Autoportret

    Unul dintre lucrurile folositoare pictorilor din vremurile în care artistul era și aparat de fotografiat a fost camera obscură. În mod evident, foarte multe pânze pictate de artiști uriași sunt proiecții obținute în camera obscură. Lucrul acesta se vede cu ochiul liber din răsucirea nefirească a imaginii, așa cum se întâmplă și în aparatul de fotografiat. Procedeul a fost, dealtfel, folosit pe scară destul de largă încă din Renaștere, printre cei care l-au pus la punct numărându-se Da Vinci și Brunelleschi. Nu vreau să diminuez prin cele spuse aici valoarea nici unuia dintre artiștii care l-au folosit. Cred că orice tehnologie poate fi utilizată ca o unealtă binevenită iar calitatea unui artist nu se măsoară în uneltele folosite. Camera obscură mi-a venit în minte zilele acestea în cu totul alt context, amintindu-mi doar de nefirescul atitudinii celor portretizați folosind-o. 

    Eram în mașină, cu radioul deschis. Este imposibil să găsești un post pe care cineva vorbește și să nu auzi cuvântul criză. M-a sunat un amic povestindu-mi precipitat despre catastrofa din rețelele de retail și despre felul în care este afectat de criza. Apoi altul și altul. Senzația că sunt înconjurat de cuvântul ăsta spus până la saturație mi-a dat același sentiment de pictură în cameră obscură. România nu a intrat încă în depresie economică. Nici măcar prima criză din lanțul care va urma nu se manifestă încă. Ea probabil că va începe într-o lună-două. Deocamdată, există două lucruri care ne fac diferiți de cei care eram anul trecut: panica și scăderea dramatică a creditului de consum. Panica este însă una de tabloid și nu de bursă New-York-eză. E mai accentuată ca cea din perioadele de criză globală anterioare, ceea ce este într-adevăr un semn că depresia economică va veni și pe-aici. Dățile trecute, adică atunci când am trăit crize de ziar, sentimentul că de fapt criza e un fel de telenovelă inventată de unii mai școliți, despre care aflăm din ziare, ne dăm cu părerea la tot felul de FM-uri care întreabă tâmpenii la care primesc răspunsuri pe măsură și pe urmă punem de-o berică după program să mai vedem ce-a mai zis Curchil, dățile trecute crizele erau pentru intelectuali ca un soi de Godot, iar pentru madam Ionescu și tanti Angela ca un soi de s-a terminat sarmalele da’ au și la Real. De data asta, panica e cam rău prevestitoare și nu se datorează doar știrilor neliniștitoare cu sute de mii de șomeri noi în fiecare lună în Statele Unite. Scăderea dramatică a creditului de consum și felul foarte prudent și diferit în care sunt abordate creditele ipotecare și garanțiile imobiliare reprezintă însă cu totul altceva. Piața a devenit brusc, cea reală. Neumflată de credite la mișto și neafectată de criză ea este realitatea realității în ceea ce privește puterea de cumpărare din România. Atât este cea pe bune. Toată dezvoltarea din ultimii zece ani, a fost, ca peste tot pe planetă, una bazată pe promisiuni la mișto, pe mutarea în prezent a realizării tuturor dorințelor și inconștienta ignorare a notelor de plată care invadează holul de la intrare. Din Decembrie până în Aprilie-Mai, când România va intra în prima criză reală din ultimii 80 de ani, vedem imaginea (care pare neverosimilă) a realității. Dacă și salariile s-ar fi aliniat la nivelul real al productivității, am fi văzut imaginea puterii economiei naționale așa cum este ea în realitate.

    Ascult și citesc tot ce se spune despre criză cu sentimentul că trăiesc într-o lume care și-a văzut mereu imaginea prin camera obscură și acum refuză să privească cel mai apropiat de realitate autoportret pe care și l-a făcut. Și cred că nu e bine deloc că suntem așa. Ne-am complăcut mereu în ideea că suntem altceva decât în realitate. Ori de câte ori istoria a încercat să ne facă mai lucizi, am refuzat să privim spre noi. Am privit mereu spre alții cu ura și speranța că ei sunt de vină. Ce am reușit să facem în felul ăsta? Nimic. Dacă amicul meu din retail nu s-ar fi bazat atât de mult pe o piață umflată de credit, acum ar fi fost mult mai liniștit și probabil că ar fi reușit să treacă cei cinci ani grei care urmează cu bine. Sigur, ar fi vândut mai puțin, ar fi făcut mai puțin profit, ăla pe bune, ar fi rezistat mai greu competiției, dar s-ar fi salvat. Nu mă dau profet, dar orice om cu scaun la cap înțelegea din tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani că povestea cu creditul în zece minute doar cu buletinul sau, mai mișto, prin telefon, nu poate susține la infinit o economie și s-ar fi protejat. Poate că o analiză a lunilor de realitate pe care le trecem în tranziția de la ficțiune la criză ne-ar face mai puternici și mai rezistenți. Mă tem însă că nu o va face nimeni. În definitiv, la ce bun un autoportret când ai o cameră digitală și Photoshop la greu? 

