Planeta funcționarilor

N-am avut niciodată răbdare să citesc un CV până la capăt. În general, îmi fac o părere despre ce poate face un om lucrând cu el. Și tot în general, lucrurile pe care le apreciez mult de tot la cei cu care reușesc într-adevăr să lucrez sunt capacitatea de a combina lucruri temeinic știute și însușite ca mersul sau privitul, adică în chip natural, pentru a crea. A crea înseamnă a face să prindă viață lucruri care până acum nu existau. Cum orice lucru nou creat este rezultatul punerii la un loc într-un mod nebănuit până atunci a unor frânturi din realitatea cunoscută, știința celor făcute sau gândite de cei care au creat la rândul lor ceva în trecut este absolut obligatorie. Ca și capacitatea de a explora lumea și de a face văzute lucruri care până când pașii exploratorului nu au pășit pe-acolo nu existau în mintea nimănui. Sigur, sunt oameni, și am avut norocul să întâlnesc mulți dintre aceștia, care fac tot ceea ce fac pentru sine și pentru cei din proximitatea lor imediată. Sunt oameni pentru care gânditul sau făcutul unui lucru nou este o plăcere în sine și care nu au nevoie de nici o altă motivație pentru a o face. Alții transformă toată această activitate în muncă, o fac desigur cu plăcere dar și pentru a-și asigura existența sau iluzia unei supraviețuiri după sfârșitul vieții, iar alții o fac din bucuria de a dărui altor oameni munca lor. Oricare dintre atitudinile astea mi se par ok, atât timp cât nu sunt viciate de tot felul de excremente ale  sufletului omenesc  pe care mi-e greu să le înțeleg. Pentru că am văzut și oameni, altfel extrem de bine pregătiți în meseriile lor, orbiți de orgolii, roși de invidie, disperați după recunoașterea socială, avizi de putere. Într-un cuvânt, lipsiți de libertate, lipsirea asta venind din chiar inlăuntrul lor.

Cu ani în urmă, cineva reprezentând un ONG, mă întreba, ca argument suprem al unui dialog care începuse stupid și anunța să se sfârșească tâmp, dacă totuși nu vreau să intru în istorie. Îmi amintesc că răspunsul i l-am dat fără să clipesc și fără să las nici o secundă să îl despartă de întrebare: “Nu. Prefer să intru în lucruri mai plăcute”. Ei… Dacă lumea asta ar fi una ideală în care fiecare ar face ce știe mai bine să facă și dacă facerile astea ar avea ca imbold doar plăcerea de a le face și dorința de a ne asigura un trai cât mai bun, totul ar fi în ordine. Fără a te arăta extrem de interesat de lucruri de care nu-ți pasă și de care n-ai habar, doar pentru că dacă nu faci asta nu ești foarte important și se duce dracului intratul în istorie, fără a falsifica neștiința și a o acoperi cu un morman de hărtii care certifică o extraordinar de profundă cunoaștere a ceva, fără a încerca să-ți păcălești semenii abuzând de indiferența sau bunul lor simț pentru a părea altceva decât ești. Sigur, nu sunt atât de naiv să cred că o asemenea lume a existat sau va exista sau, mai rău, că o asemenea lume ar putea exista. Dar, parcă, lumea în care trăim depășește cu mult granițele oricărăr abateri naturale de la formulele ideale și aberante pe care orice societate care se respectă le servește, cu mai multă sau mai puțină tragere de inimă copiilor în primii ani de școală.

Traim într-o lume acoperită de hârtii. Vrei să fii acceptat în lumea în care trăiești, îți trebuie muuuuulte hârtii, un CV baban, plin de banalități, locuri comune și chestii stupide, dar baban și bine structurat, scris după toate regulile care se rafinează de la un an la altul. Cei care intră în jocul ăsta își petrec o mare parte a vieții făcând fel de fel de năstrușnicii de adăugat pe-acolo, se îmbată cu iluzia unei importanțe fenomenale a sinelui și lasă baltă toate calitățile pe care poate că le-au avut odată, toate visele adolescenței, cresc, nu mari, ci direct bătrâni, pensionabili, respectabili și perfecți. Mașinăria socială pune deja specia în pericol. Tot ceea ce ne-a adus aici riscă să se transforme în ceea ce ne va duce înapoi, acolo de unde am plecat. Este suficentă forma, în condițiile în care conținutul este din ce în ce mai atrofiat.

