Planeta funcționarilor - temă de seminar

Așa… La ora 10:30 am de vorbit la nushce conferință de-asta cu politichie, după aia merg să îi întâlnesc pe niște oameni mișto de tot, despre care am de gând să vorbesc la conferința aia al cărui nume nu l-am reținut. Numele celor cu care urmează să mă întâlnesc îl știu de oarece vreme, sunt grupați într-o asociație neguvernamentală, ARCA, au optat pentru așa ceva pentru că în ziua de azi este greu de tot să faci un business cu chestia de care se ocupă ei. Așa că trăiești din sponsorizări și donații. ARCA este un ONG pe bune. Adică se ocupă extrem de serios cu lucrurile pe care le declară ca preocupări. Este un caz rar. În general ONG-urile sunt șmecherii mai mult sau mai puțin elaborate, un soi de afaceri cu ifose de Albă ca Zăpada de pe urma căruia își trag niște bani cei câțiva șmecheri care le organizează. Am cunoscut o sumedenie de făcături dintr-astea, mai ales acum vreo 10 ani când proliferau ca ciupercile. Ca orice lucru făcut în felul ăsta, puținele ONG-uri adevărate ajung să fie și ele privite cu neîncredere din cauza marii mase de țepe care înfloresc în jurul lor. ARCA este chiar un lucru extrem de serios și de inteligent. Pentru că se ocupă cu mult profesionalism de lucruri pe care cei care își spun profesioniști și toacă bani bani publici fără rezultate notabile numindu-i pe ceilalți cu dispreț amatori nu sunt în stare să le facă.

Apropo, cred că n-am vorbit niciodată de funcționarul din cercetare. E un tip special, un soi de funcționar de lux, care știe să toace cu grație banii publici alocați pentru cercetare, producând lucruri bizare cum ar fi monografii cu ce se făcea prin domeniul lor de competență prin anii 70, sau tot soiul de banalități inutile și care la orice restructurare țipă ca din gură de șarpe că dispare cercetarea națională dacă te atingi de el. Spre deosebire de funcționarul din cercetare, care își măsoară mushkii în numărul de roabe de maculatură produsă și pusă ca soldățeii de plumb în CV, cercetătorul din centrele private chiar face lucruri minunate, cu care nu se prea fălește (că lucrurile alea cam devin proprietatea companiei care i-a pus la dispoziție cam tot ce-i trebuia ca să le realizeze), dar câștigă decent și are satisfacția că a realizat ceva cât de cât util.

Asta au făcut și cei de la ARCA. ARCA face rachete. Civile. Adevărate, care zboară, folosind tehnologii proprii. În Octombrie, adică peste o lună, va lansa prima rachetă românească ce va ieși în spațiul cosmic. Este repetiția generală pentru trimiterea pe Lună a unui mic vehicul selenar, lansare pe care cei de la ARCA au programat-o peste trei ani. Toate rachetele construite de ei până acum au zburat.

Am povestit despre ei în fața unui auditoriu european. În speranța că voi atrage atenția cu ceva. Singura reacția pe care am obținut-o a fost din partea unui român care i-a numit cu disprețul venit din oftică amatori, iar după ce a realizat că e cam de căcat să reacționezi așa, mai ales că era cam multă lume pe-acolo, a dat-o pe chestii generale și stupide, cam cum fac politicienii când nu-i interesează deloc să se ocupe de ceva dar dă bine să spui că ești interesat. Auditoriul european măcar a tăcut. Nici eu nu am vrut să-mi amintesc de șirul de explozii pe rampa de lansare a rachetelor europene Ariane care se chinuie de ani buni să pună măcar sateliți pe orbită. Oricum, concurența rusă e acerbă aici și e cam greu să îi concurezi pe ruși când vine vorba de prețuri mici și eficiență mare în zborurile spațiale. Sincer, tăcerea rece și bombastică a funcționarului european mi s-a părut mai decentă fată de ieșirea necontrolată a celui românesc. Ok, statul are căile lui de căcat, asta e, cât va exista va fi așa oriunde în lume.

I-am vizitat apoi pe cei de la ARCA. Avuseseră o conferință de presă în care anunțaseră primul zbor cosmic al unei rachete românești, zbor care va avea loc luna viitoare. Proiectul e mișto de tot. Racheta va fi ridicată la 14 Km de un balon solar (cu aer încălzit de Soare) și de acolo, cele trei trepte se vor trage una pe cealaltă, până când treapta a 3-a (purtând vehiculul care sper că va ajunge peste trei ani pe Lună) își va executa zborul extraatmosferic, va reveni în atmosferă și va coborâ în Marea Neagră pentru a fi recuperat (că doar, peste trei ani, vahiculul cu pricina va trebui să facă zborul care îl va depune pe Lună). Am vorbit cu ei despre sistemul de propulsie (cu apă oxigenată, care produce doar vapori de apă și deci este absolut ecologic), despre vehiculul lunar și evident, despre fonduri. ARCA, ONG-ul din Râmnicul Vâlcea, a utilizat până acum (și, sunt sigur, va utiliza și de acum înainte) doar fonduri private. ARCA este înscrisă alături de alte 18 organizații private din lumea largă în cursa pentru a plasa primul vehicul selenar făcut și transportat acolo de altceva decât de un stat. Cursa are și un premiu consistent, de 30 de milioane de dolari, oferit de către Google în cadrul proiectului Google Lunar X Prize.

Ok, am zis. E limpede că trebuie mulți bani ca să vă definitivați proiectul. Și m-am pus gospodărește pe sunat la companii mari. Răspunsul a fost același. Nu vă așteptați să fie unul cu chestii despre criză. Ar fi fost uman și de înțeles. Nu. Răspunsul a fost ăla mișto de tot cu noi băgăm bani numai în proiectele legate de CSR. CSR, pentru cine nu știe, e din categoria ultima modă corporatistă, publicitate subliminală pe bani puțini și texte aiurea despre implicarea socială a unei entități economice. CSR înseamnă corporate social responsability. Adică un fel de treabă pe care ar trebui să o facă statul, dar o fac corporațiile. Ceea ce, până la urmă, mi se pare chiar o chestie ok. Dacă statul s-a apucat de activități economice, ba mai și deține monopolul unora dintre ele, de ce nu s-ar apuca și corporațiile de lucrurile de care ar trebui să se ocupe statul, dar uite că de-atâta business nu mai are timp de ele.

