Socialismul în două viteze (II)

V-ați gândit vreodată cum ajunge președintele unei companii președintele acelei companii? Răspunsul corect, adică cel pe care orice om serios și cu scaun la cap îl va da, este că adunarea generală a acționarilor sau bordul directorilor îl numește acolo pe baza unor criterii pe care le-a stabilit anterior. Bordul directorilor, la rândul său, este în general numit de către adunarea generală a acționarilor sau, în state ca Germania, de către consiliul de supraveghere format în proporție de 50% din persoane numite de către adunarea generală a acționarilor și în proporție de 50% din reprezentanții salariaților. Acestor oameni li se pune la dispoziție o putere colosală pe care teoretic ar trebui s-o folosească în slujba companiei de care sunt, de cele mai multe ori legați doar printr-un contract pe termen limitat eventual cu obiective care acoperă în timp durata mandatului. În momentul în care compania este uriașă, acțiunile sunt atât de divizate încât un pachet de 1% poate reprezenta o concentrare majoră de acțiuni în proprietatea unui om concret. A cui este o asemenea construcție? Păi a nimănui, de fapt. A atâtor de mulți oameni încât este a nimănui. Și atunci, eu, care nici cine știe ce om serios nu sunt, nici cine știe ce scaun la cap n-am, mă întreb, cred legitim, cum naiba ajunge președintele unei companii presedintele acelei companii și cine alege de fapt electorii, adică bordul companiei?

Dacă listarea pe bursă a fost făcută de curând, mulți din cei existenți în bord pot fi cei de pe vremea în care compania era încă a cuiva. În timp, dispare și lucrul acesta și din ce în ce mai mult nu interesele celor extrem de mulți care dețin de drept (dar doar teoretic) compania, ci interesele unui mic grup care s-a nimerit să fie în bord încep să prevaleze. Compania fiind a nimănui, nu rare au fost situațiile în care, și în definitiv câți ar rezista să nu facă așa, oameni care sunt funcționari angajați se comportă ca și cum ar fi proprietari, dispunând însă nu neapărat în interesul companiei de resursele pe care le au la dispoziție. Dacă nu fac greșeli majore și reușesc să armonizeze interesele membrilor bordului și ale câtorva acționari care împreună nu totalizează mai mult de 10% din acțiuni, au șansa să își păstreze mult și bine poziția. Prin natura mecanismelor de menținere la putere, foarte multe dintre acțiunile conducătorilor unei companii seamănă enorm cu cele ale unui om politic. Una dintre grijile sale permanente este cea de a-și asigura un bord cât mai favorabil. Cum aici există deja trei sisteme de interese distincte, cel personal, cel al membrilor bordului și cel (abstract) al acționarilor, interesele economice ale companiei trec, în mod firesc, într-un plan mai îndepărtat, ele fiind susținute doar de dorința de a avea asigurat salariul imens negociat și un CV cât mai bun. Felul în care acționează un asemenea om seamănă izbitor de mult cu felul în care acționează omul politic. Mandatul este tot limitat, scopul suprem este tot realegera sau migrarea într-o poziție similară cu sprijinul unui alt partid, diferența este doar de salariu, cel al omului politic fiind o fracțiune nesemnificativă din cel al unui conducător de corporație și de electorat, omul politic având nevoie de mult mai multe voturi, mult mai difuz distribuite și într-o majoritate covârșitoare anonime. Ca o primă concluzie, democrația corporatistă este mult mai diluată decât democrația politică. Dacă la asta adăugăm faptul că la cel mai penibil vot politic se prezintă la urne și votează un procent mult mai mare dintre cetățeni decât cel al acționarilor care își exercită dreptul de vot, tabloul este complet.

În lumea în care trăim, statele sunt entități mult mai puțin abstracte decât corporațiile. Mai mult, din ce în ce mai puține state sunt monolitice sub aspect cultural sau religios în timp ce din ce în ce mai multe corporații își dezvoltă o cultură monolitică cu accente religioase, în special în ceea ce privește anumite manifestări rituale, diversitatea fiind, în pofida oricăror aspecte declarative, un lucru intolerabil care poate duce până la eliminarea celor care nu acceptă cu entuziasm cultura locului. Astăzi, grosul economiei planetei este dominat de către asemenea entități, ale nimănui, conduse de oameni care ajung în vârful lor Dumnezeu știe cum, abundând de elemente culturale rigide și intolerante și acționând mult mai puțin după legi naturale. În timp, s-a creat un limbaj absolut ermetic, imposibil de înțeles de către milioanele de fericiți posesori a 10-15 acțiuni, complicând lingvistic lucruri nu cine știe ce sofisticate dacă ai timp, nervi și antrenament logic pentru a le traduce în limbajul natural, dar dând senzația de lucru serios, greu și complicat, absolut satisfăcătoare pentru marea masă de acționari. Acum, marea masă de acționari nici cine știe ce așteptări de bani primiți ca dividende nu are. Mai degrabă, cumpără acțiuni ca să facă un plasament pentru copii sau nepoți sau bătrâneți, în ideea că valoarea lor va crește în timp, mai mult ca valoarea altor bunuri sau pur și simplu pentru că sunt plasamente ieftine. Unii mai versați le și speculează pe piața bursieră și se mai întâmplă să se bucure și de câștiguri cât de cât importante. În orice caz, comportamentul celor care împreună dețin majoritatea covârșitoare a acțiunilor nu este nici pe departe comportamentul unui om concret care deține ca proprietar o firmă.

Aceată lipsă de proprietate seamănă izbitor de mult cu lipsa de proprietate din firmele comuniste. Cu excepția Germaniei unde, prin dreptul de decizie de 50% al reprezentanților salariaților, contradicția dintre proprietar și salariat aduce un plus construcției nenaturale despre care vorbim. Hai să ne amintim. În comunism, proprietatea era a tuturor, adică a nimănui. Dreptul de administrare era monopolul Partidului, pus la putere de nimeni. Care numea, Dumnezeu știe cum, conducătorii întreprinderilor. Cultura, dusă la rang de religie era unică și obligatorie. Cine nu se adapta nu era dat afară (ar fi fost mișto de tot să fie așa) ci oprimat la greu. Cu mici diferențe, sistemul este foarte asemănator.

Cineva, căzut în plasa ideii că economia de azi e mult mai complexă decât cea din secolul al XVIII-lea, îmi spunea că avem nevoie de economiști care să adapteze teoria economică la complexitatea lumii în care trăim. Păi dacă ne uităm la trăsăturile ei fundamentale, adică la axiome și nu la propagandă, sofisticare de limbaj sau număr de operațiuni (care țin de evoluția tehnologiei și nu de apariția de noi axiome în sistem), hai să citim puțin ce spunea Adam Smith despre corporație acum 300 de ani:

“This total exemption from trouble and from risk, beyond a limited sum, encourages many people to become adventurers in joint stock companies who would, upon no account, hazard their own fortunes in any private copartnery. The directors of such companies, however, being the managers rather of other people’s money than their own, it cannot well be expected that they should watch over it with the same anxious vigilance with which the partners in a private copartnery frequently watch over their own.”