11 Responses to “Autoportret”

  1. aldracu Says:

    word

    ce să mai zic despre restu’: creditu’ ăsta n’a afectat numai p’ăia care l’au luat ci şi p’ăia care nu voiau decât să şadă sub un acoperiş şi să’şi vadă de treabă, ca alde mine: m’am întors în Românica în 2005, după o raită de 6 ani externă, cu gându’ ca pun d’o biblioteca digitală a cercetării şi educaţiei româneşti, începând de la BCU Bucureşti. Din cauza exploziei creditelor, chiria (250 euro la vremea aia) era mai mare decât salariu’ unui bibliotecar. m’am gândit c’am să sponsorizez din banii mei lucru’ la bibliotecă pt. o perioadă dacă’mi iau un apartament şi’mi mai rămân bani, de unde, c’un apartament urca la 50000 euro. mai mult, se’nmulţiseră maşinile’n aşa hal încât ar fi fost un calvar să mă’c la lucru dacă m’aş fi angajat. ş’atunci mi’a picat fisa: am plecat iar.

  2. Antoaneta Says:

    “Nu mă dau profet, dar orice om cu scaun la cap înțelegea din tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani că povestea cu creditul în zece minute doar cu buletinul sau, mai mișto, prin telefon, nu poate susține la infinit o economie și s-ar fi protejat.”

    Sa înteleg ca eu am scaun la cap deci?:) Pe mine ma lasa rece criza in sensul in care mi se pare ca e fireasca, naturala, oarecum fatala in conditiile date. A cazut sabia lui Damocles. Sa vedem ce ne facem.

    Toate civilizatiile au avut parte de crize, si toate s-au crezut mai cu mot decat cele precedente, pentru ca, de!, erau moderne.

  3. Adrian I. Pop Says:

    La faza cu criza financiara la fel de virtuala ca si economia anilor trecuti (zic criza virtuala caci asa cum spuneai si tu nu e vb de criza ci de realitate economica sau o forma as completa eu sunt aproximativ fericit. Ma bucur ca si Badea cand aude de masacrepolitice ori cu pumnul. Se mai curata una ala din societatea asta ajunsa prea murdara. Sper.

  4. Teodor Says:

    Pentru tanti Angela, criza va insemna doua lucruri. In prima faza, “au sarmale la real, da’ e prea scumpe, facem ciorba de stevie!”, iar in a doua: “nu mai au sarmale nici la Real, tzatzo!!”.

    Se poate spune ca cei care au luat credite au avut scaun la cap, dar in sensul medical al cuvantului..

    Doar Cioran ar fi fericit sa vada cum apun imperii fara ca altele sa rasara macar..

  5. explorish Says:

    buna ziua dle pambuccian,

    ma-ntreb daca am putea profita de UE, pana mai sunt bani, data fiind situatia in care ne afundam, si va-ntreb: exista un proiect care, cu bani de la UE, sa informatizeze serviciile publice romanesti? daca da, cum aflam de el si cum ne putem implica? daca nu, de ce? :)

    scuze pentru relativul offtopic, as fi trimis un email, dar n-am gasit unde.

  6. varujan Says:

    Este foarte offtopic, dar toata informatia publica existenta se gaseste aici:
    http://www.mcti.ro/fileadmin/Axa3.pdf. Ceva mai multe detalii se pot găsi aici: http://fonduri.mcti.ro. Ceea ce vă interesează se află la POS 3.2. Este cam puţin, e drept, dar e mai mult decât nimic.

  7. explorish Says:

    multumesc.

  8. khan Says:

    bai frate……iq tau sare lejer peste al altora…..dar ce putere ai satzi impui ideile intr-o multzime care te trage in jos

  9. Carmen Says:

    ei bine, daca ai deschide radioul pe City FM, sa spunem sambata de la 18.00… ai auzi o emisiune de gaming si hardware, nou nouta, care se numeste IT Republic si la care, desigur, vei fi invitat. Te pup.

  10. alin PUA Says:

    Multumesc pentru ajutor :P, mi-a placut cum ai scris.

  11. KitWBuckholz Says:

    I constantly spent my thirty minutes to see this webpage’s articles or reviews daily
    plus a cup of coffee.

    my blog post - KitWBuckholz

Leave a Reply