Globalizarea șmecheriei - preambul

Scriam într-un post mai vechi că voi rămâne dator cu comentarea raportului Stiglitz, care, zic eu, face un pas înainte în îmbrobodirea omului obișnuit. Este un instrument minunat pentru politicieni, un instrument care va demonstra cât de minunat este orice guvern și cu ajutorul căruia vom păși spre noi culmi de progres și civilizație. Scopul lui este unul singur: să înlocuiască lucrurile ușor de măsurat și ușor de înțeles cu lucruri aproape imposibil de măsurat, manipulabile și complicate. Evident, o asemenea idee are nevoie de un setup pe măsură și am convingerea că nu se va face economie de bani, imaginație și aruncarea cu personalități covârșite de diplome și de titluri pentru ca șmecheria să funcționeze.

Înainte de a comenta raportul, aș face câteva remarci care limpezesc puțin întrebările legate de felul în care a fost hotărâtă componența și conducerea comisiei cu pricina. Prima observație pe care cred că e cazul s-o fac, ca simplu soldat într-ale matematicii, este că acolo unde procesele sunt simple și măsurabile, modelările matematice au sens. Asta se întâmplă în științele naturale, aproape întotdeauna. Un profesor minunat (Eugen Soos) pe care l-am avut la facultatea de matematică obișnuia să dea un exemplu clar și ușor de înțeles. Putem determina adâncimea unei fâmtâni în două feluri. Luăm o piatră, îi dăm drumul să cadă și cronometrăm timpul necesar căderii, adică intervalul de timp dintre momentul în care am dat drumul pietrei și momentul în care auzim ‘ploc’. Folosindu-ne de calcului newtonian al timpului în căderea liberă, determinăm adâncimea fântânii. Al doilea fel este să luăm o ruletă și să determinăm direct adâncimea. Dacă cele două rezultate sunt apropiate, asta înseamnă că mecanica newtoniană este un instrument teoretic suficient de bun pentru a măsura adâncimile fântânelor și că nu are sens să târâm tot timpul o ruletă cu noi și să ne chinuim să măsurăm cu ea lucrul ăsta. Asta înseamnă că experimentele lui Galilei care fundamentrează teoria newtoniană și felul în care Newton a postulat cele trei principii din care se deduc toate rezultatele modelelor făcute cu această teorie, se potrivesc cu măsuratul fântânii cu piatra care face ploc. Nu același lucru se întâmplă dacă vrem să ne explicăm devierea razei luminoase în apropierea Soarelui, fenomen pus în evidență în timpul eclipsei din 1919. Acolo explicația vine dintr-un alt model, bazat pe teoria generală a relativității, o teorie care pleacă de la postulate complet diferite. Mai mult, cele două teorii au ca fundament geometric geometrii absolut diferite, cea euclidiană în care printr-un punct exterior unei drepte poți duce o unică paralelă și cea riemanniană în care printr-un punct exterior unei drepte nu poți duce nici o paralelă. Evident, fiecare dintre cele două teorii poate modela o anumită fațetă a realității, ambele sunt la fel de adevărate și la fel de false și nici una dintre ele (în pofida miloanelor de tâmpenii scrise pe tema asta de fel de fel de amatori) nu este cazul particular al celeilalte. Axiomele lor sunt fundamental diferite și fiecare dintre ele se bazează pe experimente și este confirmată de experimente, dar relative la fațete diferite ale realității. Am scris toate aceste lucruri pentru a justifica, foarte pe scurt faptul că atunci când cineva spune chestii de genul ‘este un adevăr demonstrat matematic’, nu e bine să ne aruncăm armura îndoielii, ci, dacă subiectul ne interesează cu adevărat, este bine să cercetăm natura ipotezelor, fundamentul lor experimental sau observațional și să aflăm dacă există cel puțin o situație în care un model construit pe baza respectivei teorii a dat rezultate măsurabile comparabile cu măsurătorile din lumea reală într-un interval de timp rezonabil raportat la scara de timp a desfășurării fenomenului modelat. Nu luați niciodată de bune afirmațiile astea cu demonstratul matematic. Succesul științelor naturale care s-au fundamentat pe matematică nu poate fi un argument pentru a susține orice aiureală însoțită de oarece ecuații. Toate cele trei condiții (experimentele/observațiile care fundamentează modelul, congruența dintre axiomele teoriei matematice utilizate pentru a modela cu faptele modelate și experimentele/observațiile care confirmă validitatea modelului) sunt esențiale pentru a utiliza modelul și asta numai în situații absolut similare cu cele care fundamentează ipotezele de modelare. Și nici chiar atunci, modelul nu poate fi privit cu deplină încredere, iar teoria nici atât. Modelul geocentric al lui Ptolemeu a fost construit după o muncă serioasă și istovitoare, plecând de la observațiile strânse într-un interval suficient de mare de timp privind pozițiile aparente ale planetelor. Un timp, modelul a dat predicții suficient de corecte. Dar modelul s-a dovedit a fi eronat. Asta e… Așa se întâmplă de multe ori și nu pricep niciodată încrederea oarbă în teorii și în matematică. Ele sunt vitale pentru felul în care am evoluat, dar întotdeauna o doză de scepticism este sănătoasă.

Atunci însă când teoriile sunt construite fără suport experimental/observațional cert și bine măsurat, când ni se flutură pe sub nas simboluri matematice care pot impresiona un absolvent de liceu, dar niciodată un matematician, când modelul cu pricina nu este în nici un fel confruntat cu un experiment/observație certă și bine măsurată, impresia pe care o ai este că vorbești cu un individ care înlănțuie axiome și care mai degrabă își spune un credo decât face o argumentație științifică. Dacă acum un mileniu chestia asta era regula și îi zicea scolastică, în lumea în care trăim este excepția și îi zice șmecherie. Cred că nimeni n-ar vea ca mașina cu care merge sau casa în care stă să fie construită în felul acesta. Există însă o sumedenie de construcții, mult mai periculoase decât mașina sau casa proiectate cu curul, acceptate fără a clipi din ochi atunci când apare șarlatania cu demonstratul matematic. Este vorba de tot soiul de construcții sociale sau, mai rău, economice. Unele au parte de patalama serioasă, cei care le-au făcut au luat pentru ele Premiul Nobel și asta pare de ajuns pentru ca ele să fie considerate adevărate. În treacăt fie spus, comitetul Nobel pentru fizică are cu totul alte exigențe. Relativitatea lui Einstein nu a fost niciodată recompensată în felul acesta, chiar dacă două fenomene cât se poate de măsurabile au fost explicate la începutul secolului XX numai în cadrul acestei teorii. Einstein a luat premiul cu pricina pentru efectul fotoelectric.

Ca să nu spuneți că eu sunt nebun, link-ul la Wikipedia cu teoremele lui Stiglitz este un bun început. Nu comentez simplitatea aparatului matematic folosit. Lucrurile simple sunt cele mai bune. În definitiv, și teoria newtoniană și relativitatea generală sunt construite cu un aparat matematic foarte simplu. Dar dacă cineva vede acolo lucruri care se pot măsura, accept că modelul poate fi utilizat la ceva, îl rog să îmi spună și mie. Economia, ca știință, are încă multe trăsături din cele pe care le avea electromagnetismul înainte de Faraday și Ampere. De-aia prefer explicațiile smithsoniene oricăror povești cu iz de seminar de anul III la teoria operatorilor. Nu neg nevoia de transformare a economiei în știință pe modelul științelor naturale, dar cred că toate eforturile făcute până acum trebuie luate doar cu titlu de inventar și de articole bune pentru un CV universitar.

Totuși, există oameni care iau foarte în serios lucrurile acestea. Parțial pentru că nu le înțeleg sau n-au avut răbdarea să le disece obiectiv și meticulos, dar mai ales pentru că le convin. Din păcate, mulți dintre ei hotărâsc drumul pe care mergem. Nimeni nu va analiza contribuțiile la dezvoltarea teoriei economice ale cuiva care se prezintă ca profesor de economie la o mare universitate, darămite ale unui laureat al Premiului Nobel. Nimeni nu va face diferența între un model teoretic și realitate. E o miză folosită des chiar de către politicienii care înțeleg bine despre ce este vorba, dar le convine să li se justifice astfel acțiunile. Este o practică, dealtfel, folosită și în mediul privat. Un raport de consultanță este folosit de cele mai multe ori pentru a consolida decizia și nu pentru a decide. Dacă raportul este potrivnic felului în care bordul dorește să decidă, se comandă altul, cu datele de intrare ajustate în așa fel încât să iasă bine. Cu cât numele consultantului este mai mare, cu atât mai bine. De aceea, de foarte multe ori se preferă pe post de consultant o multinațională uriașă. Nu ideile din raport sunt importante ci faptul că decizia (deja luată) este confirmată. Consultanții creativi au căutare mai mică. Trăim, în definitiv, pe planeta funcționarilor, unde totul se acoperă cu hârtii.

Cred că am scris destul pentru un post. Fac și eu o șmecherie. Îi zic preambul postului de azi și îl continui altădată. Mă gândesc că și-așa e suficient de lung ca să nu fie citit…

116 Responses to “Globalizarea șmecheriei - preambul”

  1. Barbu Says:

    Este suficient de scurt cât să-l citesc de două ori. Bănuiesc că nu-s mulți care să vină aici cum ar veni pe un site cu știri tip „ora 5”; dumneavoastră scrieți, și chiar de v-ați fi singur cititor tot ar prinde bine: ca la școală, scrisul vă sedimentează ideile, și când ajungeți în locuri în care puteți face diferența… Și da, puteți.

  2. Dan Selaru Says:

    Ce sa facem Varujan, ne punem steaua galbena?

  3. Adrian I. Pop Says:

    legat de ultima fraza:
    - cu o vreme in urma apostrofam un amic pentru insemnarile sale superlungi - 1. pentru ca sunt greu de digerat si 2. pentru ca nu le consider compatibile cu ideea de blog (punctul 3 si cel mai important, nedestainuit, fiind acela ca nu vreau sa citesc 4 pagini despre violul lui Tincutza din satul Poponăreşti).
    - acu’ ma vad nevoit sa recunosc ca 1. nu mai citesc decat aprox. un blog; 2. e complex/consistent, “artistic” si interesant fiecare articol de pe blogul respectiv :-); 3. ma bucur ca ai bunavointa sa ne fortezi limitele la capitolul citit - nu obosesc, ba incep sa cer mai mult si mai mult de parca ar fi vorba despre bere :-P

  4. Mihai Says:

    In sfarsit ceva pe gustul meu :)), o singura precizare am, economia ca stiinta e ca astronomia pe vremea lui confucius (daca tot e ziua lui), inca la inceput, inca nu avem toate datele, inca nu avem “aparatele” de masura necesare, intodeauna apare un element neprevazut care sa dea toata teoria peste cap.

  5. anarchix Says:

    Cumva legata de postul anterior, dar e prea amuzanta:

    http://economie.hotnews.ro/stiri-it-6211147-comisia-europeana-cere-limitarea-din-fabrica-volumului-maxim-mp3-player-elor-pentru-evitarea-deteriorarii-auzului.htm

  6. Darael Says:

    Nu conteaza dimensiunea postului. Am citit tot, asa cum fac cu toate posturile. Cum sa intelegi ceva ce nu citesti cu atentie ?

    Astept continuarea. Si o sa o citesc cu aceeasi atentie.
    Am sa intreb totusi ceva: daca stim, daca suntem atentionati, ce putem sa facem ? E o intrebare simpla. Dar poate o sa fim in aceeasi situatie in care v-ati aflat la motiune. Stiati ca e contra naturii si profund daunator guvernul si totusi, datorita unei promisiuni (da, am ascultat interventia “live” la radio), totusi, votul a fost contra motiunii.

    Asadar, ce facem daca stim adevarul ?
    Ce facem cu libertatea noastra ?

  7. Dispecer Blogosferă Says:

    Apropo de citit. De regulă, toată lumea foloseşte citirea în Z. Cand vad un text asa de lung, toti o lasă balta. Asta e tendinta. Nu prea se mai citeste. Cartile se cumpara pentru ca sunt purtatoare de speranta. Plozii ne vor urma exemplul! Or sa citesca. Orice…
    In fine, un post lung are criteriu de selectie a răbdării specifice…

  8. varujan Says:

    @Darael

    Promisiunile sunt un lucru extrem de important. Odată făcute, ele trebuie ținute, indiferent de prețul plătit pentru lucrul ăsta. Pe de altă parte, dacă cel căruia i-ai făcut o promisiune (de exemplu că îl susții pe o durată determinată) și el face (din punctul tău de vedere) tâmpenii, este la fel de important să îi spui că face tâmpenii.
    Ambele cazuri (ținerea promisiunii și spusul că cel față de care îți ții promisiunea face tâmpenii) reprezintă, zic eu, o formă de respect față de tine însuți.

    Dacă un lucru pe care îl credem adevărat (proprietarii de adevăr absolut, nu există) , merită spus (pentru că i-ar putea interesa și pe alții), îl spunem. Nu?

    Iar cu libertatea, ce să facem? O trăim pur și simplu.

