păi cine eşti tu să’l “laşi”?

tu te poţi oferi, da’i alegerea lui ce face cu ce’i rămâne peste limită. s’ar putea să mi’i dea mie, sau Statului, şi dacă ţi’ai ţinut respiraţia până atunci aia e :)

înc’o dată nu e “venitu’ maxim”, e averea maximă, adică totalu’ la orice moment de timp, da’ hai să zicem că’l calculezi odată pe an. În exemplu’ dat mai sus, ăla pe baza de GDP, poţi să ai un singur salariu de 1 milion şi ceva de dolari, dup’aia mai ai dreptu’ după ce mai toci ceva.

uiteti la ce concluzie am ajuns: il las pe unul sa munceasca mai mult decit mine, face mai multi bani, nu are voie sa depaseasca plafonul si ma ofer eu (pentru o suma modica :) ) sa-i iau niste obecte pe spinarea venitului meu! se poa’ s-au contravine legilor “venitului maxim” in vigoare!?

nu garanţia unui venit minim ne asigură împotriva corupţiei, ci garanţia unei limite maxime a averii personale…mai dă reset…

Daca mi se garanteaza un venit minim in asa fel incit sa nu pot fi corupt atunci ai sa ma gasesti jucind jocuri video toata ziua si ai sa sfirsesti muncind si pentru mine!

Te astept de miine la munca! Am nevoie de un iPod Touch second generation 32G nou la vreo 20.000.000 ROL si hotii astia nenorociti nu imi dau venitul meu garantat (parca ziceai de un milion juma de euro sau dolari in urma calculelor tale legate de PIB, PIB care apropo e facut de magaria asta de organizare nu de versiunea ta ideala asa ca nu stim unde se inchid cifrele exat in varianta ta, sa speram ca nu la zero barat)!

Eu am activitate in servicii legate de informatica si conexe, si nu am facturi lunare care sa justifice un impozit pe venit de 1645 ron pe trimestru.

Ori trec firma pe 16% impozit de profit, ori fac un offshore in Cipru sau in alt paradis fiscal, ori o inchid si fac contracte pe drept de autor.

As vrea insa sa cred ca nu va trece acest proiect de dumneavoastra. Sper din tot sufletul sa puneti personal umarul si sa ne ajutati intr-un fel neadoptarea acestei ordonante (stiu ca de aia vor sa o faca ordonanta si nu vor sa o treaca prin parlamnent, insa aveti mai multe sanse decat mine sa va opuneti).

As vrea sa particip fizic la dezbateri daca se poate, daca ma puteti ajuta sa ii spun verde in fata lui Boc sau Ministrului de Finante una dulce sau unde verde. Nu pot sta nepasator in timp ce ei isi bat joc de contribuabili.

Poate faceti un post si pe directia acestei ordonante. Oricum mi-as dori sa ne tineti la curent cu mersul legat de acest impozit minim obligatoriu.
Multumesc.

Liviu Taloi – public agenda: http://liviutaloi.ro/contact/
SiteAudit.ro – 0745 289 583, liviu.taloi@siteaudit.ro
Connect with me on: Twitter FaceBook LinkedIn ecademy

valoarea limitei averii personale e că, la nici un moment de timp nu ai resurse suficiente ca să corupi pe cineva care reprezintă publicu’…

cu oleacă de efort şi după ce desprinizi sandaua din tavan, ai putea să te prinzi…

si… resurse finite sint din cauza ca va incapatinati sa ramineti pe roca asta supraaglomerata pe ca o denumiti pamint si sa va numarati basinile pe care sub forma de amprenta carbonica! apropo, in curind o sa raminti in intuneric ca sa va salvati onoarea fata de mediul inconjurator!

si mai am si eu o rugaminte: niste scuze fata de dinozauri ca au murit ca fraierii din cauza lacomiei rasei umane produci si matale!?

nu de alta, dar ca sa fie circul complet!

să’ţi mai zic una, poate ieşi din buclă: presupunem că nu’i nici o limită a averii totale ca principiu. la orice moment de timp tu ai o cantitate finită de resurse. întrebarea ta se referă la cantitatea finită de resurse, dacă eşti retardat şi şi le toci, în economia de piaţă eşti aruncat la gunoi, în aia socială, şi se dă un blid de linte.

adică tu pui întrebarea din perspectiva c’ai avea resurse infinite.
adică genu’ de comentariu pe care’l faci e echivalent cu întrebarea: la cât trece trenu prin Mizil?

ca tot pomenişi de masochişti, limita asta a averii personale totale, ar fi fost, în 2008, pt. un român, 1474200 USD (am luat şi io GDP pe cap în 2008, da’ asta nu’i important). masochişti sunt cei care n’au nici o idee cum să facă banii ăştia’n viaţa lor în mod onest, da’ nu vor să fie limitaţi la suma asta. dacă nu sunt masochişti sunt ori hoţi ori genii, şi cum n’am văzut/auzit vreun geniu să aibă averea asta la vreun moment, mai rămân doar hoţii (cei ce fură proprietatea publică sau fură munca altora).

tot nu văd unde’i problema şi ce legătură are cu principiu’ limitării averii personale; nu priveşte pe nimeni ce faci tu cu banii tăi…atâta vreme cât nu poţi cumpăra pe alţii totu’i ok; dac’ai ajuns la limită şi’i toci într’o zi să fii sănătos, d’acolo poţi s’acumulezi din nou până la limită…faptu’ că’ţi toci resursele n’are treabă cu limita, după cum vezi.

