cu aceasta conceptie asupra “lenii”. Chiar daca o intalnesc intaia data parca acum vad cum s-a aplicat in toate: masini de spalat, autovehicule, telefoane, etc. Mai desavarsit toata tehnologia a fost propulsata de “lene”.

Leave a Reply