    Nu am veleități de erou (de-ăla cu armură și cal alb), nici de erou civilizator (adică nu am pene de quetzal) și am suficient simț al umorului pentru a înțelege dimensiunea și valoarea relativă a ideilor și acțiunilor din lumea asta. Când pot schimba ceva în ce cred eu că e bine, o fac cu plăcere, când știu sigur că orice lucrare de acest fel excede puterilor mele, vorbesc cu plăcere pentru că nu se știe niciodată de unde poate răsări un om sau un grup de oameni împreună cu care să pot duce lucrurile la bun sfârșit. Când nici asta nu se poate, asta e… Nice try :D

    @Barbu, Adrian I Pop, Dispecer Blogosfera

    Păi asta e… Faptul că nu reușesc să scriu mai concis este o problemă. De obicei, nu scriu deloc. Mai ales atunci când este vorba de lucruri pe care le-am făcut sau le știu bine. Mi se pare aiurea să le mai și scriu. De-aia, probabil că nu voi scrie niciodată o carte. Pentru mine, asta ar fi o muncă neplăcută și inutilă. Când este vorba însă de ceva nou pentru mine, fie că este o chestie profesională, fie că este o stare, vorbesc și câteodată mai și scriu. Cel mai mult îmi place să vorbesc și de-aia pentru mine Socrate este unul dintre tipii cei mai mișto din istorie.
    Când m-am apucat să scriu blog-ul ăsta, nu credeam că am să scriu atât de mult (și ca volum și în timp). Dar uite că iese așa. Nici măcar nu știu de ce scriu.

  9. Mihaela Says:

    E foarte amuzanta si adevarata chestia cu “adevarurile demonstrate matematic”. Aprope acelasi exemplu cu geometriile euclidiene si riemanniene il foloseam si eu, dar in momentul in care ajungeam la punctul prin care nu poti duce nici o paralela de multe ori imi “pierdeam” auditoriul.
    Exista conceptia ca matematica este ceva foarte fix, in care se poate avea incredere absoluta, uitand a se verifica axiomele si spatiile in care au loc (lectie invatata in anul I la facultatea de matematica).
    Si Dvs va datorez o lectie: “uneori nu vedem padurea din cauza copacilor” la un examen de astronomie prin anii ‘90.
    Sa inchei cu ceva amuzant: proaspat boboc universitar, angajat in cercetare sunt rugat de seful direct sa aflu limita unei serii, necesara unui director. Analizez seria, era divergenta, comunic directorului modul de rezolvare si rezultatul. Mai tarziu sunt intrebata de seful direct: “Ai rezolvat problema?”, zic “Da”, si “Cat era valoarea?” zice seful, “pai nu are limita , ca era divergenta”, zic eu. “Atunci nu ai rezolvat problema” zice seful, “Ba da”, zic eu, “Ba nu” zice seful “trebuie sa fie un numar , nu se poate , faci ceva , acolo, trebuie sa aiba o valoare”. Am explicat degeaba, din fericire pentru mine seful respectiv a plecat din institutie in cateva luni, spre zona de “consultanta la o mare companie internationala”.

  10. Dispecer Blogosferă Says:

    In fine, poate o să editaţi o carte cu toate posturile astea…Cine ştie? Poate că şi noi, cei ce comentăm, vom fi nişte personaje. Oricum, alegerea vă aparţine. Personal, apreciez demersul de a încerca. De dragul infinitivului, măcar…

  11. Darael Says:

    Back.
    In primul rand, multumesc pentru raspuns. Stiu ca e importanta promisiunea. Problema este ca “ei” nu asculta de nici o atentionare, chiar spusa cu finete, iar noi platim si platim si lasam si copiilor nostri sa plateasca si ei pentru noi. Dar vorbesc deja de lucruri cunoscute.

    Ma gandeam acum la stilul de scriere. Este suficient de concis pentru cantitatea de informatii si importanta lor. In plus, este un maaare avantaj: trolii nu rezista sa citeasca mai mult de 3 randuri, asa ca se exclud singuri.

  12. varujan Says:

    @Mihaela
    Genial! Asta dovedește în ce lume de căcat trăim. Cu cât ești mai bătut în cap, cu atât ai șansa să devii o rotiță în sistem mai bine plătită…
    Oricum, vorba lui Moisil, tipul era convergent. Adică monoton și mărginit. Si dacă stau și mă gândesc bine, cred că și lumea în care trăim, tot așa este. Partea mișto e că putem vorbi deschis despre ce credem. Eu zic că unii dintre politicienii epocii inaugurate de Rosseveld s-au prins că dacă ne lasă să batem câmpii în voie suntem mult mai inofensivi. Probabil că toată chestia asta s-a cristalizat în perioada mișcării hippie. Ăia au încercat o alternativă (eu zic neviabilă, oricât de haioasă a fost), s-a fâsâit repede, oprobiul inițial al majorității s-a transformat într-un soi de nostalgie culturală și gata. Sigur, atunci când încerci să vorbești simplu și logic despre economie, e mai nashpa. Dar tot nostalgie culturală riscă să devină. Ce, de școala austriacă și de von Mises câți au auzit sau își amintesc?

  13. varujan Says:

    @Darael
    Lumea este așa cum o vrem noi. Noi, înseamnă aici o masă critică, în democrație presupunând jumătate + 1. Pentru că anarchix scria despre distincția făcută de părinții fondatori ai Statelor Unite între democrație și republică, este suficient să spun că lumea noastră trăiește în democrație, adică în dictatura necenzurată de către minoritate a majorității. Singurul avantaj rămâne libertatea cuvântului. Pe care o practic. Pentru mai mult, vine chestia cu masa critică și cred că ne liniștim.

  14. Crina Says:

    as adauga un off topic:

    http://www.hobbitul.ro/as-vrea-sa-ma-intilnesc-cu-ingerii-lui-rilke/

  15. Adrian I. Pop Says:

    ma enervati cu matematica voastra. asta ca sa nu fiu marginit si fix laudativ :P. Mai ca-mi propun s-o aprofundez si pe asta ca sa fiu genial pana la capat :-), desi deocamdata imi ajuge un amarat de radical in calculele de zi cu zi.
    Lasand aparenta gluma la o parte, chiar daca in generala eram cel mai smecher la geometria plana, ca apoi sa fiu profund indobitocit in liceu la orice ar fi insemnat matematica din cauza unui profesor absolut imbecil si a faptului ca nu-mi permiteam profesori platiti ori atentie marita (avand prea multe alte pasiuni), vreau sa apreciez faptul ca folositi argumentari stiintifice (matematica in cazul de fata) la intamplari/idei/etc din viata (sau viceversa) - mai ales ca sunt exprimate pe intelesul oricarui hominid cu minima cunoastere.
    Eu de pilda, multe trebi din realitatea umana le-am inteles, respectiv acceptat pe cele pe care nu le inghiteam datorita principiilor (educatiei primare) mai usor, culmea, dupa ce am inteles foarte bine mai intai electronica (digitala, radio etc.) - felul ciudat in care functioneaza diversele componente si conexiuni dintre ele avand o legatura incredibila cu orice din spectrul activitatilor umane - fie ca e vorba despre maturat, psihologie , economie, sex sau politica.

  16. niculae Says:

    Asteptam cu interes, ca intotdeauna…continuarea

  17. niculae Says:

    Apropo de raspunsul dat Mihaelei. Un orator in coltul sau din Hyde Park, este un spectacol in sine… Dupa bloguri sa fim noi, oratorii din Hyde Park? Iti trebuie mult umor, ca sa treci peste…

  18. Antoaneta Says:

    Am citit postul, desi nu mi-a fost usor, tocmai pentru ca vreau sa înteleg cam ce se întâmpla. Am înteles din comentariu pâna la urma, ca traim în “dictatura necenzurată de către minoritate a majorității.” M-am linistit, nu s-a schimbat nimic.

    Cu libertatea ce facem, într-adevar? Pai cam ce facem de 20 de ani încoace. Oarecum off-topic - m-am uitat ieri la Sayat Nova al lui Paradjanov. Si pe DVD era si un documentar “Paradjanov - A Requiem”. Nu stiu ce-a facut el cu libertatea, dar stiu ce-a facut în gulag - n-a stat degeaba, nici nu a devenit patologic (repeta des cuvântul asta în interviu, stia el ceva). Omul asta era genial ca om, dincolo de filme. Poate gasiti filmul: http://www.imdb.com/title/tt0110773/

  19. varujan Says:

    @Antoaneta
    Să încep precum Creangă cu nu știu alții cum sunt, și să continui ca mine, și asta e o treabă care îi privește strict pe ei, atât timp cât felul lor de a fi nu ne îngrădește în vreun mod oarecare. Pentru mine libertatea este o chestie care se trăiește pur și simplu. Repet, nu simt absolut deloc nevoia să fac vreo faptă eroică sau să nu stau degeaba în nu știu ce gulag. Prefer să-mi trăiesc viața așa cum am chef, atât timp cât libertatea mea nu îngrădește libertatea celorlalți semeni ai mei. Meseria mi-am ales-o pentru că îmi place, am ales să fiu cu oamenii din jurul meu pentru că îmi plac și mă sint bine cu ei iar în majoritatea momentelor din viață am făcut numai ce mi-a plăcut. Nu cred că am stofă de martir sau de erou și nu mi-ar plăcea să aflu vreodată dacă am așa ceva. Probabil că am avut și foarte mult noroc. Dealtfel, cred că sunt foarte puțini oameni care și-ar dori asta cu adevărat. Evident, mă deranjează rău de tot îngrădirile care vin din partea celorlalți și atunci protestez. Nu în numele vreunei cauze, ci în numele libertății mele și atât. Cred că dacă foarte mulți oameni ar gândi așa ne-am simți mult mai bine și cu noi înșine și unii cu ceilalți. Nu am nici o perspectivă istorică a vieții mele, îmi amintesc amuzat răspunsul pe care i l-am dat tipei de la ONG-ul ăla despre care am povestit pe-aici. Așa că, singurul lucru pe care îl fac cu libertatea mea este să o trăiesc.

  20. Antoaneta Says:

    Ei, nu era o întrebare orientata personal, mai curând retorica, pornind de la cea a lui Darael, la care ati raspuns deja (m-a amuzat referirea la penele de quetzal, în România se poarta numai de cocos si de paun, oricum). Si ceea ce i-ati raspuns pentru mine se rezuma la finalul din Candide, “il faut cultiver notre jardin”. Facem ce ne sta în puteri acolo unde suntem.

    Ce face madam Ionescu cu libertatea de dupa 89 însa? Ce face blocul? Cum spuneam, ce fac de 20 de ani, sparg seminte în fata blocului. Pentru unii libertatea înseamna sa poata face ce le place, pentru altii, sa poata sa nu faca nimic.

  21. varujan Says:

    @Antoaneta
    Păi și să faci nimic este o formă de a face ce-ți place. Dacă oamenilor cu pricina le place chestia asta cu semințele, e ok. Din punctul ăsta de vedere, totul este ok și chiar nu trebuie să facă nimeni nimic. Aici însă se deschide o altă perspectivă, care seamănă cu un soi de piramidă a lui Maslow în termeni de libertate. Dacă nu o fi chiar aia a lui Maslow.
    Pana de quetzal, în sine, nu înseamnă cine știe ce. Pe șarpele Quetzalcoatl, îndeamnă. Nu prea știu dscă aia de cocoș sau de păun mai stă pe altceva decât pe pălărie. Poate că există și aici o mitologie, de care însă nu am habar. Dacă da, sunt curios să știu mai mult.

  22. da Says:

    http://www.youtube.com/watch?v=NdJFjBe_y4M

  23. Antoaneta Says:

    Nu stiu daca în mitologia româneasca cocosul (altul decât în Punguta cu doi bani, evident mai bun si mai destept decât gaina) si paunul au vreo poveste cu tâlc, eu i-am dat de exemplu pentru ca sunt simbolul umflatului în pene si împaunatului, activitati foarte putin lucrative:) Cât despre piramida lui Maslow, nevoia de ordine, liniste si curatenie, la ce nivel este?

  24. adrian Says:

    Domnule Pambuccian,
    nu e un comentariu la acest post,mai degraba la altele.si vine ca o intrebare careia as dori ca,atunci cand aveti chef si timp,sa-i dati un raspuns pe masura celorlalte ale dvs(elaborat,articulat,bine motivat,bine argumentat).ce naiba se intampla in China?cum fac aia sa tina costurile jos?si cu aceste costuri mici sa rastoarne economic planeta de cateva decenii?eu inteleg intrucatva,dar multe lucruri imi scapa.banuiesc ca va scapa mai putine.sper sa nu par ridicol si sa fie o provocare.