ş’acuma, fără limită, dacă’ţi toci toţi banii, ce te faci, şefu’? repeţi şi tu, repet şi io…

sefu’ eu stau de placere nu muncesc… acuma nu zic ca unii nu au si placeri pe care eu nu le inteleg (de exemplu sado-masochistii)

apoi, revin cu o idee fixa de a mea: eu ating averea maxima pe care mi-o permite societatea la… sa zicem 25 de ani. pina la 30 am cheltuit suma… pe timpenii (din punct de vedere al societatii). de atunci incolo ce ne facem sefu’ ?

dacă mă plimb pe undeva, n’am voie, prin lege, să lovesc pe cineva…da’ regula asta nu poate fi calificată drept atac asupra libertăţii personale…aşa vine şi cu limitarea averii personale totale

“De bine de rau conceptul de economie de piata are ca motor principal dorinta de acumulare de avere personala. Daca sustragem acest imbold din ecuatie ma tem ca ramanem cu o economie ciuntita care nu ar mai fi in stare sa functioneze la parametrii doriti initial.”

îs mai multe de zis aici:
1. imboldu’ de care vorbeşti are suficient spaţiu de mişcare: poţi să’ţi urmezi imboldu’ până la averea necesară să trăieşti o viaţă de om, la orice moment de timp, adică şi când ai 100 ani; deci limitarea asta afectează doar pe cei foarte bogaţi, care’şi pot falsifica democraţia.
Deci imboldu’ nu’i “sustras”, e doar limitat social, mai mult, nu limitează economia: dacă azi s’ar aplica, de ex. principiu’ ăsta în Romania, şi toţi românii ar fi ajuns la limita superioară, Romania ar fi mai bogată de 80 ori şi românii ar munci doar din plăcere.
2. oamenii nu se nasc ca să servească economia de piaţă, ci economia de piaţă e o modalitate de a servi oamenii, nu e o problemă serioasă că modificăm parametrii economiei de piaţă dacă asta ne serveşte pe noi, oamenii care se folosesc de economia de piaţă.
3.Comunismu’ n’a separat munca de răsplată : în constituţia RSR zicea “la muncă egală plată egală”. Separarea de care vorbeşti s’a petrecut în România socialistă, în mod neconstituţional, pt. că dictatoru’ de atunci voia să plătească dobânzile externe până la zero şi nimeni nu s’a încumetat să’l critice pe chiar principiile socialismului.

Daniel:
da, problema reală e justificarea averii; da’i enorm mai complicat să poţi aprecia dacă o avere e justificată decât să o măsori în totalitatea ei cu un etalon. mai mult, din istoria taxelor plătite de o persoană, se poate estima destul de corect averea totală fără ca autorităţile să solicite o verificare, lucru care simplifică enorm problema administrativă.

“O astfel de masura ar putea sa reduca mult nivelul coruptiei si jafului public dar cred ca este putin probabil sa se intample pentru ca in principiu suntem condusi de hoti si acestia nu au de ce sa isi faca singuri probleme”

exact. şi o administraţie coruptă n’are să solicite niciodată verificarea averii celor care o corup, iar dacă are să o solicite, are să facă o verificare de formă….

aşa e, e puţin probabil să se întâmple, nu doar în România da’i bine să se ştie că un astfel de principiu’ ar putea diminua drastic scara corupţiei şi număru’ hoţilor majori.

Văd că, ăn general, porneşti de la premisa că profitu’i rostu’ a orice pe lume, şi dai a înţelege că în numele lui orice e scuzabil. Or, aici n’avem cum fi de acord. Am contraexemple (constructive) la exemplele tale, da’ncerc să mă abţin până lămurim dacă e vreo problemă gravă cu principiu’ limitării averii personale totale.

La obiecţia ta:
dacă limitarea averii totale personale nu s’ar impune, dilema ta rămâne valabilă, adică limitarea propusă de mine n’are treabă cu dilema.
Mai mult, limitarea asta n’are legătură cu taxa, păcat că te’ai oprit din citit aăa devreme.

“Dilema ta” e o întrebare care se referă la modelu’ economiei de piaţă, şi las pe Varujan să’ţi răspundă la asta.

mai încearcă, că uite, Radu a nimerit butonu’, da’ n’a nimerit subiectu’.

Imi cer iertare pntru sfatul nesolicitat, dar mare parte din cei care citesc textele dumneavoastra sunt destul de educati si oricat de placut de citit ar fi ilustratiile dumneavoastra cred ca cei mai multi dintre noi inteleg deja conceptele prezentate aici. As vrea sa propun sa explorati o posibila solutie pentru problemele sistemului financiar international. Daca ati urmarit comunicatele din timpul summitului de zilele astea se pare ca solutia urmata ar fi din implementarea a din ce in ce mai multa legislatie si sunt absolut convins ca si dumneavoastra vedeti ineficienta pe termen lung a acestei solutii. Ce altceva am putea sa facem ?