Asta e… Trăim într-o lume aberantă, făcută așa de o majoritate a semenilor noștri, dar trăim doar viața asta, așa că, ăștia care nu avem cum să impunem cu numeroșenia nimic, că suntem destul de puțini, n-avem de ales altceva decât să trăim naibii așa inadaptați cum suntem, spre oftica celor care susțin tot sistemul ăsta ciudat. Cum? Păi ignorându-i și încercând să ne ajutăm, cum putem, unii pe alții. De-aia vă dau aici un link la site-ul lor. Și vă mai dau un link la un site făcut de MB Drăgan, pentru că patronul lor, adică Mihai Drăgan îi susține pe cei de la ARCA așa cum poate și el și așa cum încerc să o fac și eu. Adică împotriva funcționarilor de tot felul și din toate țările care uite că au răspuns și de data asta la deviza socialismului Keynesian (care ar trebui să fie Funcționari din toate țările, uniți-vă!, pusă în ramă la intrarea în toate instituțiile de stat și în toate corporațiile nimănui din lumea asta) corect. Păi poate că reușim și noi, ăștia imadaptații să dovedim oarece unitate atunci când vine vorba de proiecte mișto.

24 Responses to “Planeta funcționarilor - temă de seminar”

  1. sam Says:

    Intradevar este asa cum ziceti vis-a-vis de functionari (si eu lucrez intr-o corporatie). Ne dorim insa cu totii sa iesim din ceatza asta post decembrista, cu totii asteptam sa dam valori, sa producem lucruri destepte, sa ne facem un nume si chiar poate sa-i ajungem si pe altii din urma, cu nostalgia ca nu demult , acum vreun secol, eram concurentii lor pe teme tehnice, mai ales pe aviatica si astronautica.
    Intrebarea este insa: ce am putea face noi cei care citim aceste randuri si, mai ales, sintem de acord cu ele? Ce altceva puteti propune in afara de acel indemn de a rezista impreuna adaptarii la sistemul jenant in care sintem obligati sa traim? Din pacate cercetarea a ajuns astazi complet privata (cum era poate acum cateva sute de ani pana la infiintarea statelor si a sistemelor). Statul a avut o crestere importanta pana nu demult insa acum devine o notiune expirata sau inadaptata si tot mai prost inteleasa de reprezentantii lui. Pe de alta parte nu putem nici fara el. Deci cineva trebuie sa-l reformeze, dar nu in spiritul actual, cu lumina de import din anumite directii si campionat de dat din coada plus bataie interna pe ciolan, ci cu dorinta de a-l face intradevar performant si folositor.

  2. Despre competenta ARCA Says:

    Domnule Varujan Pambuccian

    Cititi va rog, pe sarite, rapid, urmatoarea discutie tehnica (a se vedea linkul) dintre un membru al ARCA, identificat cu numele de “blindshutter” (probabil Bogdan Sburlea pe numele sau adevarat), si diversi utilizatori de internet.
    http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=578342

    Impresia generala, cel putin in cazul meu, este ca inginerii de la ARCA nu stapinesc deloc matematica si fizica, experimentele pe care le fac fiind mai mult de domeniul spectacolului si cu mica valoare practica pentru atingerea scopului final: “Aterizarea pe Luna”.

  3. varujan Says:

    Nu, oamnenii nu sunt nici matematicieni, nici fizicieni, nici chimiști. Nici ingineri nu sunt. Nici cei de pe forumul indicat de dumneavoastră nu par. Oamenii însă au reușit să facă de capul și după capul lor rtachete deloc neglijabile și funcționale. Întrebarea cu modul în care vor reuși să depășească a doua viteză cosmică, nu le-am pus-o și nici n-am de gând să le-o pun până când voi vedea ce se alege de experimentul de luna viitoare.
    Am însă o chestie care ține de câte am văzut în jurul meu până acum, care mă face să am încredere în ei. Așa cum reușesc să depistez destul de repede oamenii fără idei și fără capacitatea de a avea idei, dincolo de CV-urile pline de articole și cărți publicate.
    Sigur, știința de carte la greu, te poate ajuta mult. Sunt însă situații în care știind mai puțin reușești să realizezi foarte mult. Fără a face vreo comparație, să nu uităm că oameni dotați cu un excepțional simț practic sau cu o intuiție ieșită din comun și cu puține cunoștințe în domeniu au reușit să schimbe semnificativ istoria tehnologică a lumii (Edison este un exemplu clar în acest sens) și chiar istoria științei (aici chiar nu vreau să dau exemplul cel mai notoriu). Repet, nu fac nici o comparație între cei de la ARCA și numele exemplele de mai sus. Spun doar că oamenii cu care am stat de vorbă chiar cred tare de tot în ce fac și dovedesc prin fiecare pas pe care îl fac că nu bat câmpii.
    Despre relevanța unor idei, e greu de spus ceva atunci când nu ai detașarea dată de timp. Și, în definitiv, nici măcar lucrul acesta nu este foarte important. Sunt mulți oameni pe care îi cunosc care fac lucruri ieșite cu mult din comun, unele chiar cu oarecare importanță pentru mersul speciei înainte și pe care nu îi interesează să le comunice decât cel mult între prieteni. Oamenii de felul acesta cercetează pe bune, doar pentru plăcerea lor proprie. Sun și mai mulți oameni pe care îi cunosc care sunt disperați să publice serii de banalități sterile, consecvența lor este răsplătită în timp cu tot felul de titluri și alte chestii de-astea, sunt superrespectați iar relevanța muncii lor este zero. De aceea, am renunțat demult să mai judec și să clasific oamenii. Prefer entuziaștii care cred în ce fac și ale căror rezultate practice le confirmă crezurile unor oameni acoperiți de titluri și onoruri, sterili, calculați și lipsiți de orice creativitate.
    Uite de-aia îi susțin pe cei de la ARCA. Oamenii nu știu nici 1% din ce știu eu în plan teoretic, dar au creat și creează lucruri pe care eu nu sunt în stare să le fac. Și nu mă sufocă nici o oftică în a spune deschis că îi consider mai buni decât mine. Faptul că eu pot calcula orbite, știu să modelez o grămadă de fenomene la care ei poate că nu s-au gândit niciodate nu mă face să consider că am vreo calitate deosebită în raport cu ei.
    Îi susțin, pentru că ei fac cu pasiune un lucru interesant, deosebit, mult mai bine decât o fac foarte mulți alții și pentru că eu nu voi fi niciodată în stare să fac ceea ce fac ei. Și mai și semnez asta cu numele și prenumele meu, că s-o dau așa, anonimă, mi se pare și cam prea facil și de mare căcat (motorul de spam a așteptat din cauza asta cam 5 ore până când am intrat pe blog și am eliberat mesajul de mai sus). Apropo de chestia asta, habar n-am cum îi cheamă pe oamenii de-acolo, nici nu sunt foarte sigur că am să le știu vreodată numele, darămite să-i urmăresc pe forumuri și să deduc din pseudonime cine-o fi cine.