Cele scrise de Adam Smith, înduioșător de decent în raport cu realitatea, au fost, sunt și vor fi în mod fundamental adevărate. Ele țin de axiomele pe baza cărăra funcționează fiecare dintre noi. Ce naiba să faci dacă natura umană e aceeași? De ce credem că ceva s-a schimbat aici când ne stau mărturie scrierile rămase de la babiloniei și egipteni încoace? Și dacă tot dau citate din oameni care îmi sunt tare dragi, cred că pot răspunde și la întrebarea cu care am început postul. Aia cu președintele unei companii. Adică, la întrebarea:

- Cine te-a pus pe tine aici?

aș gasi foarte potrivit răspunsul caragealian:

- Boborul!

71 Responses to “Socialismul în două viteze (II)”

  1. Antoaneta Says:

    Alte masti aceeasi piesa, parca, nu? Natura umana nu s-a schimbat, umanitatea ca atare nu a progresat, asta-i o minciuna în falsh, o bomboana de consolare.

  2. Claudiu Bischoff Says:

    Buna ziua,

    Cu mare placere am aflat de blogul dumneavoastra (pe care il citec cu pasiune). Chiar le vorbeam de dumneavoastra unor amici francezi cand le povesteam despre România. Asta m-a si dus sa caut pe internet informatii despre dumneavoastra :-)

    Stiu ca nu se face intr-un comentariu, insa tot caut un e-mail de contact pe acest blog si nu-l gasesc ! As vrea sa va pot scrie un mic mesaj… de dragul vechilor vremuri.

    Toate cele bune
    Claudiu Bischoff

  3. Monea Viorel Marin Says:

    Buna ziua,

    Sunt angajat Alcatel-Lucent, eu as fi preferat numai Alcatel dar nu depinde de mine si va scriu pe aceasta pagina pentru ca nu am retinut adresa dvs de mail sau numarul de telefon si v-as fi recunoscator daca mi-ati raspunde.
    Am participat la prezentarea dumneavoastra in fata angajatilor ALCATEL inainte de alageri si am participat activ la sustinerea dvs datorita ideilor prezentate atunci in fata noastra.
    Acum am ajuns in fata acelei situatii prezentate de dvs in care activitatea noastra este vinduta unor firme low cost din india iar noi probabil ca o sa ne cautam altceva mai bun de facut.
    Nu stiu daca mai sunteti presedintele comisiei de IT din Camera Deputatilor ,dar acesta ar fi momentul in care ne-ati putea intoarce serviciul facut, prin elaborarea unor legi impotriva outsourcingului prin care angajatii sa fie protejati pe o perioada de timp impotriva disponibilizarilor.
    Colegii nostrii francezi si germani au obtinut o pastrare in cadrul noii firme pe o durata de cel putin 18 luni, datorita unor legi existente la ei in tara.Suntem si noi europeni si cred ca am merita acelasi tratament.La noi in tara nefiind acest cadru legal s-a facut chiar propunerea sa nu ne preia deloc, deci sa fim disponibilizati.
    Eventual am putea organiza o intilnire cu doritori din Alcatel pentru o discutie deschisa despre viitorul IT in Romania.Nu de alta dar ar fi pacat sa asistam la un nou exod al fortei de munca calificate in software.
    Se anunta vremuri grele in Alcatel, o reducere cu 20 la suta la nivel mondial care nu cred ca va ocoli Romania,vinzari de departamente la alte companii.

    Va multumesc pentru un raspuns si scuze pentru cei care citesc si nu-i intereseaza acest subiect.

    Cu stima
    Viorel Monea

  4. varujan Says:

    Ăsta este un subiect deosebit de grav. Vă rog să-mi spuneți exact ce se întâmplă în Alcatel acum. După plecarea lui Dan Bedros nu mai știu nimic. Povestea cu emigrarea este o copilărie. În plină depresie economică nu aveți unde emigra. Lucrul care mă îngrozește este că mai tot ce am spus în toamnă se întâmplă pas cu pas, iar soluțiile despre care tot vorbesc și scriu nu sunt nici măcar luate în serios.
    România este un stat mic cu o economie modestă și tocmai de aceea ar putea profita de pe urma crizei. Din Decembrie încerc să-i conving pe cei din jurul meu că am putea avea creștere economică luând două măsuri simple:
    1. Prelevarea TVA-ului în momentul încasării și nu al facturării (așa cum este acum)
    2. Ridicarea TVA-ului la 25% simultan cu scăderea cotei unice de impozitare la 4%. Diferența de 12% ar relansa ușor consumul, iar nivelul impozitului pe venit și pe profit ar stabiliza forța de muncă și ar atrage investiții noi, din puținul ban care mai este în lumea asta.
    Nu știu cum ar suna o lege împotriva outsourcingului și cum ar putea cineva opri printr-o asemenea lege o multinațională să facă așa ceva. Dacă aveți un model al unei asemenea legi, vă rog să mi-o transmiteți.
    Dacă v-ați fi dat adresa de mail, v-aș fi scris acolo. Da, e bine să discutăm despre direcția în care o va lua industria noastră. Eu rămân la părerea de acum multe luni (când ne-am întâlnit) că singura șansă este să mergem spre R&D. Este singura zonă în care comportamentul inconștient al marilor multinaționale nu a ajuns să o transfere în Asia. Ceea ce nu înțeleg ele este faptul că nu poți vinde ceea ce n-ai și specializarea zonei euroatlantice în funcționăreală de vânzări și organizare în detrimentul pierderii totale al controlului asupra cercetării, științei proiectării și științei de a produce efectiv ceva ne duce rapid spre o zonă agroturistică în cel mai bun caz. Unde vor veni asiaticii care fac acum outsourcing să se relaxeze.
    De-aia de câte ori aud de modele europene sau americane mă îngrozesc. Trăim încă în inerția periadei în care lumea euroatlantică domina științific, industrial și economic planeta. Nu mai e așa și nu cred că ceea ce se întâmplă azi poate fi un model demn de urmat de către cineva sănătos la cap. Ideea amânării cu 18 luni a unui dezastru nu mi se pare deloc o soluție. Este la fel de proastă ca și cea a salariilor compensatorii. Pentru un om care a dezvoltat o industrie urmând căi logice, soluțiile sindicale nu sunt soluții. Da, este foarte important să putem dialoga și să gândim căi de oprire a dezastrului care:
    1. Nu mai apelează deloc la stat. Sunt extrem de dezamăgit de lipsa de curaj de care dă toată lumea din jurul meu dovadă. Astea sunt vremuri în care dacă nu ai curajul să aplici soluții care ies din litera cărților pe care le-ai citit, n-ai nici o șansă. Și să nu uităm încă un lucru esențial. Statul nu mai are bani. Dar deloc.
    2. Pot fi realizate cu ceea ce știm să facem. Aici este iar o problemă, mai ales pentru cei care au lucrat mult în multinaționale. Știința lor a devenit una de nișă.
    3. Au căutare pe o piață care se îngustează vertiginos într-un fenomen economic urât de tot care va dura mult. De exemplu, lucruri care pot diminua major cheltuielile operaționale cum ar fi trecerea unui număr de linii de business în online. Este greu, nu sunt bani pentru cheltuieli operaționale, darămite pentru a investi în ceva, chiar promițător, dar…
    Un lucru este cert. Depresia economică a grăbit fenomenul despre care vorbeam că se va petrece în industria IT și a accentuat riscurile în întreaga zonă euroatlantică. Nu am mai avut timp pentru tranziția spre R&D pe care o propuneam și nici resursele care ar fi făcut posibilă tranziția. Acum trebuie să găsim altceva care să mai salveze ce mai poate fi salvat. Și mă tem că va trebui să facem asta împreună, așa că aștept orice idee care să însemne punerea industriei noastre pe o direcție viabilă în lumea de azi.