  25. smara Says:

    am intrat pe wikipedia ca să mă lămuresc puțintel privind aparatul matematic ”simplu” ce stă la baza modelului Stiglitz și mărturisesc cu sinceritate că mă depășește total. sesisez totuși că problema nu este de ordin matematic, ci de aplicare a modelului matematic la evoluția economică (incomplet descrisă de coeficientul PIB).
    cred în argumentația dumneavoastră, evident susținută de cunoștințe care mă depășesc mult, inclusiv faptul că politicienii se bazează pe impactul pe care-l au expresii ca ”demonstrat matematic” asupra maselor de manevră - în paranteză fie spus, trebuie să recunosc că, fiind vorba de președintele Franței care lansează și susține public raportul Stiglitz, calitatea ”maselor de manevră” crește considerabil în raport cu, să zicem, publicul d-lui Băsescu-. Metoda nu e nouă, doar evoluată la nivelul științific al secolului XXI.
    nu cred în aplicarea fundamentalistă a modelelor teoretice în realitatea economică sau socială pentru că , mai presus de cazul de față care nu este nici măcar probat experimental, istoria dovedește că economia, ca ramură a mecanismului societății umane, este un organism viu, imprevizibil. fiind de formație arhitectă, mă raportez la experimentele urbanistice, începând cu secolul XX, elaborate de minți incontestabil luminate ale arhitecturii, care au dus la apariția unor ”orașe fantomă” - create pe principii urbane și sociologice matematice, aș spune. experimentele au fost diverse, de la școala engleză raționalistă, prin școala franceză (socialistă și absolutistă) a lui Le Corbusier, până la aberațiile comuniste sovietice. Toate aceste experimente susținute și promovate la nivel politic. Aș zice că soluția urbanistică ce pare evidentă ar fi cea acceptată în prezent, adică crearea unei infrastructuri minimale ce lasă loc creșterii organice a spațiului urban. Tot eu îmi dau în cap și continui - asta sună teribil de asemănător cu politica financiară neintervenționistă a Statelor Unite - și uite criza cum lovește din toate pozițiile ! - și cu dezastrul urban care este Bucureștiul. Fragilă este limita între control instituțional și dezvoltare liberă (scuze pentru propozitia tip Master Yoda, da așa mi-a ieșit la scris).
    În concluzie, sunt de acord că e necesară multă circumspecție în aplicarea teoriilor ”matematice” asupra economiei, ca și în cuantificarea prin modele tip Stiglitz. Puțină reverență față de misterul evoluției speciei umane mi se pare absolut necesar

  26. varujan Says:

    Uf! Păi de oarece timp încoace tot încerc să spun în toate felurile că lumea în care trăim este în totalitate socialistă. Capitalismul a dispărut într-o parte a lumii prin revoluțiile bolșevice, iar în cealaltă prin New Deal-ul lui Roosevelt și ideile lui Keynes. Statele Unite sunt la fel de intervenționiste ca și Franța sau mai știu eu ce altă țară. Astăzi, lumea este dominată de socialismul corporatist. Atât timp cât moneda este monopol de stat, atât timp cât cheltuielile bugetare nu se mărginesc la domenii care nu au sens din punct de vedere economic și atât timp cât o simplă schimbare de garnitură politică afectează bursele, statele sunt toate intervenționiste. Da, în Statele Unite s-a vorbit despre neintervenționism, s-a spus și că el ar fi dus la căderea economiei globale la care asistăm, dar dacă analizăm puțin lucrurile, vedem că rădăcinile depresiei economice actuale sunt în însuși intervenționismul statului. Dealtfel, am scris atât de mult despre asta pe-aici, că n-aș mai relua nimic din argumentele folosite.

  27. smara Says:

    e adevărat că socialism vs. capitalism a ajuns astăzi o problemă de semantică, nu de substanță. însă mi se pare periculoasă abordarea asta globalistă a societăților cu rădăcini europene (că mă apucă durerea de cap doar gândindu-mă la intervenționismul religios musulman, sau la totalitarismul - cu profunde rădăcini culturale - al Chinei comuniste) - socialism corporatist, cum bine spuneți. în locul abordării hei-rupiste de tip ”hai să învățăm din greșelile războiului rece și să construim o societate cu reguli comune, ”demonstrate matematic” sub pălăria creșterii economice globale”, după umila mea părere ar trebui să existe o aplecare înspre studiul particular al societăților europene. e imposibil să aplici planul Marshall într-o țară ca Serbia, de exemplu, doar pentru că Germania s-a ridicat din propria cenușă după al doilea război. suntem egali, dar diferiți, la nivel de indivizi ca și la nivel de popoare.
    nu cred, totuși, că statul poate să fie eficient, conceptual vorbind, fără a interveni (pe ici, pe colo) în economie. problema este, evident, nivelul de intervenție, particularitatea ei și capacitatea de a ”prezice” cât de cât consecințele acestor acțiuni ordonatoare. prin prisma asta, modelul Stiglitz pe baze matematice, ca instrument global de analiză, pare de-a dreptul ridicol.

  28. anarchix Says:

    @adrian

    referitor la china: oricat ar parea de socant pentru o tara comunsita, acolo nu exista sindicate. Inca o chestie: stiu ca poate nu e politically correct s-o spun, dar miracolul german a fost posibil si ca hitler a distrus toate sindicatele.

  29. anarchix Says:

    Si inca o chestie referitoare la China si la produsele lor. O sa-ti dau un exemplu clasic: domeniul IT embedded (smartphone-uri, placi de achizitie, single board computers). In State, s-a ajuns la o chestie aberanta privind patentele care pot fi acordate nu pentru produse, ci pentru idei. Ei bine, cand ajungi sa produci ceva in State sau sa ai un startup, esti OBLIGAT sa cumperi patente de la te-miri-ce companie ciudata de avocati care are ca principal obiect de activitate patent trolling. Asta mareste pretul produsului. In opozitie, chinezii nu dau doi bani pe patente.

    You do the math …

  30. Andrei B Says:

    anarchix quote: “In opozitie, chinezii nu dau doi bani pe patente”
    …ba dau (si ei si mai cu seama resellerii), daca vind produsele pe canale oficiale in alte tari; evident neoficial: “hotul ne prins e negustor cinstit”!

    Si in esenta nu prea poti patenta produse ci principii (si mi se pare corect asa pentru ca patentul reprezinta elementul ce duce la progres - so, nu te opreste nimeni in a imbunatatii o tehnologie si de-a face propriul patent - pana la urma reprezinta un fel de marcaj pentru “pana aici s-a ajuns - plateste sau mergi mai departe”) …

  31. anarchix Says:

    Poti sa patentezi o masinarie care este bazata pe principii fundamentale.

    Ideile nu pot fi patentate! Uite un exemplu aberant: patentarea ADN-ului. Inca unul: one-click shopping al amazon.
    Inca unul: patente software (sunt o groaza de cazuri cand prior art ar fi trebuit folosit sa nu fie acordat patentul).

    Problema in America este ca review-erii de la USPTO sunt platiti pe cantitatea de patente pe care le ofera si nu pe numarul pe care-l refuza. Asta e o scapare negativa fundamentala a sistemului.

    (daca vorbim de patentarea unui medicament… asta e alta poveste. )

    Iar cat priveste chinezismele, mergi pe amazon sau pe ebay si vezi ce se cumpara acolo. Sun o groaza de mediaplayere ieftine ca braga. Pun mana in foc ca baietii n-au platit un cent pentru IP-ul de decodare MPEG si altele.

  32. varujan Says:

    @anarchix
    Nu pot fi de acord cu ideea nepatentării. Exemplul cu start-up-ul poate fi privit și din cealaltă perspectivă: cum ar fi dacă un om are o ideea super, nu o poate patenta, o face și o pune pe piață și o ditamai corporația se prinde de potențialul ideii, o replică și își folosește imensa putere de care dispune pentru a o impune pe piață și a-i mânca semințe în cap fraierului cu start-up-ul.
    Faptul că cineva are o idee și decide să o utilizeze în scopuri comerciale, iar legea îl apără în fața altuia care vrea să-i ia ideea de-a gata și să facă bani din ea, este un factor de progres. Dacă ideile n-ar fi protejate, una dintre motivațiile puternice ale celor care le au și le pun pe piață n-ar mai exista. Rezultatul ar fi mai puține idei.
    China clonează acum pentru că poate și îi convine. În momentul ăsta încă balanța trage către statele în care proprietatea intelectuală este protejată. Când balanța se va inversa, am convingerea că protecția intelectuală în China va fi la fel de puternică precum este în Statele Unite azi.
    E bine, când vorbim despre toate acestea să nu ne gândim la beneficiile imediate pe care un cumpărător le are de pe urma produselor clonate ci la beneficiile pe permen lung ale unei comunități și la beneficiile celor care reușesc să aibă idei. Că, din păcate, nu sunt atât de mulți încât să le dăm cu piciorul.

  33. anarchix Says:

    M-am exprimat un pic aiurea si cu prea mult avant ca sa spun asa.

    Sunt perfect de acord cu procesul patentarii pentru lucruri palpabile (sa zicem un procedeu tehnologic care duce la reducerea incalzirii procesoarelor - un exemplu banal). Problema este ca in momentul asta SINGURII care benificiaza de pe urma actualului sistem nu sunt autorii ideilor, ci AVOCATII. A trecut timpul in care procesul patentarii il avantaja pe cel mic.

    Si un exemplu first hand: adviserul meu a aplicat pentru patentarea unui procedeau spectroscopic acum ceva timp si nu a castigat aproape nimic din royalties. Chiar vorbeam despre chestia asta si se plangea ca n-a meritat deloc paperwork-ul si toata nebunia. Iar adviserul e angajat la universitate care deja are o groaza de know-hoew legal. Sa ne gandim, in comparatie, prin ce trebuie sa treaca un average-Joe …

    Inca o data.: patentele sunt ok, doar ca stilul in care sunt acordate acum in America e aberant. Niciun ofiter USPTO n-o sa arunce la gunoi un patent oricat de basic ar fi; e painea lui. ;-)

  34. anarchix Says:

    hai ca de obosit ce sunt am luat-o pe aratura…

    Sunt doua tipuri de patente in tara asta misto: hardware si software.

    Trebuia sa fiu ceva mai atent: patentele hardware sunt date relativ greu iar alea software destul de usor (asta din cauza ca majoritatea USPTO people sunt cam varza cu IT-ul si nu stiu sa faca diferenta intre o aplicatie cu potential revolutionar si alta care e de fapt prior art.)

    Sper ca nu vi se rotesc capetele acum. ;-)

  35. Dan Selaru Says:

    Varujan, continuarea te rog.

  36. Mihai Says:

    Monsanto va zice ceva?

    Am rugamintea sa nu va bagati in discutii despre domenii in care sunteti total pe langa, ramaneti la IT-ul vostru “misto” si la “startup-urile” voastre infloritoare.

    China face bine ce face, din pacate lumea “capitalista” e prea egoista sa gandeasca mai departe de buzunarul propriu, timpul oricum va regla conturile, mai devreme sau mai tarziu.

  37. Dispecer Blogosferă Says:

    Majoritatea parlamentară creată în jurul lui Klaus Johannis (propus unanim pentru funcţia de premier de către PSD, PNL, UDMR şi minorităţi), nu pare să mulţumească standardele prezidenţiale. Prevalându-se de prerogativa desemnării primului ministru, Băsescu insistă asupra unui candidat agreat doar de către domnia sa şi PDL. Şi nu face rău… îşi joacă ultima carte. Se foloseşte de pârghiile constituţionale pentru a trage de timp. Ştie că sparring partner-ul său nu va trece de parlament şi că vor urma alte amânări. Până la alegeri. Unde, speră să mai obţină un mandat. Ştiu şi eu…chiar merită?

  38. Dispecer Blogosferă Says:

    Pentru a încurca şi mai mult iţele, preşedintele nostru echidistant, l-a desemnat pentru a forma o echipă de guvernare pe Lucian Croitoru. CV: consilier Mugur Isărescu, preşedinte al Centrului Român de Politici Economice, candidat respins din partea PDL pentru postul de viceguvernator BNR, logodnic fiică guvernator BNR. Punct. În traducere liberă: omul ştie cu ce se mănâncă macroeconomia şi toate variaţiunile pe această temă. Spre deosebire de Boc, evident, foarte bun până deunăzi. În fine, Băsescu atacă acum frontal şi girează pedanteria economică a unui candidat fără susţinere politică…

  39. Sper Says:

    …si tot apropo de “limita seriei divergente”, “adevarul demonstrat matematic”,mai era exemplul acela care ni se dadea- culmea absurdului - chiar intr-unul din amfiteatrele facultatii, de catre un profesor, e drept, de stiinte sociale: “Domne’, in matematica totul e clar, e limpede; 1 + 1 fac 2, intotdeauna!” Era exemplul dansului preferat, pentru a valida rigoarea domeniului! Nu se punea, desigur, problema sa-i explicam altfel. Din cate stiu preda in continuare…

  40. varujan Says:

    Până și chestia asta cu 1+1, pe care o aud în gura multora, e falsă. 1+1 fac 2 sau 0. Depinde de baza în care facem operația asta. Ceea ce vreau să spun este că totul depinde de ipotezele în care ne plasăm și că, pentru noi oamenii cel puțin, adevăruri absolute sau metode infailibile nu există.

  41. Sper Says:

    pai asta spuneam si eu:))) dar n-aveam cui sa-i explic pentru ca, la momentul respectiv, eu eram studenta, iar dansul, domnul profesor (de stiinte sociale, deci sa-i acordam circumstante) din pacate insa preda in facultatea de matematica…
    numai bine!