    P.S.
    Scuze, acum am văzut că există o adresă de mail. Așa că povestea cu anonimatul e o tâmpenie scrisă din neatenție.

    În altă ordine de idei, este foarte posibil ca zborul din octombrie să fie un eșec. La fel cum poate fi un succes.
    Dacă va fi un eșec, vom auzi un cor de ofticoși jubilând. De aceea, vreau de pe acum să povestesc o povestioară care s-ar potrivi ca replică atunci. Am o prietenă care a plecat la începutul anilor 90 în State. Acum predă la o universitate de acolo și e perfect integrată în peisaj. S-a adaptat greu și după vreo doi ani de ședere s-a întors într-o vacanță în țară. Știimdu-mă un americanofil convins (de tot ceea ce au făcut părinții fondatori, inventatorii și oamenii de știință ai Americii, dar mai ales de către cei care au dus din generație în generație ideea libertăți, adică de America de până la New Deal, moment în care și ea s-a afundat încet, încet în socialismul pe care îl trăim astăzi), prietena cu pricina mi-a aruncat în față, ca un argument suprem fraza:
    - Sunt atât de proști încât au ajuns pe Lună și nu li s-a deschis nici măcar ușa modulului selenar!
    - Da, i-am răspuns, așa este. Dar ei au fost singurii cărora nu li s-a deschis ușa pe Lună.
    Iar dacă va fi un succes, ok, va fi un succes și cam atât.

  4. Andrei Stibor Says:

    Citat Varujan
    de-aia îi susțin pe cei de la ARCA. Oamenii nu știu nici 1% din ce știu eu în plan teoretic, dar au creat și creează lucruri pe care eu nu sunt în stare să le fac. … . Faptul că eu pot calcula orbite, știu să modelez o grămadă de fenomene la care ei poate că nu s-au gândit niciodate nu mă face să consider că am vreo calitate deosebită în raport cu ei.

    Domnule Varujan,

    Vad ca sunteti la curent cu lansarea rachetei HELEN, probabil si cu mecanismul sau de stabilizare in spatiul extraatmosferic. Pe de alta parte, aveti o solida baza teoretica care va permite analiza destul de rapida a viabilitatii ideii care sta la baza acestui sistem de stabilizare.
    Exista opinii potrivit carora (a se vedea adresa de mai jos) aceasta racheta nu este stabila teoretic, ce sa mai vorbim practic, si testul ar fi, de fapt, inutil.

    http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=578342&view=findpost&p=7031630

    Unii pretind ca Helen s-ar putea modela ca un pendul dublu (cel putin dublu) cu comportament, din nefericire, haotic instabil.
    Este sau nu este asa?

  5. adrian Says:

    confirm legat de cv-uri si studii. nu trebuie sa fii geniu in matematica ca sa faci ce nu pot face altii. trebuie doar sa te incite atat de mult ceva incat solutiile vin din natura, din vise, din experiente, din fireste o minima implicare in diverse domenii conexe celui de interes etc. cunoasterea se instaleaza cand o vrei pentru tine, nu cand profesorii ti-o baga cu forta.

    - am auzit domnule varujan ca avem si noi ceva subcomisie parlamentara de csmonautica in care dvs. sunteti boss?! fain. va doresc sa reusiti sa sprijiniti asemenea initiative.

    -sper sa castige premiul ala baietii nostri. nu vreau sa le moara capra.

  6. Bogdan Says:

    Draga “Despre competenta ARCA”,

    Eu sunt Bogdan Sburlea, Project Manager la ARCA. Cand postez ceva, nu obisnuiesc sa folosesc alte nume pentru ca nu am nevoie de asta. Sunt absolvent al facultatii Automatica Bucuresti. Nu sunt specialist in rachete. Competentele mele sunt altele, de exemplu Management si Project Management. Uite de exemplu un interviu recent de pe space.com:

    http://www.space.com/businesstechnology/090527-tw-glxp-arca.html

    Avem oameni competenti in propulsie, materiale, comunicatii, PR, etc. Avem lansari facute. Nu putem cere ca toti componentii echipei sa fie experti in toate domeniile. Nici nu ar fi bine. Desigur, avem nevoie de sprijinul oamenilor de bun simt pentru ceea ce vrem sa facem. Este greu, mult mai greu decat se vede din exterior. Sprijinul poate fi si simbolic, impartasirea aceluiasi vis, speranta ca “se poate”.

    Hai sa facem ceva constructiv. Daca “Despre competenta ARCA” si “rachetomodelistul” sunt una si aceeasi persoana, competentele tale tehnice sunt deja recunoscute. De ce nu te alaturi efortului nostru?

    Bogdan Sburlea, MBA, PMP
    Project Manager - ARCA

  7. Ana Says:

    titlul induce in eroare. si mai e o eroare … cei despre care vorbesti se numesc (singuri sau ii numesc altii) cercetatori - simplu ca si ARCA - nu funstionari in cercetare. Aia e alta categorie dar hai sa n-amestecam lucrurile mai mult decat sunt ele deja ca avem suficiente probleme cu functionarii ca sa mai includem si cercetatorii printre ei - publici sau privati.

    Bafta echipei ARCA! desi misiunea are ceva de Sisif….

  8. Ana Says:

    si inca ceva: Comisia aia de Spatiu de care vorbeste Adrian nu-i poate ajuta cu nimic?

  9. varujan Says:

    @Andrei, Bogdan, etc.
    Ok, Nu am de gând să găzduiesc aici dispute și polemici. N-aveți decât să va găsiți un alt câmp de bătaie. Nici să vă mirosiți în CV-uri nu cred că are sens pe blog-ul ăsta. Eu susțin ce cred că este de susținut și nu vorbesc deloc despre lucrurile în care nu cred. Asta e tot.