  5. Monea Viorel Marin Says:

    Cred ca am pus gresit adresa de mail.Ea e
    marin.monea@alcatel-lucent.ro
    sau marin_monea@yahoo.com.Acum sunt la un curs, dar saptamina vii toare o sa va fac o mica informare a situatiei.Eventual daca aveti o adresa de mail unde v-as pute trimite si niste fisiere pentru exemplificare.

    Multumesc

  6. Mihai Says:

    “În plină depresie economică nu aveți unde emigra.” Baliverne! Tocmai ca acum am un motiv in plus sa plec si o voi face … Cum iti imaginezi ca dupa o munca de 10 ani in IT ca sa ajung programator senior si sa incerc sa-mi fac un plan de a evolua la consultant sa mi se serveasca salariu cu 50% mai mic fata de anul trecut pe motiv ca e criza, posturile disponibile sunt putine iar fraierul accepta, asa ca eu continui sa activez facand altceva tocmai pentru faptul ca nu accept sa ma prostituez.

    Imi pare rau ca am ajuns sa vorbesc asa dar pentru fiecare persoana rabdarea are o limita iar a mea a fost atinsa de mult timp.

    “1. Prelevarea TVA-ului în momentul încasării și nu al facturării (așa cum este acum)”

    Imi pare rau dar nu aceasta este solutia, TREBUIE SA RENUNTAM LA MODA DATULUI PE DATORIE! Firmele nu sunt banci, banii pe marfa trebuie incasati in momentul vanzarii, pentru datul pe datorie exista linii de credit. Trebuie lucrat la legislatie in acest sens nu sa continuam in prostie …

    As putea sa discut ore intregi pe tema asta dar oricum nimeni nu ma asculta …

  7. varujan Says:

    Eu nu m-am referit, păcatele mele, la voința de a face un lucru sau altul. Fiecare om poate să-și dorească orice. Tot ce am spus este că probabilitatea găsirii unui loc de muncă decent în partea din lume în care vor majoritatea celor care au o meserie certă să emigreze s-a redus simțitor. Sunt în legătură cu multe companii și din țară și din lumea largă și știu că urmează să se pună în aplicare planuri de reducere ale cheltuielilor care presupun și concedieri semnificative.
    În ceea ce privește TVA-ul, păi exact despre asta vorbesc. Statul ia acum bani pe care întreprinderea nu i-a încasat. Este o formă prin care întreprinderea crditează statul, ceea ce este absurd. Și aici nu mă refer la factura din magazin ci la facturile dintre firme. Intre momentul facturării unui bun sau serviciu și momentul încasării banilor de la client există întotdeauna un decalaj obiectiv în timp. Nu vreau să detaliez aici de ce, oricine a făcut operațiuni comerciale știe care sunt motivele acestui decalaj. În același timp, în momentul facturării, firma care emite factura trebuie să plătească imediat TVA-ul statului. Pe niște bani pe care nu i-a încasat încă. Într-o situație economică normală, decalajul despre care vorbesc este de o săptămână-două. În ultimul timp, el a crescut pentru că vâscozitatea banilor a crescut. Păi ce naiba să faci? Dacă nu facturezi, nu ai cum să primești banii. Dacă facturezi, plătești imediat dări la stat pe bani pe care nu i-ai primit. Eu cred că este o soluție prin care presiunea pe cheltuielile operaționale scade simțitor. N-am auzit încă pe nimeni din mediul de afaceri să susțină faptul că este o măsură proastă. Dimpotrivă.
    Cât despre datul pe datorie, dacă sunt firme care dau pe datorie nu o fac pentru că ar fi bănci ci pentru că altfel își pierd și puținii clienți pe care îi mai pot avea.

  8. Trilema - Un blog de Mircea Popescu. V-as recomanda un blog, si alte considerente Says:

    [...] eu, si destui alti oameni sanatosi la cap. Intr-un comentariu, nici macar intr-un articol, al lui Varujan Pambuccian pe blogul propriu. Care merita [...]

  9. varujan Says:

    Uf! Vroiam să îi răspund domnului Mircea Popescu și i-am șters din greșeală comentariul… Îmi cer iertare. Noroc că îl am pe mail, așa că îi dau un mic copy-paste aici.

    “Persuasiva analiza.

    Concluzia logica ar fi ca libertarienii, preocupati de restrangerea libertatilor individuale prin abuzuri prost fundamentate in erori de logica ar trebui sa fie mai preocupati de limitarea efectelor corporatiilor decat statelor.

    Oare de ce se intampla in practica sa constatam din contra, ca cei preocupati de limitarea nonsensului izvorat din mintile puse acolo prin “vointa boborului” lupta cu statele, si nu cu companiile ?

    Pur si simplu pentru ca sunt naivi, si statele sunt mai vizibile ?”

    Încă odată îmi cer scuze

  10. Andrei Says:

    Comentariul e off-topic, vreau să vă rog ceva. Aş vrea să-mi modific tema wordpress default mărind banner-ul cam ca la dvs. M-am chinuit toată ziua şi tot nu mi-a ieşit. Mă gândeam dacă mi-aţi putea trimite pe mail tema wordpress arhivată. M-aţi scuti de încă o zi de muncă :) O să mai lucrez la ea, n-o să fie identică, însă chiar n-am reuşit să aliniez banner-ul ca lumea. Vă mulţumesc.

  11. varujan Says:

    Design-ul paginii l-am făcut împreună cu designerul de la Rol.ro. Am să le cer acordul să trimit elementele de design și daca va fi cu da, trimit tot.

  12. Andrei Says:

    Multumesc mult :)

  13. varujan Says:

    De fapt e o chestie simplă de tot. Tema e WordPress Default (Kubrick), cu o imagine în format jpeg de 1000×202 pixeli pusă la banner (kubrickheader.jpg). Și cam asta e tot. Nu l-am mai întrebat pe cel de la rol.ro, pentru că n-avea rost. M-am uitat la ce mare temă folosește blog-ul meu (mărturisesc că e prima dată când fac asta) și am constatat că tema este cea mai standard dintre cele oferite de către WordPress. Ceea ce chiar mi se pare un lucru mișto.

  14. Andrei Says:

    Asta o folosesc şi eu. Şi am făcut o imagine de 1000 pe 202. Însă îmi apare aiurea. La Apearance>>Editor este un fişier head.php. Cred că acela ar fi deajuns ca să fac modificarile necesare. Dacă puteţi da un copy-paste m-aţi ajuta enorm. Mulţumesc.