  42. Dispecer Blogosferă Says:

    Oricum, înainte de a vota, testaţi-vă orientarea… Dispecer Blogosfera

  43. Bogdan Says:

    Cateva observatii:
    - economia e o stiinta sociala si nu va deveni niciodata stiinta naturala oricat am incerca si oricat ar progresa;
    - mi se pare confuza amestecarea matematicii cu celelalte stiinte; matematica e pur abstracta si creeaza modele care au anumite criterii pentru a fi acceptate (consistenta de exemplu), pe cand stiintele naturale ca fizica se bazezea pe teorii (mecanica newtoniana, teoria relativitatii); Popper a clarificat foarte bine mecanismul cunoasterii pe baza de teorii in Objective Knowledge;
    - referitor la cele doua teoreme, ele sunt demonstrate in cadrul unor modele care au foarte multe ipoteze ce nu se regasesc in realitate; dar sa nu uitam ca si demonstratia teoretica a faptului ca piata libera tinde catre echilibru economic prin mecanismul pretului este facuta tot in cadrul unui model avand foarte multe presupuneri ce nu se ragasesc in realitate; deci nu mi se pare ok atacarea acestor teoreme pentru faptul ca modelele sunt foarte simple, cu astfel de modele lucreaza toti economistii, chiar si adeptii nici unei interventii in econimie din partea statului; punerea lor in practica e o alta poveste si articolul din Wikipedia mentioneaza ca nu exista nici o cale de a determina cum ar putea sa intervina statul ca sa fie sigur ca se ajunge intr-un anumit punct de echilibru;
    - desi nu ma consider un expert in economie, in general nu am intalnit teorii (care sa faca predictii ce pot fi verificate in lumea reala), ci doar asemenea modele simplificate pe care se fac rationamente de genul acestor teoreme;

  44. Marius Delaepicentru Says:

    Domnule deputat Pambuccian, vă felicit pentru avizul negativ acordat propunerii de referendum. Poate vă interesează opinia unui “şmecher global”.

    Am constatat o schizoidie de-a dreptul ilară. Ea se leagă chiar de modul în care s-a votat avizul. În plenul camerelor reunite.

    Să recapitulăm: Preşedintele propune parlament monocameral, iar Parlamentul respinge în mod monocameral propunerea de referendum pentru parlamentul monocameral. Dacă schizoidia nu vă contrariază în niciun fel, sfatul meu e să nu lăsaţi la vedere mesajul de faţă.

  45. ezragsit Says:

    Dragă Varujan,

    Stimate domnule deputat,

    Felicitări pentru ceea ce faceţi! V-am acordat votul şi sunt convins că nu am greşit!

    În chestiunea art. 103 al Constituţiei, este frumos să vezi cum nu VOR să-şi înţeleagă unii români limba.

    Aşa că poate ar merita să le amintim că România a furnizat şi Europei şansa de-a înţelege legile după care se conduce. Prin traduceri oficiale, aflate nu mai departe de pagina Camerei Deputaţilor:

    Din fericire, traducerea oficială fixează textul şi lămureşte sensul lui “în urma”:
    “ARTICLE 103
    (1) The President of Romania shall designate a candidate to the office of Prime Minister, AS A RESULT of his consultation with the party which has obtained absolute majority in Parliament, or -unless such majority exists - with the parties represented in Parliament. …”

    iată şi franceza

    “ARTICLE 103
    (1) Le Président de la Roumanie désigne un candidat à la fonction de Premier ministre, A LA SUITE de la consultation du parti ayant la majorité absolue dans le Parlement ou, si cette majorité n’existe pas, des partis représentés au Parlement. ”

    sursa:
    http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_2&par1=3#t3c3s0a103
    respectiv
    http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=371&par1=3&idl=3

    NU “după”, “after”, “apres”
    CI “ca urmare a”, “as a result of”, “à la suite de”

    Aceasta este Constituţia României, aşa cum am comunicat-o întregii Europe.

    Constituţional, desemnarea trebuia să decurgă şi nu să sfideze consultarea parlamentarilor. Aşa este scris!

  46. Dispecer Blogosferă Says:

    În fine, ideea este să votezi…

  47. irman Says:

    Domnule P,Sunt profund nedumerit asupra motivului pentru care a-ti angrenat minoritatile in aceasta batalie !Nu stiu cine v-a mandatat cu acest drept ?Noi ca minoritate suntem apolitici si dorim sa ne cultivam cultura si identitatea si militam pentru respectarea acestor drepturi.Eu sunt ca si dv.un etnic minoritar dar nu doresc sa intervin partizan ca entitate in acest conflict.La vot am sa-mi exprim optiunea!Va rog sa va distantati de esicherul politic si sa re-adoptati vechea politica neutralista sau cel putin sa demarcati minoritatile pe care le reprezentati !Minoritatea noastra tatara nu si-a mandatat deputatul pentru aceasta mutare.Mai ales ca nu a-ti inclinat semnificativ balanta jocurile fiind oricum facute !Nu faceti apel la moralitate sau alte elemente contestatare personale.Doresc un raspuns !

  48. Sper Says:

    Constatare (trista): una din marile drame ale acestui popor este ca nu mai stie sa-si vorbeasca sau sa scrie limba. Pacat…

  49. varujan Says:

    Primul răspuns este că acest blog nu este unul politic. L-am dat ori de câte ori cei care fac comentarii pe-aici au încercat să îl ducă în vreo direcție politică. Am să vă răspund, cu rugămintea să mutăm orice discuție politică în exteriorul blog-ului. La fel ca și orice discuție despre tehnologie. Acesta este un blog despre libertate, despre libertatea de orice fel și vreau să-l mențin așa.
    Pentru că sunteți etnic tătar, răspunsul este unul simplu și ușor de înțeles. De altfel, l-am dat în fiecare declarație făcută în spațiul public. Nici pe mine, nici pe marea majoritate a colegilor mei nu ne interesează câtuși de puțin partidele politice și lupta dintre ele. Personal, nu mă regăsesc nicăieri pe eșicherul politic românesc și consider că toate partidele existente sunt mai mult sau mai puțin de stânga. Dacă veți citi posturile din blog, veți vedea că cele economice sunt departe rău de gândirea de stânga. Nu vă lăsați înșelat de autocaracterizările partidelor care își spun de dreapta. Dreapta și capitalismul economic încep cu neacceptarea monopolului statului asupra banilor. Revin. Mutarea, cum o numiți, pe care am făcut-o, are un unic scop: susținerea domnului Johanis. Domnul Johanis nu reprezintă un partid politic. Domnia sa reprezintă Forumul Democratic al Germanilor din România, organizație reprezentată în grupul nostru parlamentar. Este, de drept, un reprezentant asumat al unei minorități, a candidat numai pe listele minorității respective și nu a fost și nu este membru al nici unui partid politic parlamentar sau nu.
    Grupul nostru parlamentar nu are cum să fie apolitic, că dacă ar fi apolitic nu ar avea ce căuta în Parlament. Sunt convins că vreți să spuneți nepartizan și da, este nepartizan. Adică nu este aservit nici unuia dintre partidele din România. Nepartizanat nu înseamnă însă să nu-ți susții proprii reprezentanți. Că dacă nici măcar reprezentanții pe care îi avem nu îi susținem, nu văd care ar mai fi rostul nostru. Dacă premierul propus, chiar dacă ar fi fost dintr-una dintre organizațiile noastre, ar fi fost membru al vreunui partid, cu siguranță că nu ne-am fi amestecat în nici un fel, dar să îi lăsăm pe alții să susțină un reprezentant al nostru și să nu îl susținem și noi, este absurd. Cum v-ați fi simțit dacă un etnic tătar fără nici o apartenență la vreun partid, dar membru al Uniunii dumneavoastră ar fi fost propus ca prim ministru, iar un german mi-ar fi scris ceea ce mi-ați scris?
    Cred că nu m-ați auzit vreodată să vorbesc de o formulă care depășește susținerea pentru domnul Johanis. Suntem, nu într-o alianță, coaliție sau orice altceva cu o conotație politică programatică, ci într-o majoritate care îl sprijină pe Johanis și atât. Nu suntem legați prin nimic și în nici un fel de celelalte componente ale acestei majorități. Ne susținem doar reprezentantul și, așa cum am declarat, va fi prima noastră opțiune pentru premier și după prezidențiale, indiferent cine va fi ales ca Președinte. Nu cred că vreun gest al nostru poate fi interpretat altfel, iar tot ceea ce am făcut și declarat este strict legat de susținerea lui Johanis. În rest, cum se luptă partidele între ele este o chestiune care mă lasă rece, atât timp cât drepturile noastre de minoritari nu sunt încălcate de vreunul dintre ele.

  50. varujan Says:

    @Sper
    Păi ce-am făcut? Că dacă am greșit pe undeva, e bine să știu și să corectez.

  51. Marcel Says:

    Eu credeam ca geomtria riemann(iana) se refera la varietatile diferentiale Riemann, adica cele inzestrate cu un tensor metric pozitiv definit. Modelul neeuclidian de geomtrie “fara paralele” (creat de Riemann) se cheama eliptic. Sau gresesc?
    Acestea fiind spuse, te(r)oremel lui Stiglitz sint nimic pe linga ceea ce se numeste incalzirea globala antropogenica. Acolo manipulare cu mate’! Asta cu welfare-ul economic ii nimica. Daca EU si SUA ajung la un acord in Decembrie, vom plati si noi si copiii nostri mai mult decit au furat statele coloniale timp de o jumate de mileniu. Aia-i nebunie bazata pe “stiinta”. Aici ar trebui sa va uitati d-le Profesor.

    PS: Ii cam demult de cind am citi carti de mate pe romaneste si demult n-am mai scris pe romaneste. Odata, prin 198x am audiat un curs al d-voastra. Am ramas cu geometria-n singe (numele-i predestinat). Numai respect!

  52. Sper Says:

    Ar fi trebuit sa-mi directionez comentariul respectiv direct spre cel care a gresit (care nu erati dvs.). Numai ca experienta ultimilor ani mi-a intarit dureros de mult convingerea asta, in pofida incercarilor repetate de a corecta/ invata altfel/ atrage atentia/ etc., incat am simtit nevoia sa o exprim la modul general, cu atat mai mult cu cat nu ma asteptam sa gasesc si aici greseli. Dar promit, data viitoare am sa-mi indrept comentariile direct spre “tinta”!

  53. irman Says:

    Va multumesc pentru concesia pe care a-ti facut-o !Am adoptat aceasta cale pentru ca nu am gasit alta.Va mai rog sa accepati doua remarci :
    - percep esenta doctrinara a partidelor din R si nu ma afecteaza batalia lor;
    - nu sunt adeptul sustinerii cu orice pret doar pe criterul “e de-al nostru !”
    Cine mai poate crede ca orice persoana desemnata pentru cinci saptamani ,parcurgand atatea constrangeri poate lua niste masuri cu efect vizibil in relansarea calitatii vietii din tara ?
    Va multumesc inca odata pentru amabilitatea si timpul acordat.Pacat ca nu mi-au fost zdruncinate si convingerile.

  54. sam Says:

    Mi se pare ciudat ca nu exista un organism care in mod AUTOMAT se activeaza cand una din puterile statului incalca constitutia, sau se plimba in mod deliberat, si mai ales repetat, pe la marginea ei calcand subtil in afara.
    Ar trebui sa fie Curtea Constitutionala acest organ? De ce nu se auto sesizeaza la fiecare miscare dubioasa a puterii? De ce trebuie sa vorbeasca N persoane la talk show-uri pe tema asta cand avem un organ competent ca CC? De ce trebuie sa ne punem noi problema asta si nu CC? Nu am auzit vreun verdict dat de incalcarea constitutiei dat zilele astea din partea CC. Nu e ciudat? Nu am auzit vreun raspuns clar cum ca Basescu a ales corect un nou premier, sau ca se poate influenta un referendum lipind-ul de niste alegeri cu miza pentru cel care-l propune. Un referendum ar trebui legal sa nu fie posibil decat scos din orice context politic. Simplu. Ce tara e asta? Bananiera? Pot sa imi caut de trait prin alte meleaguri mai logice si mai linistite? Ce ma intereseaza ca sint 1 sau 2 camere in parlament? Pot sa fie si 4 atata timp cat lucreaza coerent si in beneficiul nostru. Ori referendumul asta se leaga doar de niste CIFRE: 1 in loc de 2 si 300 in loc de 800. Ce-i asta? Bataie de joc? Poate ca ar fi bine sa mai adaugam o intrebare pe buletin: vreti 2 presedinti in loc de unul? De unde a reiesit ca mai putin inseamna mai bine? In cazul asta unul ar fi de ajuns, stiti voi care.

  55. sam Says:

    Dealtfel multa bafta in demersul cu Johannis. V-am apreciat opiniile in trecut, v-am ales la ultima strigare ;) si va sustin si pt Johannis.