    Afirmația legată de similitudinea cu un pendul dublu și referirile la ecuațiile care îl modelează, nu ține. Există aici un motiv foarte ușor de văzut. În cazul pendulului dublu, comportamentul primului pendul este cel al unui rigid cu punct fix. În cazul lor, punctul fix este… mobil :D. Nu am modelat așa ceva, dar este clar că ecuațiile arată altfel. Mai mult, mișcarea fiind una neinerțială, probabil că ecuațiile arată foarte altfel. Nu cred că cei de la ARCA au făcut un studiu pe tema asta, eu nu simt nici un imbold să îl fac, chiar dacă știu bine chestii de-astea și prefer să văd ce rezultate furnizează experimentul. Nici într-o dispută pe tema asta n-aș sta, pentru că ar presupune să modelez ceea ce fac ei acolo și pur și simplu nu simt nevoia să fac asta. Tot ce lucrez în matematică, lucrez pentru pura mea plăcere și de aceea îmi rezerv dreptul de a-mi alege singur temele. intuiția îmi spune însă că ceea ce fac ei acolo poate funcționa.

    Despre diferența dintre teorie și practică, vreau însă să spun ceva, ceva destul de important, ca o observație din partea unui om care a văzut multe și știe și el câte ceva.

    Teoria face racordul cu practica în momentul în care modelăm o anumită realitate. Modelele sunt construcții bazate pe ipoteze și pe un număr impresionant de simplificări. Un model conduce întotdeauna la un sistem de ecuații, în general neliniar, cu soluții în general numerice (datorită neliniarității). Cei care vor să priceapă ceva mai mult din ecuațiile cu pricina, le studiază calitativ, adică înceacă să spună ceva despre comportamentul sistemului fără să îl rezolve. De exemplu, daca lucrul pe care îl modelăm poate fi explimat printr-un sistem de ecuații diferențiale ordinare, zerourile câmpului vectorial atașat sunt punctele care conțin întreaga încărcătură fizică a modelului și atunci, în loc să cauți o soluție numerică e mult mai avantajos să studiezi comportamentul în acele puncte. Aici, în general lucrurile pot arăta destul de urât, cu excepția situației în care liniarizatul sistemului în acel punct are valori proprii distincte și nenule, caz în care totul este clasificat, adică mișto de tot. Cu alte cuvinte, studiul teoretic simplifică al naibii realitatea și în plus, dacă nu ești foarte atent la cum studiezi sistemul de ecuații la care ajungi, poți să o dai rău de tot în bară. Eu sunt teoretician, îmi place mult de tot ce fac, dar am suficient simț al umorului încât să privesc totul ca un exercițiu intelectual cu oarece foloase practice și sprijinindu-se mereu pe experiment.
    De la Galilei încoace, cam toată lumea a priceput că experimentul este esențial. De-aia încurajez orice experiment, oricât de bizar ar părea. Natura este simplă în esența ei, dar e al naibii de greu să ajungi acolo doar gândindu-te la cum o fi ea. De-aia Kepler nu a fost cel care a dat postulatul al II-lea al mecanicii. Pe vremea lui, toți credeau orbește în Aristotel și a fost nevoie de Galilei ca să priceapă toți că Aristotel a greșit. Sunt și cazuri fericite în care teoria a fost cea care a prevăzut corect înaintea experimentului și probabil că cel mai cunoscut este exemplul cu undele electromagnetice care apar ca soluție a ecuațiilor lui Maxwell. E bine să fim echilibrați în toate și să nu acordăm întâietate nici teoriei, nici experimentului. Amândouă au rosturile lor și se intercondiționează.

    @Ana
    Crede-mă, am avut mult de-a face cu funcționari din cercetare, sunt foarte mulți, majoritari aș spune. Nu mă refer aici la oameni care fac managementul cercetării ci la oameni care își zic cercetători și fac o muncă absolut similară cu cea a funcționarului de multinațională. În zona privată sunt puțini și nu rezistă mult pe-acolo. În zona subvenționată direct sau indirect de stat sunt foarte mulți. Nu doar în România, ci peste tot.
    Comisia aia de spațiu este o subcomisie a celei de IT&C din Camera Deputaților. Am înființat-o în legislatura trecută, dar nu am făcut parte niciodată din ea. Ca orice entitate parlamentară, nu are la dispoziție nici un buget. Asta este o chestie pe care puțini oameni o înțeleg așa cum e și de aici apar foarte multe confuzii. Dintre toate instituțiile statului, Parlamentul și Administrația Prezidențială sunt singurele care nu au bani de dat. Ele își gestionează doar bugetele proprii necesare funcționării. Spre deosebire de entitățile guvernamentale și administrația publică locală care gestionează banii colectați de la cetățeni și firme și îi dirijează spre diferite activități externe lor. Parlamentul face legi și atât. Cu ce poate o comisie parlamentară să ajute un ONG? Că oamenii ăia de bani au nevoie. În plus, mie mi se pare mult mai sănătoasă dezvoltarea pe fonduri private decât cea pe fonduri publice.

    @Toată lumea:
    Pe cei de la ARCA și în general pe toți cei pe care îi susțin, îi susțin ca om și nu ca deputat. Ca deputat, susțin două industrii (cea de IT&C și, de curând, cea de energii regenerabile) și pe cei care folosesc produsele acestor industrii, prin legislație.

    Tot @toată lumea:
    Iar mă faceți să mă abat de la scopul blog-ului ăstuia. Nu vreau să vorbesc aici nici despre politică, nici despre tehnologie și cu atât mai puțin despre știință. Ăsta este blog-ul meu despre libertate și atât.

  10. mircea lupsa Says:

    am si eu o intrebare. nu are legatura cu subiectul dar nu stiu unde sa o adresez. suntem chiar asa cum se vorbeste, tara informaticienilor super tari? daca raspunsul este nu, va rog sa explicati cum s-a ajuns la aceasta catalogare. daca raspunsul este da, de ce suntem atat de in urma (ca sa nu spun inapoiati)? ma refer la stat. citeam despre estonia care este pe undeva pe unde noi se pare ca vom ajunge doar peste 100 ani. care ar fi explicatia pentru care nu exista un sistem informatizat la nivel national, centralizat. pur si simplu nu inteleg. toate institutiile se lauda cu supermega portaluri, sisteme, etc. daca intri pe siteurile lor, gasesti cele mai proaste portale, servicii zero, informatiile sunt atat de prost publicate (daca sunt) incat ai nevoie de ore ca sa gasesti ce ai nevoie, et, etc. de ce?

    citeam tot felul de articole si am ajuns din greseala pe blogul dvs. cel dinaintea alegerilor. nu stiam ca exista si politicieni care au blog (pe bune, nu blog pe care scriu secretarele).