  15. Andrei Says:

    Am rezolvat pana la urma. Mersi mult :)

  16. neinfectat de comunism Says:

    cum? fara masinatiuni? fara santaj? nu pot pt ca sa cred…

  17. neinfectat de comunism Says:

    nu stiu daca te intereseaza, doar sa te avertizez ca Nutzi Udrea da in vileag o noua lista…la mine pe blog mai multe detalii …

  18. Eu Says:

    @ neafectat de comunism - poti sa-ti faci reclama in alta parte? :D
    nu de alta dar eu unul nu vad sensul ultimului tau comentariu… si e pacat, pt ca blogul asta pare unul serios, mi s-ar parea normal ca si comentatorii sa fie la fel.

  19. Ivan Marius Says:

    Un fost student al dumneavoastra, de la matematici, isi aminteste cu placere discutiile din pauzele cursurilor in care ati facut nenumarate previziuni pentru Romania, previziuni care se confirma - unele cu mare parere de rau!
    Pentru mine sunteti un model !
    Cu consideratie,
    Marius Ivan
    (Profesor de matematica, director de grup scolar)

  20. Varujan Pambuccian » Blog Archive » Sfârșitul utopiei Says:

    [...] ca îmtreprinderi socialiste înaintea chiar a statului. Despre aceste lucruri am mai scris aici și aici. Odată cu ruperea legăturii dintre dolar și aur, făcută de Nixon în 1971, [...]

  21. peter Says:

    @varujan: “Povestea cu emigrarea este o copilărie. În plină depresie economică nu aveți unde emigra.” Recunoasteti ca on plina criza economica It-istii nu prea au unde emigra. Pe de alta parte, argumentul suprem pentru scutirea de impozit a programatorilor era tocmai ca ei vor emigra in masa (mi se pare ca ati dat chiar o prognoza de 6000/an).
    Ce nu am inteles?

  22. varujan Says:

    @peter
    Păi să vedem de ce nu este:
    1. În mod paradoxal pentru unii, normal pentru alţii, cererea a crescut după intrarea în depresie. Probabil că motivul este că utilizarea unui program duce la economii de cash operaţional şi pentru că în vremuri dificile industria de entertainment ieftin prosperă. Deci proramatorii care pot dezvolta aplicaţii care să ducă la scăderea costurilor sau la dezvoltarea entertainmentului digital sunt la un preţ si mai mare. Aşa că, oricât de ciudat ar părea, au unde pleca. Apropo, ştiţi că anul trecut industria de software românească a crescut cu 20%?
    2. Prognoza este şi pe blogul ăsta şi e de vreo mie şase sute pe an. De-aici probabil cifra 6. 6000/an nu prea am avea de unde.
    Cred că nu aţi înţeles ce am scris la punctul 1.

  23. peter Says:

    Intr-adevar, ati spus 1600. Insa ceea nu vom vedea si asta inclusiv si din cauza aceastei campanii in favoarea It-istilor :
    “South Korea has exported the first shipment of 300 kilograms of gold collected in a public campaign to help the country out of its economic crisis. The nationwide campaign - led by large business groups including Daewoo, Samsung and Hyundai - began on January 5, and involved ordinary Koreans donating personal gold treasures, which have been melted down into ingots ready for sale on the international markets. Kate Liang looks at the phenomenon of public self-sacrifice to save an economy in trouble:
    It’s an extraordinary sight: South Koreans queuing for hours to donate their best-loved treasures in a gesture of support for their beleaguered economy.
    Housewives gave up their wedding rings; athletes donated medals and trophies; many gave away gold “luck” keys, a traditional present on the opening of a new business or a 60th birthday.
    The campaign has exceeded the organisers’ expectations, with people from all walks of life rallying around in a spirit of self-sacrifice. According to the organisers ten tons of gold were collected in the first two days of the campaign.”

  24. varujan Says:

    @peter
    Aşa este. Între o campanie privată făcută de câteva companii şi susţinută în mod liber de cei care i-au dat curs campaniei şi un lucru care ţine de măsuri luate de stat, este însă o diferenţă mare. Sunt convins că în Corea de Sud au existat mult mai mulţi oameni care nu au dat curs campaniei decât cei care i-au dat. Stă mărturie cantitatea de aur colectată. Mai mult, şi asta ţine de natura umană, am convingerea că donatorii nu sunt, în marea lor majoritate, dintre cei care sunt afectaţi minimal sau deloc în viaţa de zi cu zi de depresia economică.
    Măsura din România nu este luată pentru scopuri caritabile ci pentru a ţine o parte eficientă a economiei acasă. Adică pentru a asigura venituri la buget. Reacţia celor în cauză, persoane şi companii, a fost suficient de promptă pentru a înţelege că nici o idee nu poate fi impusă. Cu atât mai puţin ideea de solidaritate. În definitiv, în anul 2000 când plecau 2000 pe an, puteam apela la un alt fel de solidaritate. Aia cu hai să rămânem acasă şi să ridicăm o economie autohtonă. Şi uite că nici atunci nu a ţinut. Nu e nici bine nici rău. E doar realitate de care dacă nu ţii cont pierzi.
    Ceea ce nu vom vedea, cum spuneţi dumneavoastră, nu are legătură cu o campanie în favoarea celor din industria de software ci cu felul natural de a gândi al omului. Care, de cele mai multe ori, în situaţiile dificile se gâmdeşte în primul rând la sine. Asta ţine de baza piramidei lui Maslow şi asigură supravieţuirea individului şi a speciei. Este interesant de văzut, şi istoria este plină de exemple dintr-astea, indivizii cu şansele cele mai mari de reuşită sunt cei care au capacitatea cea mai mare de a gândi individualist. Nu fac parte din categoria asta din păcate, dar încerc să îi înţeleg cât pot de bine şi să iau deciziile care să îi ţină acasă pentru că ei sunt singurii care pot face lucrurile să meargă în direcţia bună pentru toţi.
    Ce mă bucură este faptul că înţelegeţi că ei aduc bani mult mai mulţi decât banii care ar veni din impozit şi că au felul acesta individualist de a aborda realitatea, fel fără de care nu ar mai fi ceea ce sunt, adică nu ar mai putea produce pentru sine şi pentru cei din jur atât de mult. Dar oare beneficiarii indirecţi ai muncii lor, adică cei care îşi iau veniturile dintr-un loc de muncă plătit de ei, înţeleg?

  25. peter Says:

    Cu tot respectul, cred ca nu ati inteles exemplul pe care l-am dat. Nu e vorba de o campanie privata.
    In 1998, statul corean a fost in faliment, si FMI a acoperit datoria externa printr-un bailout. Statul corean care se afla intr-o situatie similara cu cea a Romaniei. Pentru a pastra suveranitatea statului si a scapa de consecintele dezastuoase ale acordului cu FMI (falimente in lant, etc)coreenii si-au donat aurul.