  56. Dispecer Blogosferă Says:

    Lucian Croitoru se încăpăţânează să formeze un executiv pe hârtie deşi, e limpede de acum, nu va trece niciodată de parlament. Motivele sunt aşa lesne de înţeles încât formează o rimă împerecheată cu prostia promisă şi împărtăşită. Pentru final, merită amintit şi faptul că exerciţiul de imagine şi competenţa profesională nu vor ajunge în veci să se căsătorească legal. Recomandarea medicului de istorie este să vă retrageţi intenţiile tehnocrate, cu tentă portocalie, pentru o carieră de amploiat la BNR. Ar fi o reparaţie morală pentru toţi, domnule Croitoru!

  57. varujan Says:

    @Toată lumea
    Ok, intrăm în logica electorală. Toți. Cu excepția blog-ului ăstuia. Vă rog mult, hai să-l ținem departe de politică.

  58. Marcel Says:

    D-le Pambuccian,

    Intii nu mi-am dat seama despre ce-i vorba pentru ca nu am consultat legatura catre wikipedia (in general, multe din articolele de acolo au o calitate discutabila asa ca le ignor, acum insa am aflat ceva nou, adica ce spune Stiglitz referitor la pietele care NU sint pareto-eficiente).

    Ce spun teoremele:
    Prima teorema este formalizarea conceputului autoreglarii pietelor. Adica:
    Toate echilibrele pietelor perfecte sint Pareto-eficiente. Pareto-eficient inseamna ca avantajul unui agent este dezavantajul altui agent. Intuitia spune ca daca exista o transactie care duce la un avantaj mutual, atunci acea tranzactie va avea loc, daca piata este o piata perfecta. Odata echilibrul atins, astfel de tranzactii sint imposibile, deci toate echilibrele sint Pareto-optime.
    A doua teorema are aceeasi relatie cu prima teorema, (cam) cum are mecanica statistica cu mecanica Hamiltoniana. In principiu, justifica interventionismul: facind o interventie “pozitiva”, ansamblul evolueaza pe o “hipersuprafata de energie constanta”, pina cind un obiectiv este atins (nu intimplator, teorema este modelata citeodata cu lanturi Markov microcanonice).

    Cum se aplica (in economie nu stiu ca nu-s economist):
    Modelele economice jucarie sint aplicate in agent-based web crawling, de exemplu. Aceeasi idee se aplica in probleme de optimizare logistica, recunoastere de imagine (exista o firma israeliana care are un soft de cautare de imagini dupa o schita trasata de utilizator). Toate sint bazate pe un model de recompensa-pedeapsa a unui numar de “agenti” care colaboreaza si/sau concureaza, ceea ce duce la selectarea unei “strategii” (i.e. algoritm) optime. Toate conduc la modele de echilbru de tip Pareto, Nash, etc.

  59. eu****** Says:

    V-am urmarit posturile si, sustin eu, le-am si citit impreuna cu comentariile.

    Nu a fost greu, chiar daca erau lungi, pentru ca ma interesau subiectele si vroiam sa vad cum gandesc si ceilalti.

    Marturisesc ca am lipsit de la lectura posturilor dar am revenit pentru a intelege mai bine pozitia grupului pe care il reprezentati. Nu voi intra in politica, si daca o voi face, va rog sa nu imi raspundeti la comentariile politice.

    Eu cred ca economia nu este numai matematica si finante, inseamna si psihologie si sociologie, intuitie si matematica, visare si buchiseala, si de aceea imi place, mai ales macroeconomia.

    Pentru mine, macroeconomia este, in viziune mea, o amestecatura complexa de oameni, idei, aspiratii, valori, bani, principii, case, masini, utilaje, soft&hard, mix care nu prea stie pe unde sa o ia, in care vointa/gandirea noastra nu are prea mare importanta, dar ar putea sa fie influentata de fiecare dintre noi si de nici unul.

    Si unde mai pui ca amestecatura asta tinde sa devina globala. Carcalete global ar spune unii…

    Ei uite ca unii au incercat sa ordoneze ameteala asta numita macroeconomie si au reusit. Ma intorc la trecut, pentru ca s-a pomenit de interventia statului, si marturisesc ca m-a impresionat munca depusa de Keynes in redactarea teoriei sale. Pe vremea aceea, pe cand nu se putea blogari, omul primea scrisori de la profesori, studenti, si alti liberi cugetatori sau mai putin liberi, le citea, le raspundea si mai adauga/modifica la teoria sa.

    Am remarcat analizele efectuate in perioada 1929-1934 si va rog sa ma credeti ca unii dintre economistii nostri, pot da si nume de ministri de finante, dar ma abtin, si ai altora, ar mai avea de invatat din acele vechi studii. De atata munca se pare ca omul nostru a avut un stop cardiac care, ulterior, l-a impiedicat sa mai munceasca in acelasi ritm si de aceea au ramas idei nefinalizate.

    Dar revin la vremea noastra, l eroii nostri, unii dintre ei laureati ai Premiului Nobel. Romania nu este o economie de piata si cred ca un raspuns mentiona faptul ca nu se misca nimic in Ro, ceea ce confirma, inca odata, ca nu avem economie de piata.

    In total forta de munca activa de cca. 4 mil. cca. 1,6 mil.sunt in sectorul public, asa ca trebuie scuturat acest sector. Cu cat mai repede cu atat este mai bine. Dureros acum, dar si patronul privat da afara ca nu are cu cel sa plateasca angajatul.

    Prima intrebare: Ce facem? Somaj masiv, recesiune puternica, durere mare, dar ne restructuram in cca 3-4 ani pe noi baze: economie de piata concurentiala. Noroc ca la altii/ in alte tari economia isi va reveni mai repede si asa ca rumanul, pana se vor crea noi afaceri/business-uri, somerul nostru poate pleca in alte tari, ceea ce a si facut deja. Din ce stiu eu cca. 1/5 din pop. tarii este in afara Ro (pop. ro. cca. 21 mil., in tara cca.16 mil.)

    Putem inventa/dezvolta si program de dezvoltare/ proiecte mari de infrastructura rutiera, feroviara, centrale eoliene, nucleare, sa construim gropi de gunoi, sa amenjam cursuri de rauri, sa daramam blocurile/cladirile cu bulina si sa construim altele noi.

    A doua intrebare: De unde luam bani? De la tiparnita, asa cum au facut si altii, de la banci ca sa nu mai repatrieze profiturile pentru ca nu au proiecte, de la FMI, BM,EU pentru ca nu ii mai dam pe salarii la bugetari ci pe proiecte, si de la alti investitori privat/insttutionali cand vor veni vremurile mai bune la ei, peste cca. 2 ani.

    Uite asa am visa eu cu ochii deschisi si eram acolo, mai pe sus…

    Acum ma pregatesc sa ma culc pe bune, ca m-a luat raul de inaltime si somnul. Pe voi nu?

    O ultima nedumerire legata de minoritarul propus PM, ca sa inchei cu negatii,

    EU NU CRED ca

    - daca J este minoritar musai trebuie sprijinit de grupul minoritatilor, ci cred ca trebuia discutat cu adevarat in grupul minoratilor si luata o decizie de grup, alta decat ca el este minoritarul nostru sau negrul nostru.
    Poate s-a intamplat ceva in acest sens si eu nu stiu;

    - daca Sibiul a fost capitala europeana asta nu a insemnat ca J in afara de administrare urbe a avut contributii deosebite (au fost multi bani acolo, nu a fost vorba despre o inteleapta adunare si gospodarire a banului local -asta stie orice primar = ci de o ingramadire de fonduri).

    Arata bine orasul si cinste lui, dar sincer contributia trebuie serios calculata, daca dorim sa ne intoarcem la matematica influentelor, rezultatelor, a impactului.

    Cam atat pentru aceasta seara.
    Pe maine!

  60. varujan Says:

    Păi cred că nu vom face nici una, nici alta. Ceea ce am făcut în primul an al depresiei economice arată cam așa:
    Un om constată că veniturile sale scad lună după lună. Treaba pare a fi serioasă, așa că omul se hotărește să nu-și mai cumpere televizorul cel nou pe care și-l dorea. Luna următoare venitul este și mai mic. Omul spune că nu-i bai, reniunță și la hainele cele noi pe care și le dorea. Noi să fim sănătoși! Numai că tot făcând așa, vine și luna în care constată că farfuria este din ce în ce mai goală și hrana din ce în ce mai proastă. Degeaba îi spun prietenii că ar fi cazul să își găsească o slujbă mai bine platită sau măcar să-și mai ia ceva de lucru. Omul s-a obișnuit așa și nu vrea să schimbe nimic în felul lui de a trăi. Totuși foamea îi dă târcoale. Trebuie să fac ceva, își zice. Și începe să se împrumute de la vecini. La început pare o rețetă bună. cu împrumutul din luna asta, dă înapoi banii împrumutați luna trecută și îi mai și rămâne câte ceva. Vine o vreme însă când nici asta nu se mai poate, pentru că nu îl mai împrumută nimeni. Mort de foame, omul își joacă ultima șansă, desenând pe bucăți de hârtie bani. Care nu valorează însă nimic.
    Nici o clipă nu ne-am gândit că poate exista și o altă cale. Spun “ne”, cu toate că au existat destule voci, printre care și a mea care au vorbit despre o altă cale de urmat. Din păcate, nu le-a auzit nimeni.
    Povestea cu infrastructura și investițiile făcute de stat este un mit pe care nu l-a dărămat istoria. A fost ideea proastă a lui Roosevelt, Hitler și Musolini și dacă nu începea războiul și-ar fi dovedit falimentul. Așa, mascată de război, bântuie încă mentalul colectiv pe post de idee salvatoare. Apropo, programele rabla din Germania și Franța și injecțiile financiare americane făcute în 2009 sunt din categoria asta. Eu afirm că depresia economică este abia la început și că ceea ce occidentalii numesc cu optimism ieșirea din criză este intrarea în a doua etapă a ei: cea accelerată de amestecul statului. Cred că 2010 va fi un an îngrozitor, tocmai din cauza programelor anticriză care au adăugat un număr mare de dezechilibre într-o economie în care șomajul este în creștere și cererea de bunuri și servicii în scădere.
    Să ne întoarcem însă la noi. Pe fondul scăderii cererii și al creșterii șomajului, căderea economică se va accentua. La toată această nenorocire se vor adăuga și rambursările banilor împrumutați pentru consum anul acesta. De scăzut numărul bugetarilor nu prea vom avea cum. Grosul bugetarilor din România sunt angajați în sistemul de învătământ (pentru că vrem învățământ gratuit), în cel de sănătate (pentru că vrem asistență medicală gratuită) și în cel de apărare și ordine publică. Funcționarii de minister sunt o cantitate neglijabilă. Dacă renunțăm la cei din învățământ sau sănătate sau apărare și ordine publică, e limpede cu ce consecințe ne vom confrunta. Iar ceilalți, repet, nu reprezintă mare lucru în capitolul de cheltuieli. Apropo de bugetari, este bine de spus că România nu stă rău deloc. Bugetul (din care se plătesc salariile lor și se fac investiții) reprezintă cam o treime din PIB. Mult mai puțin decât al Franței (52% din PIB), al Marii Britanii (47% din PIB) sau al Germaniei (44% din PIB).

    Problema nu se rezolvă nici cu tăierea cheltuielilor, nici cu creșterea fiscalității. Creșterea fiscalității în acest an a avut ca singur efect predictibil falimentul unui număr impresionant de firme mici care, chiar dacă nu aduceau mari venituri la buget, măcar țineau niște oameni angajați care contribuiau la susținerea consumului și deci a altor oameni, de data asta din întreprinderi mari, la serviciu. Odată cu creșterea fiscalității, acești oameni, care contribuiau măcar prin TVA-ul aferent consumului lor la încasarea de bani la buget au îngroșat rândurile celor care consumă din ajutorul de șomaj. Soluția la problema cu care ne confruntăm o reprezintă relansarea consumului și a investițiilor. Iar lucrul acesta este imposibil dacă fiscalitatea crește. Am tot vorbit despre modalități concrete de a face lucrul ăsta. Am vorbit și public, până și pe-aici am mai scris câte ceva. Au vorbit și alții, despre alte soluții pe care le cred la fel de viabile. Am rămas cu vorbitul.
    Dacă vom face greșeala să tipărim bani, vom plăti scump lucrul acesta începând cu a doua parte a anului în care se va lua o asemenea măsură. Este greșeala pe care au făcut-o conducătorii mongoli ai Chinei în secolul al XV-lea și care a dus la renunțarea la bani și revenirea la troc în 1455.
    Cred că am făcut atât de multe prostii încât vom ieși foarte greu și foarte târziu din depresia economică. Faptul că măsurile luate în perioada de până acum au fost în mod vizibil și măsurabil cele mai proaste din tot spațiul european a scăzut major încrederea investitorilor în România. La asta se adaugă adâncirea omenirii în socialismul corporatist, ineficient și cu din ce în ce mai puțină piață liberă, ceea ce face ca marile corporații să gândească din ce în ce mai ciudat și mai neeconomic. Anul 2010 va fi un an prost pentru economia globală și îngrozitor pentru noi.