  11. varujan Says:

    Iar mă puneți să scriu aici despre lucruri care n-au legătură cu blog-ul meu.

    Da, suntem destul de pricepuți și în programare, în comunicații și în proiectare de hardware. Avem ceva oameni competenți și în informatică, în proiectare de sisteme de comunicații și în arhitecturi de sisteme de calcul. Avem și oarece oameni pricepuți într-ale cercetării în domeniu, e drept, nu foarte mulți. Cu ce avem, s-a construit o industrie destul de puternică, industrie care face destul de mulți bani cu valoare adăugată mare. Cam 70.000 de oameni realizează 10% din PIB, ceea ce e foarte mult.
    Nu înțeleg ce legătură vedeți între o industrie privată puternică și un stat care nu vrea să se informatizeze cu cap? Păi dacă nimeni nu îi dă industriei cu pricina o comandă bine gândită și plătită în consecință, ce ar trebui să facă ea (industria)? Să își imagineze lucrurile necesare statului și să i le dea pe gratis? Nu ajunge că plătește o grămadă de taxe și impozite?
    Statul nu este o entitate abstractă. E reprezentat, în orice moment, de un grup de oameni care merg, vorbesc, mă rog, fac tot ceea ce face o ființă vie. Oamenii respectivi iau și decizii. Pentru orice decizie este nevoie de o majoritate a lor care să gândescă într-un anumit fel. La noi se gândește în următoarele axiome:
    1. Este mult mai bine să faci un lucru simplu și care se vede imediat, oricât de nesemnificativ ar fi el, decât să faci un lucru solid, bine gândit și comăplicat, oricât de util ar fi el.
    2. Este mult mai bine să faci multe lucruri de felul celor de la punctul 1, decât un lucru major și foarte util. Oamenii vor spune, în al doilea caz că n-ai făcut cine știe ce mare brânză.
    3. Este mult mai bine să faci multe lucruri redundante, decât un singur lucru bine legat. Șpaga este infinit mai mare.
    4. Nu este bine să împarți nimic cu nimeni. De aceea, tot ce înseamnă informație, zace în 100 de locuri, în 30 de formate diferite și absolut incompatibile, neactualizate cum trebuie, dar fiecare are propriul imperiu informațional și nu-i dă nimănui acces la el.
    Administrația publică centrală (adică Guvernul și agențiile din subordine) au toate mijloacele financiare și toată puterea de decizie asupra acestor lucruri. Nu am văzut, în 13 ani de Parlament, nici un minister care să accepte să împartă nimic cu un altul. Proprietatea este aici o chestiune dusă în zona iraționalului. Acesta a fost principalul blocaj de până acum. Am văzut însă zeci de aplicații de front-office făcute pentru tot felul de mărunțișuri pentru care s-au construit rețele de comunicații dedicate (la ce bun cand avem exces de capacitate de transport al informației numai în zona publică (d.e. rețeaua CFR-ului), ca să nu mai pun la socoteală zona privată) și care proliferează la greu. Industria execută ce i se plătește. Nimeni nu i-a cerut până acum să proiecteze un sistem informatic al administrației publice centrale. De cel puțin 10 ani, încerc (fără nici un succes) să conving Guvernul să facă două lucruri:

    1. Să asigure o semnătură electronică fiecarui cetățean, semnătură utilizabilă numai în relațiile cu administrația publică (ca să evităm un monopol de stat asupra semnăturii electronice). Acest lucru este esențial, deoarece reprezintă singurul mod în care un om își poate manifesta non-repudiabil voința în spațiul virtual. Legea am dat-o în 1998 și de atunci tot prorogăm aplicarea ei pentru că nimeni nu vrea să aloce bani pentru realizarea cărților de identitate care să poată fi utilizate pentru autentificarea non-repudiabilă în spațioul virtual. Insist asupra cuvântului non-repudiabil, pentru că am văzut în anii aceștia o sumedenie de bazaconii propuse pentru identificare. Atât legea română cât și legislația internațională consideră semnătura electronică bazată pe un certificat calificat emis de un furnizor de servicii de certificare acreditat ca fiind singura care are acest atribut de non-repudiabilitate, exact cel pe care îl are semnătura olografă în spațiul real.

    2. Realizarea aplicației de back-office al administrației publice. Nimic nu se poate construi fără aceasta. Nu se vede imediat, ceea ce pare a fi nashpa rău. nu costă enorm, ceea ce este și mai nashpa. Ok, înțeleg, dar fără ea nu merge nimic. Ca metodologie am propus următorii pași:
    a) analiza tuturor formularelor și documentelor aferente ale administrației publice, formularul fiind mijlocul prin care administrația interacționează cu societatea.
    b) Stabilirea informațiilor solicitate prin aceste formulare, gruparea lor în pachete cu semnificție logică și stabilirea fluxurilor de date din interiorul diferitelor entități ale administrației.
    c) Stabilirea responsabilităților fiecărei instituții în ceea ce privește informațiile care fac obiectul stocării și modul în care acestea sunt întreținute. Stabilirea procedurilor privind accesul, transferul și actualizarea informațiilor, precum și a procedurilor legate de prelucrarea acestora.
    d) Proiectarea aplicației de back-office.
    e) Realizarea aplicației de back-office.
    Peste acestă aplicație se pot construi repede și ușor oricâte aplicații de front-office este nevoie.

    Dacă am proceda așa, toată interacțiunea cu administrația s-at face rapid, trasabil și cu un număr mult mai mic decât cei 80% propuși a mai rămâne din funcționari. Și, ceea ce este chiar mișto de tot, de acasă. Fără să mai fie nevoie să dai de fețe acre și care te amână pentru a doua zi doar pentru că mai este un sfert de oră și se termină programul (am trăit chestia asta acum două săptămâni, la unul dintre ghișeele de căcat ale patriei) sau sa stai să auzi aproape o oră urletele unuia care nu știi dacă este victimă sau agresor la ghișeul de alături (live și fără playback acum o săptămână), în timp ce tu aștepți ca boul la ghișeul la care te-ai arondat.
    La noi s-a procedat mereu invers și de aceea, nu va funcționa niciodată nimic.