    In 2008, criza a lovit si Coreea de sud. Raspunsul a fost, iar, solidaritatea tuturor. La stat si in mediul privat, salariatii (cei mai performanti) au acceptat reduceri drastice pentru a crea locuri de munca. Ati citit bine, in plina criza s-au creat locuri de munca din “donatiile” tuturor salariatilor, de la privat si de la stat. Rezultatul: Corea a depasit criza si s-a inscris intr-o traiectorie de tip “V”:

    - “‘S.Korea’s Recovery from Crisis Strongest in Asia”
    - “South Korea can teach Greece some hard lessons on how to survive a crisis”

    Modelul piramidei nevoilor nu explica comportamentele rationale, n’est-ce pas?

  26. varujan Says:

    E greu de crezut că o ţară cum este Corea poate ieşi dintr-o criză economică vânzând 300 Kg de aur, ceea ce înseamnă cam 12 milioane de dolari. Cifra de 300 Kg am luat-o din ştirea pe care mi-aţi furnizat-o. Ce reflectă cifra aceasta? Că solidaritatea de care vorbim este inutilă.
    Cât despre ce se întâmplă în acest moment şi despre tot felul de ieşiri spectaculoase din crize despre care auzim din două în două săptămâni, cred că glumiţi. Va mai dura ani buni până să putem vorbi despre aşa ceva.

  27. peter Says:

    Domnule profesor, nu vrea sa insist prea mult, dar era vorba despre mai mult de 10 tone colectate in doua zile in valoare de vreo 400 milioane dolari. 300 kg era o prima transa pe care statul a exportat-o. Cantitatea totala e insa mai mare.

    “The campaign has exceeded the organisers’ expectations, with people from all walks of life rallying around in a spirit of self-sacrifice. According to the organisers ten tons of gold were collected in the first two days of the campaign. ” (Koreans give up their gold to help their country)”

    Sigur ca nu asa au iesit din criza, dar e un exemplu clar de solidaritate
    care s-a propagat si la alte nivele: in primul rand a genrat o obsesie a transparentei din partea guveranantilor si a institutiilor financiare. Tocmai am avut o discutie cu un amic sud-corean si avea multe critici la adresa tarii lui, dar un singur lucru a admis: nu exista fraude/ extorsiuni la vedere din partea polticienilor. E clar de ce: dupa ce sute de mii de coreeni si-au donat bijuteriile statului, un politician prins furand ar risca prea mult.

    Mai interesante sunt masurile prin care coreenii au creat joburi in plina criza. Nu am timp sa caut acum articolul in care se voerbea despre asta, am gasit in schimb un survey (ma iertati pt copy-paste)

    Korean model triumphs over West
    By Ian Williams

    The resurgence of the South Korean economy as Western countries, most notably the United States, struggle to emerge from financial crisis should put paid to long-standing criticism of the Asian country’s chaebol- (or conglomerate-) based approach to growth.

    In the most recent quarter, South Korea surprised even its own forecasters by achieving 3.9% annual economic growth, helped by a 4% increase in exports to China. That followed on the previous quarter’s 2.6% growth, the highest in the 30-member Organization for Economic Cooperation and Development (OECD).

    Underlining the strength of the economy, Korea’s jobless rate rose in September at the slowest pace among the world’s major economies - up by 0.4%, to 3.4%, compared with a year earlier, indicating its employment conditions remain relatively better than others in the face of the economic slowdown, a report from the Paris-based OECD showed on November 10. The OECD average rise was 2.3 percentage points.

    Despite being a member of the OECD and of the Group of 20, nominally the successor to the Group of Eight leading industrialized nations, Korea has not really been regarded as a full member of the industrialized nations club.

    For example, Korea was accepted into the OECD in 1996, yet it was only late last year, just before the global meltdown, that it was promoted from the FTSE emerging markets indices - and that was only after the admission of Israel raised some eyebrows.

    Ironically, it’s the aspects of Korea’s business and economy that led Western business pundits to look down on it and caused reservations about its “developed” status that appear to have given the country its comparative advantage during the crisis.

    The role in the economy of chaebol (or conglomerates, often family-based and with interlinked shareholdings), an emphasis on actually making things that people want, and the years of government protection and coordination on which key industries were built, now seem to be paying off.

    Even before the financial crisis broke last year, the United Nations Development Program’s Human Development Index, which takes into account education, longevity and other factors besides gross domestic product, placed Korea in its “Very Highly Developed” group. The International Monetary Fund, the World Bank and other compilers showed the country as the world’s 15th-biggest economy.

    As a measure of Korea’s progress, its export strength to China is not goods for finishing and re-export, a feature of much of, for example, of Taiwan’s and other East Asian economies’ export industry, nor were they low-quality “cheap” goods in the pejorative sense. South Korea produces high-quality but economical goods that Chinese consumers demand.

    Chinese consumers are not alone in being attracted to these products, as rising sales of Hyundai cars in the United States during the “cash for clunkers” program this year testify. Hyundai Kia Automotive Group’s October sales in the US not only jumped nearly 50% from the same month last year, according to the automotive industry publication Ward’s Auto; the increase rates of the two carmakers was the largest among light-vehicle brands, and nearly 14 times higher than the average increase rate for foreign brands.

    At home, Korea’s Industrial Production Index increased 5.4% in September from the previous month and 11.0% from the year before, according to Statistics Korea.

    More impressively, and demonstrating that Korean manufacturers have money and confidence to invest, September’s Equipment Investment Index surged 18.8% from the previous month and 5.8% from a year earlier. The government has also locked up money to spare, with currency reserves in October, at US$264 billion, reaching their second highest level ever.

    In contrast, the Anglo-American consensus, which saw manufacturing and engineering as synonymous with rust-belts and obsolescence, is now suffering. Former British premier Tony Blair and Gordon Brown, his chancellor of the Exchequer and now prime minister, and former US president George W Bush were alike seduced with the charms of the service economy, where the population exist by lending each other money and selling (on credit) to each other things other people have made in less-blessed and sophisticated countries. Iceland is the extreme example of where that attitude can get you. Whaling might soon be their only source of income.

    In any case, the economic advisers to both Prime Minister Brown and US President Barack Obama now seem to be reconsidering the previous neglect of manufacturing after years in which American and British governments reinterpreted and applied the commandment to it in the poet Arthur Hugh Clough’s words:
    Thou shalt not kill
    But need’st not strive
    Officiously to keep alive.
    Similarly, years of Western hectoring of the Koreans about their lack of transparency as compared with Western corporate governance suddenly look more than a little foolish, in light of the opacity and indeed mendacity of Wall St and the City of London that has now brought the world to the brink of economic collapse.

    Korean success has also been achieved without the widening of the income gap between richest and poorest that the bonus-collectors of the West tell us is an inescapable concomitant of economic growth. The country’s Gini coefficient, used as a gauge of the wealth gap, with a lower figure indicating a smaller divide between rich and poor, was 31.3 in 2007 in South Korea, compared with 45 for the US the same year, according to CIA data.

    Recent events might suggest that Seoul is committing itself to the broader principles of the Anglo-Saxon “Washington Consensus” on economic strategy. [1] It recently signed a free-trade agreement with the European Union, the world’s biggest such deal since the North American Free Trade Agreement between Canada, the US and Mexico came into force in 1994. The US Congress is also under pressure to ratify a Korea-US free-trade deal.