Scriu lucrurile acestea cu gândul la tot ceea ceea ce liceul reformat acum mai bine de zece ani a reușit să producă în lumea universitară. Studenții vin deja cu un bagaj extrem de subțire de cunoștințe din liceu, neasimilat și acela, neînțeles pentru că a fost predat de profesori care înțeleg din ce în ce mai puțin, învățat adică, de cele mai multe ori, pe de rost și recitat cam cum își recită copii de părinți aberanți Scrisoarea a III-a la cinci ani să moară Ioneasca că al ei nu știe și nici tabla înmulțirii la patru ani ca al nostru n-o știa. Dacă există o conspirație în lumea în care trăim, acesta este conspirația superficialității și a dorinței hipertrofiate de a părea enorm mai mult decât ești în realitate. Iar răspunsul este unul simplu și funcționăresc: ia-ți o diplomă. Nu contează ce diplomă, diplomă să fie, ia-ți cât mai multe poți, zi că a trei, cinci, cincisprezece facultăți, uite că se poate, faci patru prin corespondență, două la fără frecvență și una mai dai pe-acolo când poți, în rest, restul vine de la sine, le termini pe-astea, după aia faci tot felul de cursuri despre banalități, iei și de acolo cât poți, bagi la CV, poate că ți-or folosi vreodată, trece viața, ești mândru de tine, tu și cu toți ai tăi, pare o justificare bună, în definitiv e nice, ne spunem unul altuia domnule, suntem o lume de domni, ce blogul meu…

Uite de-aia, când cineva îi spune omului de hârtie că e nashpa de tot, poporul de oameni de hârtie, ajuns majoritar pe planeta asta îi dă una peste bot. De-aia reforma de acum mai bine de zece ani a fost atât de bine primită și de-aia unui ministru care încearcă acum să îi stopeze consecințele nu i se va da nici o șansă. Planeta maimuțelor a fost un film de ficțiune. De-aia a avut în felul ei happy end. Planeta funcționarilor nu e.

14 Responses to “Planeta funcționarilor”

  1. Adina Says:

    Recent, am hotarat sa nu-mi mai pese de ce gandesc unii cand imi vad CV-ul. M-a apucat razvratirea intr-un moment nepotrivit (dupa diverse standarde) si am decis ca vreau altceva. Dar, ca sa vrei altceva, ai nevoie de acel cv beton, acea insiruire nesfarsita de scoli, cursuri si fapte marete care sa impresioneze pe cine stie ce corporatist cu ochelari de cal. Si nu sunt suficient de disciplinata ca sa ader la vreo turma din asta, asa ca am renuntat sa incerc sa ma inrolez si o sa ies din rand daca e nevoie.

  2. Darael Says:

    Mi-am adus aminte de o intamplare frumoasa. Am mers sa ma angajez ca medic la o policlinica.

    “Si ce vrei sa faci aici ?”
    “Sa vindec oameni. M-am saturat de dat sfaturi si vreau sa pot sa traiesc onorabil din ceea ce cunosc”.
    “Asa, si ce incerci sa vindeci ? In ce boli ai avut rezultate ?”
    “Am reusit sa ajut oameni cu hepatite cronice, leucemii, anexite, infertilitate…. am enumerat eu cateva boli”
    “Si ce tratamente le-ai recomandat ?”
    “Destul de putine, simptomatice in general, dar le-am dat multe sfaturi cum sa traiasca si oamenii s-au vindecat. Le-am spus si ce ceaiuri pot sa bea ca sa ii ajute; lucuri simple”
    “Dar competenta in asta ai ?”
    “Nuuuu…”
    “Atunci nu te putem angaja. Daca ai competenta se poate. Si nu ma intereseaza daca vindeci cancere cu ceai de tei”

    Am zambit si am plecat.
    De atunci oamenii s-au vindecat “in ciuda” tratamentului meu. Dar eu tot fara slujba sunt. Si ma gandesc din ce in ce mai des sa nu mai ajut pe nimeni. Pe mine, nimeni nu ma ajuta.

    Daca ma intreaba cineva ce regret in viata asta, raspunsul e simplu: ca nu am plecat sa spal wc-uri in alta tara. Viata mea ar fi fost mai frumoasa decat cea pe care o am acum.

  3. Antoaneta Says:

    Maestre, si în Canada conteaza CVul, oricâte diplome ai avea, conteaza ce ai facut aici de când ai venit, si asta tot din hârtii reiese. Nimeni nu se uita la ce stii si ce poti face, numai la ceea ce ai demonstrat deja practic. Plus ca oamenii de HR nu vad dincolo de litera cartii. Brrr, oita.

  4. dAImon Says:

    probabil offtopic, dar sunt curios: tu eşti de acord cu ideile băieţilor veseli din şcoala economică austriacă? aia a lui Mises? mie unuia mi se par de bun simţ.