    De ce am reușit tot ceea ce am reușit să fac pentru industrie? Pentru că multă vreme nimeni nu a considerat industria de IT&C ca fiind ceva important. Din fericire, în continuare nimeni nu o consideră ca fiind ceva foarte important și mai toți vorbesc despre o Românie agro-turistică. Chestia asta este destul de amuzantă. În cel mai bun an agricol, cam 40% din populația României a produs 13% din PIB. Oricum, mie îmi convine că nimeni nu se “ocupă” serios de IT&C, pentru că ar avea soarta altor industrii care azi, din păcate, nu mai sunt deloc.
    De ce nu am reușit să fac nimic pentru informatizarea administrației? În al treilea rând pentru că nu ține de fișa postului meu ci de cea a unei alte puteri în stat, cea executivă. În al doilea rând, datorită rezistenței masive a personalului din administrație (poate că odată voi scrie pe-aici tot felul de povești tragi-comice despre asta). În primul rând pentru că orice decizie de acest gen necesită o majoritate politică. Nu am făcut niciodată parte dintr-o asemenea majoritate. De ce majoritatea politică nu ia o asemenea decizie? Păi să observăm că majoritatea politică a fost în cei 13 ani de când sunt în Parlament formată din tot spectrul politic. Ce să spun mai mult?
    Oricum, mai trag acum un loz. Lucrez la o lege-cadru pentru e-guvernare. Dar ca să treacă, tot de o majoritate e nevoie.

    Apropo. Nu dați vina pe oamenii politici. O majoritate a lor reprezintă întotdeauna o majoritate a celor care i-au ales, la care se adaugă toți cei care n-au votat. Probabil că e aceeași poveste cu cei 70.000 de oameni din IT&C care realizează 10% din PIB față de 9.32 milioane de oameni care contribuie la restul de 90%. Adică, degeaba esti de 15 ori mai eficient dacă esti de 133 de ori mai puțin. Că se redistribuie…

    NU continuăm nici discuția asta pe blog. NU ESTE UN BLOG NICI DESPRE POLITICĂ, NICI DESPRE IT&C. Chiar îmi apăr cu dinții blog-ul.

  12. mircea lupsa Says:

    Multumesc pentru raspuns. Exista un alt blog unde exista discutii pe aceste teme (si unde participati si Dvs.)? Mii de scuze pentru acest nou mesaj, promit sa nu mai scriu referitor la IT&C aici.

  13. Dispecer Blogosferă Says:

    Ce să spun, mi se pare incredibil faptul că nişte oameni normali din România au curaj să vorbească, fără buget alocat , despre lansarea unor rachete în spaţiu. Şi culmea, nu lucrează pentru alţii…

  14. sam Says:

    Libertatea spune ca poti alege si ca daca vrei ceva trebuie sa alegi. Dar ce sa alegi daca ai de ales intre sa zicem Geoana si Basescu? ;) Amandoi vor face fix acelasi lucru si in nici un caz nu vor face ce ziceti dvs. adica sa eficientizeze ceva, pentru ca amandoi sint in aceleasi “stari” si zone politice de 20 de ani. De ce nu se introduce o sectiune in buletinele de vot cu “nu sint de acord cu nici un candidat/partid”? Asa vor putea fi adusi la vot si cei ce nu mai cred in actuala clasa politica (majoritara ;), votanti care formeaza un grup din ce in ce mai mare. Votul alb actual predicat de unii si altii lasa spatiu de fraudari pentru ca un bultein in alb este ca un cec in alb intr-o tara manelizata.

  15. Marius Zgureanu Says:

    Buna ziua domnule Varujan Pambuccian,
    Consider ca industria aerospatiala romaneasca are un mare potential, desi in ultimii 20 de ani s-a incercat aproape tot ce se putea pentru a fi ingropata definitiv. Potentialul vine din faptul ca acest popor este inzestrat genetic pentru asa ceva, iar cei 100 de ani de traditie a zborului cu aparate mai grele decat aerul o dovedesc din plin - Vuia, Coanda, Vlaicu sunt referinte la nivel mondial.
    Cred ca nu ar fi o mare pierdere pentru bugetul statului roman daca, alaturi de IT&C (si domeniul energiilor regenerabile), industria aero-spatiala ar beneficia de aceleasi facilitati fiscale. In acest moment, mare lucru nu se scoate din taxele percepute la cele 4 mari uzine aero (Ghimbav, Baneasa, Bacau si Craiova) ce tind sa dispara. Oricum, banii “pierduti” in primii ani se vor intoarce inzeciti in visteria statului daca proiectul se dovedeste o reusita. In acelasi timp ar trebui create conditii favorabile si pentru dezvoltarea micilor producatori (avioane usoare, vehicule spatiale cu costuri reduse, etc) din domeniu.
    Am considerat necesar sa adaug si comentariile mele deoarece in copilarie am fost pasionat de domeniul aeronautic, visand sa devin inginer aeronautic. Contextul economic si realitatile din momentul in care mi-am decis cariera profesionala au facut sa aleg telecomunicatiile, pastrand insa in sufletul meu pasiunea pentru domeniul aerospatial.

    In ceea ce priveste It&C -ul, va astept cu nerabdare intr-o noua vizita la Alcatel Romania, chiar daca domnul Dan Bedros s-a retras intre timp de la conducere. Poate vom avea ocazia sa continuam firul discutiilor de anul trecut si sa revin cu un material mai pus la punct decat cel pe care l-am supus atentiei domniei voastre atunci.

    Cu deosebit respect,
    Marius Zgureanu

  16. varujan Says:

    În ceea ce privește ARCA, tocmai faptul că au reușit fără sa daroreze nimic statului mi se pare remarcabil.
    În ceea ce privește Timișoara, vin frate! Numai să se mai liniștească puțin nebunariul de pe-aici… Hai că mai e puțin pâna la alegeri și le trece. Că trecutul alegerilor astea acționează ca un fel de comprese :D