    But the newfound attachment to free trade comes at an appropriate time. The Asian tigers, just like the US and Germany before them, grew their industries to maturity in the greenhouse of protectionism before exposing them to competition.

    Those allegedly inefficient and old-fashioned chaebol have grown into world-class companies, whose flexibility, innovation and nimbleness the crisis has demonstrated. Hyundai, Samsung, LG and others are global leaders in their fields, with clear success in marketing their wares.

    Yet there is more to Korea’s progress than that. Its government did not abstain from discussion about which direction the economy should take. The rapid turnaround from the recent financial crisis was in part because the size of its stimulus package, starting with US$11 billion last November, and the quickness with which it was passed and implemented by the government, but also because of a degree of social cohesion that allowed the stimulus package to be targeted more precisely.

    “In times of crisis, Koreans come together,” said one analyst, contrasting it with Washington, where a crisis is an opportunity to eviscerate one’s political enemy.

    Seoul’s response as the economy turned around was not to let the economy coast along on the same, renewed trajectory, but to direct massive funding towards green and energy-conserving technologies, which seems to be meeting a response from the companies involved.

    Similarly, its Development Bank is playing hardball with struggling General Motors over the future of its Korea-based Daewoo unit, demanding guarantees on future production and technology transfer before committing funds to the GM subsidiary, which is the US company’s main producer of export model cars but which is excluded from Washington’s bailout package.

    Korea still needs to resolve tensions between the permanent and temporary workforce; it also needs to expand its service sector. Probably, it needs to rebalance its export sector to lessen its dependence on the US economy, to build on its comparative advantages in China and the developing world, and even to exploit the EU free-trade agreement.

    This latest crisis, however, means that Korea, and indeed other Asian economies, should have even more self-confidence to develop in the direction that the empirical evidence indicates is successful, rather than burning sacrifices at the altar of an economic deity - the Anglo-Saxon Washington consensus - that has so spectacularly failed.

  28. Ifrim Says:

    AUTOINVITATIE

    Domnule profesor,

    Ca si dumneavoastra ma intereseaza si ma framanta problematica cu care se confrunta lumea noastra; de pe planeta Pamant, din Europa, din Romania, din Bucuresti, din cartierul Pantelimon, din blocul 69T in care-mi este locat apartamentul … etc.

    Mi-a facut o deosebita placere sa ma regasesc ca preocupare in multe din reflectiile dumneavoastra, cu atat mai mult cu cat acestea prin temeritatea si cutezanta abordarii si a concluziilor emise, si mai apoi a solutiilor propuse, mi s-a parut ca s-au autoimpus (in mod natural si de la sine) cu toate ca acestea pareau ca frizeaza naivitatea, idealismul constructiilor utopice, dar evident originale.

    Intr-un mod succint, concluzionez cu o zicere ce se stie de mult:
    la vremuri, exceptionale, solutii exceptionale si oameni exceptionali.

    Din nefericire pentru noi ca romani (si ca noi sunt inca multi altii), nu putem sa intelegem, sa nu vrem sa intelegem, ca trebuie sa gasim si sa aplicam SOLUTII NOI, adaptate noilor paradigme pe care dumneavoastra le-ati prins atat de bine, sugestiv si structurat.

    SOLUTII …. noi structurate pe cunoastere (si nu bazate oe copierea, reproducerea unor modele uzate),bazate pe intelegere, har, gandire pozitiva si inovativa si mai putin bazate pe replicari si adaptari neinspirate ale unor solutii / modele luate de pe aiurea.

    Avem o clasa politica - direct raspunzatoare in principal de managementul strategic (defectuos) al societatii, neinspirata, fara vointa si vocatie, si cu toate celelate caracterisitici si performante negagive, ce pur si simplu mi se face lehamite sa le mai repet.

    La acesta ora, traim o boala de sistem, pe care trebuie sa o tratam ca atare. Este o boala de sistem cu eruptii urat vizibile si rau mirositoare pe tot corpul nostru politic, economic, social si tehnic / tehnologic.

    Probleme exceptionale avem, masuri exceptionale se mai pot gasi dar ce facem cu oamenii ?
    Societatea romaneasca se pare ca nu este in masura sa nasca / sa produca si sa promoveze asa ceva de care astazi ar avea mare nevoie.

    Sincer imi place de dumneavoastra, si v-am descoperit intr-un tarziu si din intamplare sub cenusiul, insipidul si uzatul statut de om politic si parlamentar roman.

    Oricand, sunt disponibil pentru a ma implica in activitatea unui grup de cautare a solutiilor (de tot felul, necesare si de ajutor pentru societatea noastra).
    La multe dintre propunerile dumneavoastra de solutii, pe care le apreciez prin logica si pragmatismul lor (se vede gandirea dumneavoastra sistemica si integratoare… pare-mi-se de informatician, cibernetician) am unele propuneri de completare / de imbunatatire, care sunt sigur ca daca le-ati cunoaste, le-ati aprecia si agrea / omologa.
    La altele dintre solutiile propuse de dumneavoastra as avea a face contrapropuneri chair mai temerare decat ale dumneavoastra.
    Mi-ar place ca in limita timpului dumneavoastra disponibil sa combatem (un fel de brainstorming) in gasirea si cizelarea de solutii in domeniul comun al preocuparilor noastre: Romania viitoare, ca sistem, nu numai viabil dar si performant, intr-o competitie din ce in ce mai acerba pentru resursele planetei si implicit ale tarii (din nefericire limitate).

    Si o parere contradictorie previziunilor emise de dumneavoastra:
    pana la destramarea marilor conglomerate statale continentale (America de Nord, America de centrala si de Sud, Asia, China, India, Japonia, Europa, maica Rusia) existenta subsistemelor globale mai inainte mentionate este o cerinta, de siguranta, echilibru si armonie la nivel planetar .
    Vezi previziunile Clubului de la Roma - ca lucrare documentata si stiintific argumentata.

    Chiar imi doresc o intalnire cu dumneavoastra si fie ea si de numai 30 de minute:
    sa ne cunoastem direct si nemijlocit si poate sa va conving de utilitatea / ca merita sa ne gandim la un “Club al Cautatorilor de solutii de sistem” (un think tank), generator de solutii si inspiratie ptr. lumea politica (cei ce ne conduc). Sinergie si Multiplicare
    Initiativa, imaginatie, creativitate si o minima experienta sa fie.
    Si cred ca este…
    Ar fi o timida incercare a societatii romanesti de maine.

    Astept amabila dumneavoastra invitatie,

    Cu respect,
    Ifirm SANDRU

  29. varujan Says:

    @Ifrim
    Ok. Numai să treacă perioada asta în care toată lumea este (pe drept sau nu) foarte agitată.

  30. Sorin Says:

    NU VA ESTE RUSINE ÎMBUIBATILOR, HOTILOR, MINCINOSILOR, IPOCRITILOR

  31. Mihai Giurgea Says:

    Minunate idei! Eu va votez prim ministru!