    Îmi pare tare rău că trebuie să vă dezamăgesc. Povestea cu proiectele de dezvoltare nu ține. Din două cauze. Prima este simplă de tot: chestia cu infrastructura nu este eficientă economic decât pe termen foarte lung și numai dacă se percep taxe pentru accesul la ea (ceea ce nu prea este fezabil într-o țară în care toți vor să ia ceva gratis de la stat), gropile de gunoi nu aduc bani, nici amenajările cursurilor de râuri, iar pentru blocurile construite pe locul celor cu bulină nu sunt cumpărători. Economia nu se relansează cheltuind bani care nu aduc într-un timp rezonabil nici măcar banii cheltuiți. Economia se relansează doar prin activități profitabile. Altfel, nu facem decât să adâncim lipsa deja cronică de bani. Și așa ajungem la a doua întrebare. Aia cu de unde luăm banii. Răspunsul este, din păcate, tot unul simplu: de nicăieri. Că nu ne mai dă nimeni nimic.

    Sunt lucruri destul de ușor de priceput. Ceea ce nu voi pricepe însă niciodată este de ce lipsește orice urmă de realism și simț practic atunci când este vorba de lucrurile care exced interele strict personale ale oamenilor din țara asta?

    La întrebările despre Johanis, nu vă răspund aici. Țin de politică și de câd scriu blog-ul ăsta mă tot rog de toți să evităm discuțiile legate de politică, IT&C și tehnologie aici. Tot ce pot să vă spun este că în grupul nostru totul se discută (câteodată în ședințe cam prea lungi) și atunci când nu există consens se tranșează prin vot. Suntem un grup de oameni civilizați cu suficiente lecturi în sfera bunului simț și al democrației pentru a nu face totul după cum îi tună șefului. Adică formulele tribale ne sunt străine.

  61. varujan Says:

    @Marcel
    Super! Și la ce concluzie ajungem? Că tot formalismul utilizat a dus la o concluzie dovedită în 70 de ani de intervenționism în economie ca fiind profund ineficientă. De ce? Păi pentru că modelăm lucruri extrem de complexe cu mijloace absolut simpliste. Și pentru a putea face asta simplificăm totul până când ajungem la un model care există doar pe hârtie. Lucrul în sine, nu e rău. E un pas spre o formalizare a fenomenelor complexe. Cam la fel cum se încearcă în mecanica mediilor continue. Acolo, anii de cercetare strânși, complexitarea mult redusă față de cea a fenomenului economic și posibilitatea de a lucra cu lucruri relativ ușor de măsurat, a permis formularea unor principii și dezvoltarea unei teorii rezonabile. În economie, totul este foarte la început și nici măcar nu sunt sigur că drumul este cel bun.Economia este atât de mult afectată de psihologie, cultură, politică și tot felul de chestii dintr-astea stranii pentru cineva obișnuit cu formalismul matematic, încât mă tem că e aproape imposibil de construit ceva similar cu o știință naturală. Efortul oamenilor ăstora este lăudabil atât timp cât rămâne strict în spațiul academic. Aplicarea micilor lor găselnițe la lumea reală este un lucru greu de acceptat și cu atât mai puțin de lăudat.

  62. Marcel Says:

    D-le Varujan:

    Sint de acord, cam 90%. Acuma-i asa, ca sint doua categorii de meseriasi prosti. Primul fel se numeste “totu-i un cui”, al doilea se numeste “scula-i de vina”. Acuma, daca ne plasam in colectia economistilor cele doua categorii sint aproape exhaustive. Asa ca nu-i nici o surpriza ca, de exemplu, Daianu - un liberal clasic !? - o picat in interventionismul de tip Keynsian (puteti vedea asta in in ceea ce el scrie si spune), care interventionism ii bazat, formal vorbind, pe, nici mai mult, nici mai putin, a doua teorema a facerii de bine. Acuma vine Daianu si spune “pai v-am spus eu bai ca pietele nu sint asa si pe dincolo”. Gresit! Altii au spus asta, matematicieni, informaticieni, modelatori. Dar ca in orice stiinta factuala profesorul poate face trei lucruri pentru elev: sa-i explice fenomenologia prin analogii, sa-i arate fenomenologia prin experimente si observatii si sa-l invete un numar de formalisme ca sa poata trata zisa fenomenologie cantitativ. Dar intelegerea sau neintelegerea fenomenelor este doar a inteligentei elevului. Asta-i adevarul care ne zbirleste parul!
    D-le Varujan, este un fapt notoriu in tagma modelatorilor de instrumente financiare ca derivativele financiare induc instabilitati sistemice orice-am face (asta se poate constate experimental, observational si formal). Cu toate acestea, desi “economistii” din politica - dl. Daianu et. Co. - vor sa introduca mai multa reglare in piete, tot ei sustin, e.g., ca cea mai buna cale de stopare a incalzirii globale este cap and trade, desi cap and trade este o piata de derivative, care stim deja ca nu se poate regla in mod satisfacator. Pina la urma, acest tip de piata este de la Enron citire!!!!
    Asta inseamna doar un fapt: cantitatea de economisti care macar pot mima inteligenta este cu siguranta reglata de o teorema de tip Sard. Si problema asta se manifesta chiar in stiinte factuale mature, de exemplu in fizica, unde intelegerea fenomenologiei fundamentale incepe sa fie apanajul unei elite. (Am facut un experiment: am intrebat niste fizicieni ce se intimpla cu o coloana de gaz ideal izolata adiabatic intr-un cimp gravitatioal newtonian; desi raspunsul a fost dat de Gibbs si Boltzmann, aici apare fenomenul social numit de Emden ‘‘Periodisch wiederkehrende Irrtümer’’, adica “Timpenii recurente”; se poate arata formal ca gazul din coloana ajunge la o temperatura constanta, dar ce-i ingrijorator ii faptul ca doar unul din cei intrebati a reusit sa rationeze fenomenologic pornind de la principiile termodinamicii, toti ceilalti rapunzind ca gazul din coloana va arata un gradient de temperatura nenul, iar unul sustine acest lucru si astazi, chiar vazind demonstratia. Acuma, s-ar putea prea bine ca gazul sa arate un gradient DE FAPT, dar principiile termodinamicii asa cum le stim si le acceptam astazi nu permit acest lucru. Punct.)
    Ce vreau sa spun cu asta: nu-i vina ciocanului ca meseriasul vede doar cuie si nici nu-i vina sculei ca meseriasu-i prost. Bineinteles ca modelarea matematica a fenomenelor economice ii doar la inceput. Ceea ce lipseste in economie insa nu-s sculele matematice (cantitative, formale, etc., cu atit mai mult cu cit toate sculele astea-s “imprumutate”), ci superficialitatea intelegerii fenomenologice de catre ECONOMISTI.

  63. Marcel Says:

    @varujan, October 24th, 2009 at 3:03 am
    Bulls eye!

  64. eu****** Says:

    Draga Domnule Varujan,

    si daca imi este permis

    Draga Marcel,

    Intai as dori sa ii multumesc domnului Varujan pentru raspunsul amplu primit. Mai mult, ati raspuns si nelinistii mele legate de democratia in grupul minoritar. Mi-a venit inima la loc.

    Draga Marcel eu sunt economist si nu cred ca este bine sa generalizezi niste observatii pentru ca de exemplu EU, ca economist, NU MA SIMT in acel loc pe care l-ai rezervat tu economistilor.

    Dar ar trebui sa il contrazic pe domnul Varujan in ceea ce priveste eficienta programelor de restructurare economica, si aici paradoxal cred ca si Marcel - fizicianul- stie despre ce este vorba. Eu am lucrat pe astfel de programe si au avut eficienta. Cred ca Marcel stie despre ce este vorba.

    Programul a fost finantat de catre Banca Mondiala unde in aceea perioada lucra - surpriza -Stiglitz, laureatul Premiului Nobel. Programul a fost ff bine negociat de Departamentul Muncii din USA cu partea romana si sunt ‘proud’ ca am avut sansa de a lucra in acel program.

    Impactul programului in zonele afectate de caderea economica din 1994-1998 a fost limitat la suma alocata programului, si a aratat o cale. Efortul pe un loc de munca nou creat a fost intre 200-800 euro/loc de munca nou creat in programele de dezvoltare economica, cel putin in cele coordonate de mine. Probabil ca se putea face mai mult, daca, cel putin in parte programul era continuat cu buna credinta de catre partea romana. Nu s-a intamplat acest lucru si sunt “sick” de incapacitatea institutiilor romanesti de a continua programe care au aratat eficienta. Partea romana, uneori, carcaleste totul in interes personal sau de grup.

    Sunt convinsa ca sunt si alte modalitati de redresare economica si sociala si se poate discuta mult pe aceasta tema.

    In ceea ce priveste modelele economice parerea mea este ca ele sunt utile in SIMULARI si la ASTA ne FOLOSESTE ACUM - de exemplu in Managementul de RISC.

    Realitatea poate fi monitorizata si orice abatere intre model si realitate, teoretic, poate si trebuie sa fi urmata de corecturi in model. Realitatea ne impune si orice model ramane doar o proiectie.

    Noi nu traim in virtual ci in real si uneori asta ne ocupa tot timpul. Virtualul vine cand visam cu ochii deschisi sau in somn.

    Toate bune si sper fara suparare,

  65. varujan Says:

    @Marcel
    Eu cred că economiei îi lipsește alternativa de gândire. De când lumea întreagă a luat-o pe calea intervenționismului și a socialismului corporatist, totul se măsoară, judecă și construiește ca la carte. Eu cred că toate cărțile merită citite. Nici una nu este complet imbecilă sau absolut genială. Dar a nu ieși din litera cărții scrise generație după generație din carte în carte, cred că este foarte greșit. Ca și faptul că orice gpgârț este imediat publicat și valorizat. Dacă ne uităm la ceea ce s-a făut în domeniul relativității, de exemplu, o să vedem că mai toate cărțile apărute după anii 50 nu spun aproape nimic semnificativ în plus față de lucrările scrise de Einstein, Friedman, Eddington. Cu două excepții: Chandrasekhar și Howking, restul sunt doar complicări inutile și formalizări aberante ale unor lucruri expuse simplu și clar de Einstein. Cam asta se întâmplă în toate domeniile care ajung să se maturizeze: idei din ce în ce mai puține dublate de complicarea aberantă a lucrurilor. În definitiv, ce naiba să faci când n-ai idei și ții cu tot dinadinsul să scrii ceva? Asta cred că se întâmplă și cu știința economiei. Lipsa de idei noi a dus la apariția econometriei și la tot felul de modele pe cât de inutile, pe atât de îndepărtate de lumea reală. La asta se adaugă, spre deosebire de științele naturale, interesul politicienilor și ale bordurilor companiilor gigant (ale nimănui) în a creea impresia unui suport științific pentru decizii șmechere sau aberante. Într-o întreprindere a cuiva în carne și oase, mare sau mică (întreprinderea), nu veți întâlni niciodată prostii dintr-astea. Doar dacă patronul provine din lumea multinaționalelor și spălarea de creier a avut succes. Combinația asta de întreprindere a nimănui și stat este cea care a ucis capitalismul, cea care proivoacă toate crizele prin care trecem, iar justificarea intervenționismului prin nushce teoreme nu se poate susține în fața unei analize lucide și critice.
    Și mai e ceva: orice lucru, oricât de complicat pare, poate fi expus simplu și clar și fără a pierde nimic din semnificații în limbajul natural. Am observat, cu plăcere, că Marcel face lucrul ăsta. Ar trebui să îl facă mai toți cei care înțeleg ce citesc. Și aici nu sunt de acord cu tine: problema nu ține atât de inteligența elevului ci de inteligența și de gradul de cunoaștere a meseriei a profesorului. Foarte mulți profesori recită lucruri pe care nu le-au înțeles niciodată, pentru care nu au reprezentări și, de multe ori, care nu îi interesează câtuși de puțin.

    @eu******
    Hai să nu încurcăm lucrurile:
    programele guvernamentale (cu sau fără împrumut de la Banca Mondială) au, sau ar trebui să aibă, un rol în zone care nu au sens din punct de vedere economic. A face un program care pus într-un business plan ar pica în orice bord cu mințile în cap pentru că nu este aducător de profit, dar care rezolvă problemele unei comunități, reprezintă o chestiune care ține de menirea statului. Când vorbim de economie, programele de acest fel nu au de ce să facă obiectul unei discuții. Lucrurile care au sens din punct de vedere economic nu sunt nici caritabile, nu țin nici de nushce interes național, țin doar de profit adus celui care investește bani sau proprietăți de orice fel (inclusiv proprietate intelectuală) pentru a face cât mai mulți bani pentru sine. Acțiunea economică nu poate avea nici conotații caritabile, nici conotații patriotice, nici conotații conotații ecologice, nici mai știu și eu ce conotații. Ea are ca unic scop profitul pentru sine. Ori de câte ori apar conotații de-astea șmechere, acțiunea economică este viciată și pusă în pericol. Iată un exemplu din zilele noastre: cprporate social responsability. Adică bani cheltuiți, aparent sau pe bune, în alte scopuri decât cel de a face profit. În realitate, ideea este profund neetică. Pentru că există două posibilități: fie reprezintă o formă mascată de publicitate, fie reprezintă o joacă a bordului de-a statul sau ONG-ul pe banii cumpărătorului final al bunului sau serviciului oferit de compania respectivă. Cred că dacă ar fi întrebat cumpărătorul, acesta ar prefera un produs sau serviciu un pic mai ieftin și mai puțină responsabilitate socială din partea companiei. Pentru responsabilitate socială plătește taxe și impozite.
    Cât despre democrația din grupul parlamentar, lucrurile au o logică simplă: fiecare dintre noi reprezintă o organizație diferită. Adică, fiecare este egalul celuilalt. Lucrurile sunt foarte diferite de modul în care sunt organizate partidele politice, ele fiind structuri ierarhice cu ierarhii mai mult sau mai puțin rigide. Pe de altă parte, grupul fiind unul foarte mic, singura șansă este cea a acțiunii unitare. De aceea funcționează un principiu pe care nu îl am foarte tare la inimă, cel al tranșării prin vot și al minorității care adoptă părererea majorității. Altfel ae fi însă foarte greu să funcționăm.