  17. Agreste Says:

    Nu, oamnenii nu sunt nici matematicieni, nici fizicieni, nici chimiști. Nici ingineri nu sunt. Nici cei de pe forumul indicat de dumneavoastră nu par. Oamenii însă au reușit să facă de capul și după capul lor rtachete deloc neglijabile și funcționale. Întrebarea cu modul în care vor reuși să depășească a doua viteză cosmică, nu le-am pus-o și nici n-am de gând să le-o pun până când voi vedea ce se alege de experimentul de luna viitoare.
    Am însă o chestie care ține de câte am văzut în jurul meu până acum, care mă face să am încredere în ei. Așa cum reușesc să depistez destul de repede oamenii fără idei și fără capacitatea de a avea idei, dincolo de CV-urile pline de articole și cărți publicate.
    Sigur, știința de carte la greu, te poate ajuta mult. Sunt însă situații în care știihd mai puțin reușești să realizezi foarte mult. Fără a face vreo comparație, să nu uităm că oameni dotați cu un excepțional simț practic sau cu o intuiție ieșită din comun și cu puține cunoștințe în domeniu au reușit să schimbe semnificativ istoria tehnologică a lumii (Edison este un exemplu clar în acest sens) și chiar istoria științei (aici chiar nu vreau să dau exemplul cel mai notoriu). Repet, nu fac nici o comparație între cei de la ARCA și numele exemplele de mai sus. Spun doar că oamenii cu care am stat de vorbă chiar cred tare de tot în ce fac și dovedesc prin fiecare pas pe care îl fac că nu bat câmpii.
    Despre relevanța unor idei, e greu de spus ceva atunci când nu ai detașarea dată de timp. Și, în definitiv, nici măcar lucrul acesta nu este foarte important. Sunt mulți oameni pe care îi cunosc care fac lucruri ieșite cu mult din comun, unele chiar cu oarecare importanță pentru mersul speciei înainte și pe care nu îi interesează să le comunice decât cel mult între prieteni. Oamenii de felul acesta cercetează pe bune, doar pentru plăcerea lor proprie. Sun și mai mulți oameni pe care îi cunosc care sunt fisperați să publice serii de banalități sterile, consecvența lor este răsplătită în timp cu tot felul de titluri și alte chestii de-astea, sunt superrespectați iar relevanța muncii lor este zero. De aceea, am renunțat demult să mai judec și să clasific oamenii. Prefer entuziaștii care cred în ce fac și ale căror rezultate practice le confirmă crezurile unor oameni acoperiți de titluri și onoruri, sterili, calculați și lipsiți de orice creativitate.
    Uite de-aia îi susțin pe cei de la ARCA. Oamenii nu știu nici 1% din ce știu eu în plan teoretic, dar au creat și creează lucruri pe care eu nu sunt în stare să le fac. Și nu mă sufocă nici o oftică în a spune deschis că îi consider mai buni decât mine. Faptul că eu pot calcula orbite, știu să modelez o grămadă de fenomene la care ei poate că nu s-au gândit niciodate nu mă face să consider că am vreo calitate deosebită în raport cu ei.
    Îi susțin, pentru că ei fac cu pasiune un lucru interesant, deosebit, mult mai bine decât o fac foarte mulți alții și pentru că eu nu voi fi niciodată în stare să fac ceea ce fac ei. Și mai și semnez asta cu numele și prenumele meu, că s-o dau așa, anonimă, mi se pare și cam prea facil și de mare căcat (motorul de spam a așteptat din cauza asta cam 5 ore până când am intrat pe blog și am eliberat mesajul de mai sus). Apropo de chestia asta, habar n-am cum îi cheamă pe oamenii de-acolo, nici nu sunt foarte sigur că am să le știu vreodată numele, darămite să-i urmăresc pe forumuri și să deduc din pseudonime cine-o fi cine.

    P.S.
    Scuze, acum am văzut că există o adresă de mail. Așa că povestea cu anonimatul e o tâmpenie scrisă din neatenție.

    În altă ordine de idei, este foarte posibil ca zborul din octombrie să fie un eșec. La fel cum poate fi un succes.
    Dacă va fi un eșec, vom auzi un cor de ofticoși jubilând. De aceea, vreau de pe acum să povestesc o povestioară care s-ar potrivi ca replică atunci. Am o prietenă care a plecat la începutul anilor 90 în State. Acum predă la o universitate de acolo și e perfect integrată în peisaj. S-a adaptat greu și după vreo doi ani de ședere s-a întors într-o vacanță în țară. Știimdu-mă un americanofil convins (de tot ceea ce au făcut părinții fondatori, inventatorii și oamenii de știință ai Americii, dar mai ales de către cei care au dus din generație în generație ideea libertăți, adică de America de până la New Deal, moment în care și ea s-a afundat încet, încet în socialismul pe care îl trăim astăzi), prietena cu pricina mi-a aruncat în față, ca un argument suprem fraza:
    - Sunt atât de proști încât au ajuns pe Lună și nu li s-a deschis nici măcar ușa modulului selenar!
    - Da, i-am răspuns, așa este. Dar ei au fost singurii cărora nu li s-a deschis ușa pe Lună.
    Iar dacă va fi un succes, ok, va fi un succes și cam atât.;

  18. varujan Says:

    Păi stai că nu pricep nimic. Chestia asta am scris-o, cu umilință raportez, eu. Într-un răspuns la un comentariu cocoțat la un etaj de mai sus. De ce era nevoie de ea din nou? Că așa, în reluare, plictisim lumea

  19. Anonymous Says:

    Legat de comentariul meu anterior si de tema discutiei, iat inca o stire interesanta:

    Cercetatorii romani pregatesc avionul viitorului
    Bucuresti, Romania/Romanian Global News
    luni, 28 septembrie 2009

    Cercetarea stiintifica romaneasca contribuie la construirea avionului viitorului. Liderii europeni din domeniul cercetarii, proiectarii si constructiei de avioane se reunesc la Bucuresti, in zilele de 28 si 29 septembrie, la invitatia Institutului National de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare-COMOTI, transmite Prompt Media citata de Romanian Global News.

    Discutiile de la Bucuresti se vor axa pe problemele legate de construirea avionului viitorului conform noilor standarde europene de poluare si siguranta. Reteaua de excelenta europeana care se ocupa de acest domeniu are numele de cod X3-Noise, noteaza Euractiv. Consortiul reunit sub aceasta egida include institute de cercetare in domeniul aviatiei, universitati si cele mai mari companii producatoare de turbomotoare si avioane din Europa.

    Tinta pe care si-a propus-o COMOTI este “sa avem la nivel european o contributie semnificativa in domeniul motoarelor de aviatie de dimensiuni medii si mici. Asa este traditia noastra, iar noi ca institut am fost axati pe motoarele mai mici si mijlocii, cum ar fi motoarele de helicopter si avioane regionale. Vrem sa ne dezvoltam parteneriatele in acest sens. Am putea construi un consortiu romanesc cu Turbomecanica, IAR Brasov, Aerostar, Romaero. Si exista o nisa pentru noi pe piata europeana”, a spus dr. Valentin Silivestru, presedintele director general al COMOTI.

  20. Marius Zgureanu Says:

    Anonymous Says - era comentariul meu, dar m-am grabit sa apas ENTER fara sa-mi dau numele…
    Scuze si o zi buna!