  32. cezarika1 Says:

    Bună ziua. Traduceţi-mi vă rog următorul text:

    Զյիշատակ Ազիզ տիկնոջդաւ Թիլուսիկ կոյլաւեան ծնունդ մհի պաղտասարի ամուսնացեալ’ի Պօթշան ընկա՛լո՛վ տէր եկեղեցի քո հոմորի նորափայլ.

  33. cartofi_prajiti Says:

    Mi-am pierdut timpul citind aici , mai bine va faceati scriitor :)))

  34. cartofi_prajiti Says:

    Mi-am pierdut timpul citind aici , mai bine va faceati scriitor :)))

  35. ionut Says:

    ESti un papagal basescian dute n pizada matii

  36. Anonymous Says:

    nu pot sa cred ca v-ati gandit la o asemenea aberatie in ceea ce priveste concediul maternal !!! cum credeti ca o mama poate trai si isi poate creste copilul cu 600 lei / luna ??? cum ??? doua persoane cu 600 de lei … nu credeam ca voi ajunge sa apreciez mai mult propunerile PDL-ului. cred ca efectiv cineva v-a acoperit ochii si urechile si s-a jucat cu mintea dumneavoastra … !!!

  37. Catalin Viasu Says:

    Domnule Pambuccian, din punctul meu de vedere sunteti un om inteligent, insa nu inteleg cum puteti sa va vandeti asa de usor lui Traian Basescu. Sunt dezamagit sincer de modul dvs. de a face politica.

  38. Paul Despi Says:

    Indiferent de numele lui D-zeu sa-ti fie frica de mana Lui atotputernica!

  39. Adrian Says:

    inputitu-le! nespalatule! ai sa platesti inzecit banii primiti pomana dela PDL, cu sange cu mult sange, cu toti ai tai.

  40. marian Says:

    pambuccian! te-a cumparat marinaru pe post de maimuta.

  41. Marius Hainagiu Says:

    Buna ziua,

    Doresc sa va pun o intrebare - de ce nu functioneaza adresa dv de email care este postata pe situl Camerei Deputatilor ?1 Este vorba despre pambuccian@cdep.ro
    Sincer vorbind, m-as fi asteptat la asa ceva doar de la domnisoara Anastase…

  42. mihai Says:

    Gigele, am fost colegi de facultate, adica tu ai fost coleg cu mine iar eu t-iam facut niste programe sa treci clasa ca erai tare amarit la informatica… acum, am si eu o nedumerire, lasind la o parte traseismul politic care nu ma interesaza, in ce domeniu din matematici esti doctor? ai cumva vreo teza depusa undeva? te rog sa-mi spui unde e ca sa o studiez si eu… cine traieste, invata, nu-i asa?

    mihai

  43. mihai Says:

    scuze pentru “t-iam”… trebuia “ti-am”… de mult nu ma mai uit ce bat… degetele merg mai repede decit ochii… oricum, greseala mea e infima fata de nesimtirea ta de traseist… s-ar putea sa ai surprize la viitoarele alegeri… chiar ti le doresc…

    mihai

  44. Anonymous Says:

    Buna ziua,
    As dori sa va multumesc pentru pozitia dumneavoastra si a grupului pe care il conduceti in legatura cu proiectul privind eutansierea cainilor maidanezi pe care l-ati respins in data de 7 martie 2011.
    Aveti un vot asigurat din partea mea si a familiei mele pentru acest gest nobil, mai ales in conditiile de acum cand oamenii se gandesc numai la bani, iar gesturile de noblete sunt atat de rare.Iubitorii de animale , care nu sunt putini, mai ales in Bucuresti, vor lupta pentru viata acestor animale in mare parte abandonate si neglijate tot de oameni care uita cine este cel mai de incredere prieten al nostru.Eforturile noastre au fost sustinute si de puterea dvs decizionala si in felul acesta viata a triumfat.Nu suntem Dumnezeu sa hotaram soarta altor vietuitoare este adevarat si pentru asta va multumim ca ne-ati sustinut in lupta noastra impotriva mortii.
    Multumiri din suflet,
    Silvia Nitulescu,medic veterinar, un mare iubitor de viata in toate formele ei existentiale.

  45. bita Says:

    domnule pambuccian ,avind in vedere originea dumneavoastra , v-am considerat un om deosebit.dar in urma evolutiei situatiei din tara , am ajuns sa va consider unul dintre cele mai vinovate persoane si “dusman “personal.citesc “la monden ” ca n-ati trecut testul de 200 lei pe saptamina ;pai cine-i de vina / cine a ridicat minutza si a votat toate deciziile din ultimii 2 ani ?dumneata , ma reprezinti pe mine , pe mama , pe copilul meu , in numele a citor voturi ? “300″ de armeni care v-au propulsat in fruntea tarii , aveau “necaz ” pa mama mea , ca sa-i ” ia ” din pensie ?sa-i scumpeasca medicamentele si piinea ?unde0i bunul simt armenesc ?de ce v-ati implicat in circul cu 200 de lei ?n-ar fi normal acum sa demisionati din parlament, daca n-ati fost in stare sa traiti in conditiile pe care le-ati votat ?(nici macar 1 saptamina , darmite sa traiti cu banii aia 2 ani ).nu sinteti cu nimic mai presus de prigoana ; tot un profitorsi un “gargaragiu “.nu mai e loc de “stima ” , nici macar de ” buna ziua ” . bita.

  46. Prof.Gh.C.Dinulescu-Campina Says:

    DOMNULE PAMBUCCIAN,

    Atitudinea dumneavoastra fata de poporul roman este cel putin sfidatoare. Atasamentul dvs. fata de mafiotul Basescu ne face sa ne intrebam, noi romanii, daca nu cumva se explica prin relatii care pot fi de aceeasi natura mafiota.
    Nu va grabiti, si nu mai justificati atitudinea afirmata, sa aruncati totul pe niste opinii ale coetnicilor fiecarui reprezentant. Justificarea nu este deloc valabila deoarece fiecare dintre dvs. reprezentati un numar insignifiant de oameni, chiar de ordinul zecilor iar eventuala consultare chiar si cu acest mic numar de persoane este o mare minciuna. Spuneti dvs in ce localitate mergeti sa va consultati, sa zicem, cu 50 de coetnici. Orice raspuns dati, nu va cred; chiar daca in localitate sunt ,sa zicem 100 de persoane majore, nu cred eu ca acestia ar veni sa vorbeasca cu dvs. Sper ca in urmatoarea legislatura sa se modifice Constituria si daca un etnic tine sa fie in parlament, trebuie sa o faca in numele unui partid. Veti vedea ca asa se va intampla si cu statutul ilegal al UDMR.
    Pana atunci, poporul asta indulgent cu toate lichelele, va considera un tradator al neamului romanesc, din moment ce protestatarii din Piata Universitatii si din toata tara va arata care este dorinta sa.

  47. Prof.Gh.C.Dinulescu-Campina Says:

    DOMNULE PAMBUCCIAN.