  5. varujan Says:

    Nu e deloc off-topic. Eu unul cred că dacă există o școală de gândire la care ar trebui să ader, singura convenabilă mie ar fi școala austriacă. Von Mises a fost un om care a înțeles mult și nu a fost înțeles decât de foarte puțini contemporani ai săi. Era epoca doctrinelor, Keynes și cei care au inventat socialismul în care trăim azi păreau justificarea ideală pentru lucrurile aberante făcute de clasa politică de atunci, aberațiile lor au plăcut deopotrivă celor sărăciți de Marea Depresie și celor îmbogățiți de pe urma ei și erau extrem de potrivite cu ciclul electoral și cu spirala promisiunilor din ce în ce mai generoase ale politicienilor, așa că, nimănui nu i-a mai păsat de faptul că o minte lucidă le vorbea despre răul pe care îl fac celor care vor trăi în viitorul lor. Păcat că școala austriacă nu a fost niciodată luată în serios. N-am fi ajuns să trăim acum plata facturilor scrise de câteva generații de inconștienți și nesimțiți.

  6. Marius Says:

    “Multinational” vorbind, CV e totul; si face ca uitatul la om sa fie doar in subsidiar o activitate bifata de angajator. Problema este ca uneori CV-ul nu-ti da nici o sansa, te filtreaza inainte de a avea macar ocazia sa fi vazut. Asta daca nu dai de un manager mai destupat la minte care sa vada omul de dupa hirtie.

  7. McGogoo Says:

    Pe langa Cv se cere si o scrisoare de intentie. nu am auzit nici un angajator sa stea sa le citeasca.
    hartii… care daca nu promoveaza non-valorile ingradesc creativitatea.
    dar asta e lumea in care traim…

    exceptional postul, mi-am permis sa il trimit si altor amici pe twitter. sper sa nu va deranjeze.

  8. mekone Says:

    Foncționarul e foncționar, specie imbecilă, dar … eu încă mai cred că e mai important ce știi să faci decât un CV alambicat. Și dacă știi să faci ceva, ai un loc sub soare. La mine funcționează …

  9. varujan Says:

    @McGogoo:
    Nu, frate. De ce să mă deranjeze? Păi dacă vroiam să nu-l citească nimeni, scriam totul cu creionul chimic pe o foaie de hârtie și o înghițeam

  10. adrian Says:

    Inca odata rezonez cu tine, de data asta total. Cu 1 min. inainte sa’ti citesc inseamnarea ma gandeam ca in momentul in care/l prind pe Victor (K) “alive”, pe net, il intreb tocmai despre simtamintele sale despre hartii. Ca tot ma macina treaba cu hartiile de agatat pe perete. Ce coincidenta.
    Legat de creatie, ahh.. oricat de genial ar fi ceea ce fac, ceva, poate dorinta de a nu imparti cu altii, ma desparte de sharing… Un motiv in plus ca sa te desconsidere unii.

  11. polimedia.us/fain/ Says:

    Varujan Pambuccian » Blog Archive » Planeta functionarilor…

    Îmi amintesc că răspunsul i l-am dat fără să clipesc și fără să las nici o secundă să îl despartă de întrebare: “Nu. Prefer să intru în lucruri mai plăcute”….

  12. metalshrine Says:

    Super fain pus in cuvinte :lol:
    E adevarat si nu e adevarat ceea ce spuneti despre CVuri. Acum depinde si cine priveste acel CV. Exista companii mari, foarte mari si mici. Eu in general am lucrat in companii mici, eventual la oarecare inceput de drum. Si nu a contat CVul atat de mult cat a contat, mai degraba, felul in care m-am prezentat.
    Apropo de companii mici, japonezii parca aveau acest obicei candva, sa nu se dezvolte extrem de mult intr-o directie, sa nu produca niste companii imense ci cat mai mici cu putinta. Nu de alta dar e mai usor sa intorci in drum o caruta si mult mai greu un tren…

  13. Hector Says:

    I would like to thank you for the efforts you have put in writing this blog.

    I am hoping to check out the same high-grade content by you
    later on as well. In fact, your creative writing abilities has encouraged me to get my own site now ;)

  14. fifa 17 coins free ps3 Says:

    This design is incredible! You most certainly know how
    to keep a reader entertained. Between your wit and your videos, I
    was almost moved to start my own blog (well, almost…HaHa!) Excellent job.
    I really enjoyed what you had to say, and more than that, how you presented it.
    Too cool!

    Here is my weblog fifa 17 coins free ps3

Leave a Reply