    Marius Z.

  21. Marius Delaepicentru Says:

    E lăudabil proiectul, dar se cuvine să facem o observaţie asupra oxidantului folosit la propulsie. Apa oxigenată, deşi pare o chestie simplă, ecologică (dă bine) pentru obţinerea ei se foloseşte antrachinona, un polifenol din cei ce poluează şi azi, şi peste 50 de ani, (sub)solul Codlei. Sigur, e doar un experiment şi nu avem a ne îngrijora. Mesajul meu este să fim cu băgare de seamă, să nu credem chiar orice argument “verde”.

  22. Marius Zgureanu Says:

    Noutati ARCA:

    ARCA va lansa in 2012 E-111, primul supersonic romanesc
    Miercuri, 22 Decembrie 2010 14:42 M.A. 0 Comentarii
    http://www.ziuaveche.ro/tehnologie/stiinta/8963-arca-va-lansa-in-2012-e-111-primul-supersonic-romanesc.html

    După lansarea cu succes a primei rachete spaţiale româneşti, la data de 1 octombrie 2010, Asociaţia Română pentru Cosmonautică si Aeronautica - ARCA, a decis sa facă publică existenţa unui program la care a lucrat in secret in ultimul an. Programul vizează realizarea unui avion supersonic de mare altitudine destinat extinderii capabilităţilor ARCA de lansare a rachetei Haas II, pentru competiţia americană de astronautică Google Lunar X Prize, precum si dezvoltării tehnologiilor pentru turismul spaţial. Potrivit Asociatiei, E - 111 a fost proiectat pentru a înlocui baloanele purtătoare folosite până în prezent de ARCA, necesare transportului deasupra atmosferei terestre a vehiculelor rachetă, precum racheta Haas II pentru competiţia Google Lunar X Prize. Baloanele purtătoare au reprezentat o soluţie ieftina si rapida, acestea arătându-şi însa limitările, fiind cauza principală pentru două amânări succesive ale lansării rachetei spaţiale Helen. E - 111 va avea capacitatea de zbor supersonic cu viteze de Mach 1,5 la altitudini de 16.000 m, în cazul transportului rachetei Haas II, iar in cazul folosirii ca platforma de dezvoltare a tehnologiilor pentru turismul spaţial, va dezvolta viteze de Mach 2,6 la altitudini de 30.000 m. Secvenţa de zbor tipică a acestui aparat cuprinde decolarea de pe suprafaţa mării, executarea unui zbor orizontal de accelerare, până la viteze subsonice ridicate, urmat de ascensiunea rapidă, în circa două minute, până la altitudinea de 16.000 m. La această altitudine avionul va elibera racheta Haas II, care va urma programul de zbor propriu. E - 111, fără sarcina utilă acroşată, va reveni planat pe suprafaţa mării. Avionul va avea un echipaj format din doua persoane, pilot si navigator, urmând să devină primul avion supersonic romanesc. Cabina avionului este separabilă şi este echipată cu două paraşute propulsate cu motoare rachetă proprii. Astfel, cabina avionului poate fi separata de avion la viteze de Mach 0 - 1,2 şi înălţimi de 100 m si poate aduce echipajul in siguranţă pe suprafaţa mării. Propulsia va fi asigurată de un motor rachetă cu combustibil lichid, funcţionând cu apă oxigenată şi kerosen.
    Primul zbor supersonic, programat pentru 2013
    Până la de finalizarea lucrărilor ARCA va efectua: primul zbor al modelului experimental al avionului, testarea capsulei avionului, selecţia piloţilor, testele de motor ale avionului, etc. Finalizarea lucrărilor la aparatul E-111 este stabilită pentru jumătatea anului 2012, urmată de prima decolare la sfârşitul anului 2012. Primul zbor supersonic al avionului E-111 este prevăzut pentru prima jumătate a anului 2013.
    Începând cu 1 februarie 2011, ARCA va oferi publicului din tara si din lume o oportunitate unica, aceea de a participa zilnic, parcursul unui an si jumătate, prin intermediul camerelor video, la povestea creării supersonicului românesc, care va lansa racheta Haas II spre Lună, în cadrul competiţiei de astronautică Google Lunar X Prize. Acesta va fi un program care se adresează publicului care preţuieşte educaţia, cultura, ştiinţa, munca şi au în suflete dorinţa de a vedea derulându-se, un proiect major pentru România. Programul este finanţat integral din surse private, prin sponsorizări şi donaţii. Principalul partener al ARCA este BRD - Groupe Societe Generale. ARCA a decis să nu comunice deocamdată valoarea programului.
    Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este o organizaţie non-guvernamentală, lider naţional în domeniul cercetării aerospaţiale, care doreşte să câştige competiţia Google Lunar X Prize şi să lanseze în cosmos prima rachetă românească, capabilă să transporte un cosmonaut. Programele dezvoltate la ARCA sunt: Racheta Demonstrator 2B, echipată cu primul motor din lume, din materiale compozite, re utilizabil, care a fost lansată cu succes, la data de 9 Septembrie 2004, de pe ţărmul Mării Negre; Sistemul Stabilo care a executat două zboruri până în prezent. Misiunea 1, lansată la o altitudine de 14.700 m, în stratosferă şi Misiunea 2 lansată în 2007 la o altitudine de 12.000 m, deasupra Mării Negre; Racheta suborbitală Helen este demonstrator tehnologic pentru competiţia Google Lunar X Prize. Zborul de test pentru Helen a fost amânat de două ori, în 2009 (Misiunea 3) şi 2010 (Misiunea 4), din cauza dificultăţilor întâmpinate în lansarea balonului purtător. Pentru a testa avionica rachetei Helen, ARCA a lansat de la Sânpetru, la începutul anului 2010, Misiunea 5; Lansarea cu succes a primei rachete spaţiale româneşti, Helen 2, in cadrul Misiunii 4 B. Lansarea a avut loc la 1 octombrie, 2010, din largul Mării Negre şi a atins altitudinea de 40 000 m.

  23. George Says:

    Citez de mai sus:

    “ARCA va lansa in 2012 E-111, primul supersonic romanesc
    Miercuri, 22 Decembrie 2010 14:42 M.A., etc………”
    Astazi este 15 Octombrie 2014 ! A mai auzit cineva ceva despre E111?

  24. real racing 3 hack android Says:

    real racing 3 hack android…

    Varujan Pambuccian » Blog Archive » Planeta funcționarilor - temă de seminar…

Leave a Reply