  66. Marcel Says:

    D-le Varujan,
    Imi pare bine ca nu sintem 100% pe aceeasi lungime de unda… eu am avut noroc de profi buni. Pe de alta parte, d-le Pambuccian, cine nu poate sa explice nu a inteles.
    Ingrijoratoare pentru mine este extrapolarea unor judecati de valoare explicatorii la situatii care cer metode cantitative. Mai mult, fiecare teorie creaza un numar de modele (cind teoria este chiar modelul, ceva-i putred, vezi mai jos); iar extrapolarea acestor modele dincolo de cadrul strict in care au fost create este un dezastru pentru toate aplicatiile rezultate. Pe calea asta intreaga stiinta devine corupta, pentru ca modelele au menirea de a testa o teorie, adica a incerca sa falsifice zisa teorie si nu reprezinta in nici un fel de aplicatie in sine. (Ca efect secundar pozitiv, poate mai poti si sa inveti ceva mai mult despre “comportamentul” teoriei.) Asta inseamna pentru mine “economiei ii lipseste alternativa de gindire”, i.e. teoria economica este egala cu modelul sau. Apoi mai vine si ceva amestec politic in ciorba asta, da’ nu vreau sa pornesc pe calea asta pentru ca nu-i blog-ul meu si nu cred ca ma pot tine la DEX pe tema asta…

    Draga EU:
    N-am nimic cu economistii, ci cu faptul ca furnizeaza prea multe pirghii politicienilor (exact tema postarii de pe blog). Din pacate am vazut si mai rau, cind oamenii de stiinta fac politica, Asta-i cum ar veni “the inmates are running the asylum”. Despre simulari vezi ce spun despre modele. Acolo cred ca faci o eroare sau macar o omisiune, pentru ca ciclul natural ar trebui sa fie (dupa capul meu) asta: teorie -> model -> aplicatie -> feedback -> teorie. Un model controlat prin parametrii - si aplicind metoda ta obtii un model controlat EXCLUSIV prin parametrii - creaza monstrii.

  67. varujan Says:

    Eu n-aș zice chestia cu profesorii cu atâta convingere. Am senzația că stau de vorbă cu cineva foarte tânăr care nu pune lucrurile la îndoială cine știe ce. Oarecum, regăsesc felul meu de a gândi de la 20 de ani. Atunci scepticismul unora dintre profesorii mei mi se părea absurd. Între timp, am devenit eu însumi foarte sceptic în ceea ce privește orice construcție teoretică. O privesc ca pe o chestiune frumoasă în sine, iar dacă simt că are și oarece utilitate cu atât mai bine. Teoriile nu prea au cum să fie testate, cred eu. Rolul unui experiment este să infirme sau să limiteze, nu să confirme ceva. O teorie poate fi utilă într-o situație dată, dar niciodată adevărată decât în raport cu premizele pe care se fundamentează. Iau iar un exemplu clasic: mecanica relativistă poate explica devierea razei luminoase de la o dreaptă euclidiană în apropierea unei mase mari. Asta înseamnă că este mai aproape de realitate în acest caz decât, să spunem, mecanica newtoniană. Asta nu înseamnă însă ca este în orice situație mai aproape de realitate decât mecanica newtoniană. Asta nu înseamnă nici că natura geometrică a spațiului este în vreun fel, nici măcar că ceea ce numim spațiu are vreo natură geometrică, nici măcar că ceea ce numim spațiu are o structură continuă sau discretă și că i se poate asocia o structură geometrică. Înseamnă doar că mintea noastră are, în acest moment, un instrument (geometria) care o ajută să să își reprezinte lumea într-un mod acceptabil de comprehensibil. În realitate, cred că nimeni nu are habar cum este lumea în care trăim. Nici n-ar avea cum, pentru că lumea așa cum o percepem senzorial diferă enorm de cea percepută de o albină sau de un liliac. Singura chestie practică este că si noi și albinele și liliecii sesizăm un copac, de exemplu, și nu dăm cu capul în el. De aceea, atunci când mă refer la o construcție teoretică, singurul lucru la care mă pot gândi este măsura în care este convenabilă pentru a simplifica și înțelege o situație concretă dată. Inginerul știe să facă lucrul acesta aproape instinctiv și pentru asta îl admir. Pentru un economist însă, instrumentele teoretice sunt încă foarte departe de sensul practic pe care îl au cele folositoare inginerului.
    Felul de a gândi al inginerului este o combinație interesantă între teorie și instinct. Este un alt fel de a gândi decât cel al matematicianului și acum regret că nu m-am format așa. Economistul, spre deosebiure de inginer, are în ziua de azi doar instinctul de partea sa. Alternativele de gândire într-un domeniu ghidat de instinct sunt cu mult diferite de cele din geometrie, de exemplu, unde alternativa vine din adeziunea la un sistem de axiome sau la altul. Sigur, vorbesc despre un instinct educat, adică dobândit în urma unui număr mare de situații cunoscute, disecate și pentru care, cel care își formează un asemenea instinct, crede că are o explicație rezonabilă.

  68. parvan Says:

    Si totusi … pe cand postul despre raportul Stiglitz-Sen-Fitoussi … pentru ca este totusi un raport public cu problematici multiple nu doar modelare matematica (eu sunt interesat de masurabilitate si indicatori propusi).
    Inteleg ca introducerea poate face aprecieri generale la raport fara sa trimita la el i la o teorema anterioara demonstrada pe wikipedia … dar introducerea asta are logica doar daca e urmata de cuprins.

    Va rog sa-mi scuzati nerabdarea dar … chiar va citesc cu interes de mult timp …si acum deja se face o luna de cand nu exista continuarea promisa … si tot revin … si nu gasesc decat comentarii care au divagat destul de mult. Asa ca azi m-am hotarat sa postez primul comment … pentru a va spune ca aveti si cititori interesati de substanta posturilor. Scuze daca am fost impertinent.

  69. Marcel Says:

    @ varujan

    Nu prea ma prind eu despre ce-i vorba in propozitie (tre’ sa fie ca m-am lasat de fumat)…
    Nu stiu daca fac o greseala replicind, dar o fac oricum, sub impresia ca asta se astepta.
    Am terminat matematica si daca as lua totul de la capat, tot asa as face, desi n-am profesat decit un an. N-am nici un regret ca nu m-am facut inginer (doctor, da).
    Nu sint nici tinar si nici un teoretician; ca sursa principala de venit am un parteneriat de productie si instalare a pompelor de caldura “sol/apa-aer” si “aer-aer” cu recuperarea caldurii din aerul viciat din interior. Activez in nordul Europei. Ma ocup in principal de vinzari catre firme, nu am clienti privati; din cind in cind conduc si lucrari, mai ales in proiecte de comanda si control. Nu exista oameni mai pragmatici decit salesmenii profesionisti - vinzi atunci maninci, nu te uiti. Am activat ca profesionist in domeniul organizarii.
    Dar inca o data, am avut profi buni. Am o pregatire teoretica extrem de solida. Pot sa intru in discutii cu oricare fizician, matematician sau economist; plus stiu cam tot ce se poate sti despre agenti termici, desi am fost corijent la chimie. Si nu-i un handicap in ceea ce fac, dimpotriva. Pot programa in C++ si Mathematica (efectiv, nu doar asa ecuatia de gradul doi).
    Acuma-i asa: eu sint un sceptic (”credul” ii un cuvint frumos pentru “prost”), dar nu sint pesimist. Cred ca putem cunoaste, explica, modela, masura si schimba. Asta am invatat din ingineria de proces. Si mai stiu ca oamenii cad usor “victime” logicii si explicatiei pertinente. Inginerii buni lucreaza dupa principii clare (stiinta pentru ei este reprezentata de “lozinci”). Cei care lucreaza doar dupa intuitie sint “nothing to have” cam ca in IT.
    La unison cu “parvan”, o analiza a raportului Stiglitz se cere (chiar pe puncte si paragrafe). Eu am citeva puncte de vedere (mai ales despre cum poate fi cuantificata concluzia de acolo- NU POATE) dar astept cu interes un input.Pina atunci….

    Cu stima,
    Marcel

  70. Dispecer Blogosferă Says:

    În seara asta am văzut un om care încearcă să se explice. Şi, dacă apelez un pic la memorie, pot conchide că asta a făcut mereu. De la o vreme, nu mai poţi oferi la serviciu o explicaţie rezonabilă pentru lipsa de performanţă. Şi asta, pentru că se poate şi mai rău. Există cineva, persoană importantă, nu dau nume, care a brevetat fericit statutul de inginer în metalurgie cu hobby-ul de ministru al finanţelor publice. Altfel spus, stagiul de “manageraş” la fabricile unui primar ce a brevetat schimbatul bordurilor anual, a devenit un curs de perfecţionare aplicată pentru viitorii ordonatori de credite. Zău aşa. În fine, premierul desemnat Croitoru mizează în continuare pentru un economist, cu grad de doctor în ştiinţe şi ingineria materialelor…

  71. ezragsit Says:

    Dragă Varujan,

    Desemnarea lui Croitoru, ca şi o eventuală altă desemnare care să nu ţină cont de voinţa majorităţii, pot fi paşi într-o manipulare, efectuată prin denaturarea art.103 din Constituţie, având scopul final de-a permite lui Traian Băsescu să dizolve Parlamentul.

    Dizolvarea Parlamentului nu este posibilă în ultimele şase luni de mandat.

    Dar dizolvarea Parlamentului nu este posibilă nici în cazul unei situaţii de urgenţă!

    Reglementarea definirii şi a mecanismului de instituire a stării de urgenţă revine în întregime Parlamentului.

    Rămâne întrebarea dacă starea economică, sanitară şi socială dezastruoasă (nu se pot plăti salariile şi pensiile decât luând integral sumele necesare prin împrumuturi; starea de urgenţă medicală, în condiţiile în care Guvernul a făcut “economii”, lăsând în săptămânile fatale în care gripa nouă a scăpat de sub control ţara fără vaccinul absolut necesar; situaţia socială dramatică) justifică sau nu instituirea unei stări de urgenţă, care să se menţină până ţara ajunge iar capabilă să asigure veniturile şi bună-starea populaţiei, iar creditele contractate în acest an sunt în mod semnificativ restituite!

    Evident, Preşedintele poate respinge orice lege votată de Parlament.
    De două ori!

  72. Andrei Says:

    asteptam continuarea

  73. echos Says:

    nice and coll..;)
    In sfarsit cateva minute petrecute interesant. Pacat ca efectele acestor “minute” le simtim altfel

  74. intrebatorul Says:

    Buna ziua,
    Asteptam cu interes continuarea

  75. Metalshrine Says:

    http://www.mediafax.ro/politic/geoana-si-pambuccian-au-semnat-un-acord-pentru-sustinerea-liderului-psd-in-cursa-prezidentiala-5139498/
    Vasazica toata libertatea de care vorbim este fum si ceatza… Sustinem socialismul-spre-comunism in viteza a patra… Foarte frumos, tovarase!

  76. Metalshrine Says:

    Opa…avem moderatie mai nou :lol: Sa fie de inspiratie pesedista treaba asta?

  77. varujan Says:

    Nu frate, e doar filtrul de spam care mai da rateuri… Probabil ca se sperie si bitii astia cand mai dau de câte un text taliban. Eu mai degrabă m-aș gândi de ce un om care neagă statul și gândește atât de liber a ales în felul ăsta. Și atunci aș găsi poate singur răspunsul și n-ar mai fi nevoie de bazaconiile de care s-a speriat filtrul de spam :D

  78. Metalshrine Says:

    Nu, domnule, textul meu nu este taliban ci denota o dezamagire crunta. Oricare ar fi motivatia dumitale pentru faptul ca ai ales asa eu nu pot gasi vreun motiv pentru care un om s-ar alia cu marioneta unui criminal ca ilici…

  79. anarchix Says:

    Domnule Pambuccian,

    as dori sa aud (auzim) o pozitite oficiala cu privire la ultimele evenimente din politichia romaneasca.