    Atata timp cat sub orice forma sustineti mafia portocalie si sfidati neamul care va gazduieste pe dvs. armenii, si vad ca nu-i aparati nici pe coetnicii armeni, va sunt adversar personal si voi incuraja chiar si o atitudine violenta impotriva dvs.
    Cu aceasta ocazie, solicit ferm schimbarea atitudinii fostului meu elev Dragos Zisopol, care solidarizandu-se cu dumneavoastra va fi socotit tradator al neamului grec si roman,

  48. ... Says:

    iar v-au tras-o pdl-sti igasi adineauri a spus ca salariile nu vor creste in 2012 … s-au cacat iar in capul vostru …. BRAVOOOOOOOOO

  49. Ben Ami Says:

    foarte interesant tot ce am gasit la d-voastra. din pacate insa imi aduc aminte ca ati fost masa de manevra pentru USL si v-ati propus sa demiteti presedintele tarii, si veti incerca in continuare. si cu asta nu ma pot impaca. am excelat si eu in scoala, in activitatile sociale, sportive, si-s scriitor de SF (cam cel mai citit povestitor http://www.srsff.ro/proza/suspendati-intr-o-raza-de-soare/ ) am participat la revolutie (raspundeam de cele 4 arme din Polizu, pe cand Abramburica se acundea pe sub mese, pentru ca in anul 4 sa ma las datorita ei, desi intrasem primul si aveam a doua medie) am terminat Biotehnologia primul si doctoratul nu, de lipsuri materiale in ce ma zbat. intrebati rectorul din USAMVB despre mine. am cateva notiuni despre bun simt si unii au observat asta http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/angajati-l-pe-ben-in-guvern-162544.html si http://www.youtube.com/watch?v=cypQs21dHcs si mai sunt si altele. Acum am grija de bunica, 86 de ani, AVC, la 111 km de Buc. Familia mi-a emigrat in Anglia de datorii ce nu mai putea plati. Nu-mi pare rau de nimic.

  50. Ben Ami Says:

    daca imi raspundeti logic la acuzatia mea directa, neverificata si, poate, usor nesimtita, putem avea un mic dialog. 0244.243.305 (sper sa pastrati aceste date pentru dumneavoastra)

  51. Ben Ami Says:

    na, unul a trecut, al doilea nu! offf… la naiba, credeam ca nu trece niciunul, ca e cu… moderare, pe aici. asta e!

  52. モンクレール ポロシャツ Says:

    Zhang Fangyu, or Niu Niu, as she is better known, was removed from a respirator at 11:30am yesterday.

  53. candy crush saga hack farm bucks Says:

    Games also teach people about the gaming websites that can seriously enhance candy crush saga hack your gaming experience to seasoned professionals the companies, which will require the iOS 4.
    Live video: QikQik is one of the body and live their lives without such device that can help.

    Not having to wait in order to overcome these obstacle, jump with a splattering of sadomasochism.
    Those companies which are full of zombies
    for instance, while commuting on a mobile candy crush saga hack game especially if you order it from
    scratches, drops and even from different weapons.

  54. business computer service Says:

    Not only do the techs in this field require specialized training and knowledge regular computer and IT certifications don’t even touch, but the correct equipment to get your data back safely
    is extremely expensive. You computer will be connected
    remotely and the issues will be resolved. If this doesn’t work you could always
    consider contacting a service such as Geek Squad,
    They have service centers in Best Buy such as at:.

  55. weight loss workout for beginners Says:

    It is a fact that nidora is entirely new for the people but
    this product for weight loss workout for beginners loss has been under
    observation and clinical test from last 20 years or even more time under the
    guideline of Dr. ” Spend some time thinking about the thoughts that get you into the state of discouragement and choose to say something different, something more empowering. A major advantage of using a natural pill or other supplement is that you will even acquire nutrition due to it.

  56. automobile code is a scam Says:

    M-commerce hhas been able to successfully ovvertake e-commerce by enabling the
    users to break away the limitations imposed by wired means of communication. Is the service provider you are talking with capable of sending ‘Bulk SMS’.
    Until now, the mobile has attracted low advertising spends because off its simppe text SMS format of advertising.

    my weglog automobile code is a scam

  57. โฟมปาร์ตี้ Says:

    Judgments are decided by courts, and they do not always come from debts.

    The guests are then instructed to pretend they are
    on a desert island (their white paper), and are told that
    in order to survive they cannot fall off their island (the paper).
    This is another color regular for the character that young ladies totally love.
    The child, therefore, should be put to rest every evening between seven and eight; and if
    it be in health it will sleep soundly until the following
    morning.

  58. automobile codes Says:

    So, it takes very little time to express a product message tto large set oof audience.
    And that was beginning off whole this mobil monopoly
    thing. If you needd someone to manage your campaigns call me at 863-698-8266 annd I wiill
    be glad to help you get started.

    Look at my sijte … automobile codes

  59. sex shop online Says:

    Hi colleagues, nice post and pleasant urging commented
    here, I am actually enjoying by these.

    my weblog sex shop online

  60. All4webs.Com Says:

    All4webs.Com…

    Varujan Pambuccian » Blog Archive » Socialismul în două viteze (II)…

  61. swamp attack hack tool without survey Says:

    swamp attack hack tool without survey…

    Varujan Pambuccian » Blog Archive » Socialismul în două viteze (II)…

  62. Pixel gun 3d hack 2015 Apk Says:

    Pixel gun 3d hack 2015 Apk…

    Varujan Pambuccian » Blog Archive » Socialismul în două viteze (II)…

  63. fifa 15 ultimate team hack android download Says:

    fifa 15 ultimate team hack android download…

    B1-5…

  64. Csr Classics Hack Iphone Jailbreak Says:

    Csr Classics Hack Iphone Jailbreak…

    Varujan Pambuccian » Blog Archive » Socialismul în două viteze (II)…

  65. Lilliana Says:

    Oftyen known as probably the mlst modern title
    of all time, Super Mario 64 is without doubt one oof the
    pioneefing three dimensional video video games annd was the first with a camera that tthe player might management.

  66. graytub00.wordpress.com Says:

    Open the obtain apk file and sset upp it. Phewww.. You are carried out annd you have Subway Surfers now with Unlimited click tto read Cash & Keys.

    My web-site subway surfwrs hack aapk (graytub00.wordpress.com)

  67. Pixel gun 3d hack 2015 download Says:

    As Pixel Gun 3D wolrks on the iOS and Android
    techniques only, we codred the Pixel Gun 3D Cheats for that tye of compatibility as effectively.

    My website Pixel gun 3d hack 2015 download

  68. csgo skins db Says:

    Many thanks for sharing your superb internet site

  69. csgo skins exchange Says:

    Good Site, Preserve the very good work. Thanks for your time!.

  70. danielblog.ch Says:

    Appreciation to my father who stated to me regarding this webpage, this webpage is in
    fact remarkable.

  71. beninfo.se/?p=345 Says:

    Wonderful items from you, man. I’ve consider
    your stuff previous to and you’re just too excellent.
    I really like what you have bought right here, really like what you’re stating and
    the way through which you assert it. You
    are making it enjoyable and you still care for to stay it
    sensible. I cant wait to read far more from you. That is actually a
    tremendous website.

Leave a Reply