    Raspunsul (care e de preferat sa cuprinda si pe cel dat lui Metalshrine) este extrem de important pentru foarte multi care va urmaresc evolutia.

    From the land of the free and home of the brave, have a great day!

  80. stelian grigore Says:

    va felicit pentru semnarea ieri a unui acord ictoric pentru romania o fac in nume personal dar mai ales in numele celor aproape trei mii de nemteni care mi-au dat votul pentru a fi astazi cu deplina responsabilitate consilier local al uniunii elene din romania . sper ca voi reusi in timpul scurt ramas pana duminica sa-i lamuresc de uriasa importanta a acestui gest care va avea o influenta benefica pentru toti cei care simt cu adevarat romaneste indiferent ce sange le curge prin vene . asa sa ne jute dumnezeu

  81. stelian grigore Says:

    va felicit pentru semnarea ieri a unui acord ictoric pentru romania o fac in nume personal dar mai ales in numele celor aproape trei mii de nemteni care mi-au dat votul pentru a fi astazi cu deplina responsabilitate consilier local al uniunii elene din romania . sper ca voi reusi in timpul scurt ramas pana duminica sa-i lamuresc de uriasa importanta a acestui gest care va avea o influenta benefica pentru toti cei care simt cu adevarat romaneste indiferent ce sange le curge prin vene . asa sa ne ajute dumnezeu

  82. Bogdan Says:

    Poate ne explicati si noua care este modelul matematic care v-a condus la decizia asta? http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6581004-video-psd-grupul-minoritatilor-nationale-semnat-acordul-sustinere-lui-mircea-geoana-presedintele-psd-raman-dator-lui-pambuccian.htm

    V-am avut profesor si va respect foarte mult dar de astazi blogul meu are un link in minus… cel spre blogul dumneavoastra! Aici parerea mea despre Geohanis: http://www.pixme.org/social/din-nou-despre-alegeri/3307

  83. Florin-Nicolae Says:

    off-topic: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6581004-video-psd-grupul-minoritatilor-nationale-semnat-acordul-sustinere-lui-mircea-geoana-presedintele-psd-raman-dator-lui-pambuccian.htm?cfat=

    DE CE?

  84. anarchix Says:

    Bogdan,

    e prima oara cand vad link-ul.

    Dumnezeule, si ne miram ca Ciuhandru afirma ca Basescu e comunist.

    Domnule P, chiar asa va e frica ca nu mai intrati in parlament? UNde va sunt principiile libertariene pe care le clamati cu orice ocazie? Imi pare rau, dar singura concluzie pe care o pot trage este ca sunteti ca ei. Care ei? Comunistii! Ne-ati mintit, domnule! Sa va fie rusine!

    Presedintele chiar avea dreptate in ceea ce va privea pe toti din casa de prostitutie numita actualul parlament al Romaniei.

    Mergeti acasa, uitati-va in oglinda si daca aveti un minim de decenta cereti-va scuza electoratului si apucati-va de meseria de baza!

  85. Razvan Says:

    Voi comenta si eu aici, pentru ca nu stiu unde altundeva mi-as putea exprima o parere referitoare la “acordul istoric”. Domnule Pambuccian, asa cum probabil stiti, dumneavoastra ati avut o gramada de voturi ale IT-istilor. L-ati avut si pe al meu. Nu va suspectez de prostie, fereasca D-zeu. V-ati facut probabil un calcul, vreti sa obtineti ceva in plus pentru grupul minoritatilor pe care il reprezentati acolo. Dar sper ca ati luat in considerare si faptul ca veti pierde un important segment de sustinatori. Pentru ca, statistic vorbind, IT-istii nu prea ii inghit pe comunisti. Asta va e limpede, sper. Eu unul sunt dezamagit. Trebuia sa va ganditi si la noi.

  86. aurora Says:

    ce are sula cu prefectura? blogul asta nu e despre politica (sau scrieti aici fara sa cititi?), de ce nu intrati pe siteurile de stiri sa va spuneti parerea despre acord?

    ceva logica, un dram de consecventa, mai putina indignare cotcodacita in locul nepotrivit, asta va doresc, draga razvan, draga anarchix.

  87. Marcel Says:

    Long time no see! Dupa cum vedem dus ii timpu’ Stiglitz-ului…
    Intrebarea-i daca Varujan Pabuccian a ales gresit, iar intrebarea generala ii de ce aleg liberalii ca si Varujan Pambuccian, adica merg pe mina PSD, desi PDL este un partid liberal, cel putin in nume? De ce nu merg liberalii pe mina lui Basescu?
    Dupa briciul lui Occam ar fi simplu: avantajul reciproc, peste capul alegatorilor. Raspunsul mai profund ii asta: alegerile suboptimale, pe romaneste alegerea intre doua rele, nu prea au sens, sint arbitrare. Asa ca alegerea finala ii de fapt o chestie complet subiectiva.
    Sa recapitulam: un rahat poate fi consumat in stare proaspata sau statut. Pambuccian are, evident, un privilegiu…
    Ceilalti vor servi statut cu nuante de portocaliu sau roz, ca tot aia-i…
    (Asta indiferent ce-ar profesa tot felul de Funeri, Ciolosi si alti ‘telectuali cu lustru; va spun eu asa pre limba lor Les jeux sont déjà faits, c-ati votat prost si anu’ asta. Ce face Pambuccian ii doar damage control.)

    Salut bobor!

  88. hash Says:

    D-le Pambuccian, m-ati dezamagit crunt. De ce-ati facut asta, odata ca reprezentant al minoritatilor, si apoi in calitatea dvs de om moral? Asteptam replica dvs. Sau preferati sa va eschivati de la intrebarile incomode?

    Sa intelegem ca blogul e numai pentru vreme buna?

  89. varujan Says:

    @hash
    Păi cred că am tot spus de ce cât se poate de public și prin mai toată mass-media. Blog-ul ăsta nu e un loc în care să dau mrsaje politice. Am tot scris pe-aici că îmi doresc să îl tin departe și de politică și de tehnologie. Nici măcar în propria campanie electorală nu l-am implicat. Blog-ul nu e nici de vreme bună, nici rea. În general, nu are conotații meteorologice.

    @all
    Îmi pare rău că nu am mai scris demult. Am perioade când nu nu se leagă nimic în scris. Nici o legătură cu campania de acum sau orice altceva. Pur și simplu nu se leagă.

  90. Adrian I. Pop Says:

    Ba se leaga bre. Las+o dreq. nu vezi ca suntem tot mai multi care te apreciem? Las-o in alternativa calului de politica. Mai ales in asemenea momente poti spune anumite chestii. bea o bere si vei pisha mai ushor un articol mai coerent, daca coerenta reprezinta problema. Hai Varujane, nu ne dezamagi, asteptam ceva nou, caci ne placi.

  91. Adrian I. Pop Says:

    publicitate electorala: berea consumata in exces stimuleaza ejacularea precoce a urinei. Bonus: curăţă organismul de viruşi!

  92. dracu Says:

    domnule Varujan,
    pe langa subiectul tratat de dumneavoastra, dar e un subiect pe care il consider important.

    Catavencu publica o informatie cum ca o firma pe care ati achizitionat-o de curand, a castigat un contract cu statul. dupa ce ati achizitionat-o dv, fireste, pt ca inainte nu prinsese. valoarea: 300.000E.

    si ca aceeasi firma a dv a participat si la un contract pt min justitiei, de 5 mil E. pierdut, dar contestat de firma.

    in calitate de cetatean care v-a votat, mi-ar face placere sa puteti infirma aceste acuzatii.

  93. dracu Says:

    si link-ul
    http://catavencu.ro/deputatul_pambuccian_si_a_umplut_bocceaua_cu_300_000_de_euro_de_la_finante-11888.html

  94. varujan Says:

    Păi hai să vedem punct cu punct despre ce este vorba:

    1. În toamna anului trecut, domnul Tatomir m-a rugat să îi țin acțiunile în păstrare pe perioada în care este GM Microsoft România, pentru că cei de la Microsoft considerau un conflict de interese situația în care ar fi rămas proprietarul propriei companii. Cei de la Microsoft au acceptat această formulă și, lucru pe care l-am declarat și public, am devenit păstrătorul acțiunilor sale pe perioada respectivă. Cum în sistemul legislativ românesc, spre deosebire de cel anglo-saxon, nu există o formulă de terț de încredere care păstrează acțiunile unui proprietar pe perioada în care acesta este într-un conflict de interese, am devenit formal proprietarul cabinetului. Toate aceste lucruri au fost făcute în mod public, clar și fără nici unechivoc. Așadar, CCT srl este în mod formal firma mea, dar ea a fost, este și va fi firma domnului Tatomir. De ce a avut încredere în mine să îmi încredințeze acțiunile sale, este o chestiune care ține de încrederea pe care o are lumea în general în mine și de faptul că suntem prieteni, prietenia fiind un lucru destul de rar, cred eu. Din păcate, în ultimul an am evitat să mai stăm de vorbă, să ne mai vedem nu mai zic, tocmai pentru a nu îi creea probleme la compania la care lucrează.
    2. Când am preluat (formal, repet) compania, portofoliul ei de contracte era în aceeași proporție ca și acum de 30% contracte de stat (majoritatea cu administrație publică locală), 60% contracte cu mediul privat, lucru extrem de simplu de verificat.
    3. Am mizat foarte mult pe o direcție de dezvoltare, cea legată de fondurile structurale, bine pregătită de către domnul Tatomir, dar care s-a dovedit extrem de păguboasă în contextul românesc al anului 2009. Lucrul acesta a făcut ca din 27 de angajați CCT să se restrângă la 6, renunțând aproape complet la consultanța în domeniul fondurilor structurale. Activitățile pe care s-a concentrat au rămas cele tradiționale, adică cele legate de consultanța generală de IT&C și mai ales cea de securitate IT, domeniu în care CCT deține competențe și certificări foarte puternice. Principalii clienți sunt din sistemul bancar și din organizațiile mari private în care securitatea informatică este o chestiune importantă. În zona de consultanță IT, Microsoft a fost pierdut din portofoliul CCT pentru a evita orice fel de posibile acuzații de conflict de interese, iar de un an încoace eu nu mai vorbesc în nici un fel despre Microsoft, din același motiv. Celelalte companii pentru care CCT realiza consultanță în domeniul IT&C și-au redus și ele simțitor cheltuielile cu consultanța din cauza crizei economice, așa că singurul domeniu interesant rămas în portofoliu a devenit cel de securitate IT. După disponibilizările făcute, acesta s-a dovedit acoperitor în ceea ce privește cheltuielile.
    Evident, o asemenea decizie o iei în momentul în care constați că există în companie zone care consumă și nu au nici o șansă să producă. Nu analizez motivele, dar le poate deduce oricine cunoaște cât de cât modul în care s-au derulat lucrurile privind fondurile structurale în 2009. Am preferat însă să stau deoparte și să nu intervin în nici un fel, tocmai pentru că pentru mine cel mai important lucru a fost (și așa am convenit cu domnul Tatomir că voi proceda) să respect regulile jocului, alea doar teoretice pentru marea majoritate, pe care le învață copiii în familie sau la școală în primii ani de viață. Dealtfel, am convenit de la bun început cu domnul Tatomir că îi voi păstra acțiunile și cam atât. Asta e… Îmi pare rău pentru cei disponibilizați, dar cred că nimic nu ar fi justificat o intervenție a mea în vreun fel și nu cred că am vreo vină pentru faptul că proiectele se câștigă așa cum se câștigă în România. Sunt specialiști foarte buni și cred că și-au găsit repede ceva de lucru, pentru că și cei care câștigă proiecte au nevoie de oameni care să le scrie bine.
    5. Singura mea activitate în CCT a fost legată de rebranding și definirea unor noi direcții de dezvoltare. Acestea din urmă s-au dovedit însă mult prea mult legate de finanțarea clienților CCT, iar speranțele că ea este posibilă prin accesarea fondurilor structurale s-a dovedit a fi o iluzie. Așa că, din luna iulie m-am hotărât să mă mărginesc la păstrarea acțiunilor domnului Tatomir, ultima dată când am mai trecut pe la CCT fiind în septembrie, iar convorbirile telefonice cu cei din CCT fiind rare și pur informative după această lună. Lucrurile acestea sunt iar ușor de verificat.

    Și acum în legătură cu cele scrise în Cațavencu:

    6. CCT nu a avut (dincâte știu) și cu siguranță nu are (în ultimul an) nici un contract cu Ministerul de Finanțe, lucru iarăși foarte ușor de verificat. La Ministerul Justiției a participat, este adevărat, nu știu în ce condiții (dacă în consorțiu cu cineva sau singur) și habar n-am în ce constă proiectul în sine. Le-am cerut expres celor din CCT să nu mă informeze niciodată despre contractele pe care le pot avea cu statul. De aceea, nu știu amănunte, dar îi pot întrba pe cei care s-au ocupat de acest proiect. În orice caz, probabil că valoarea totală a proiectului este de 5 miloane, suma care ar fi fost încasată de către consultant reprezentând o fracțiune mică din aceasta. Oricum, contractul a fost pierdut iar contestația pierdută și ea. Nu am avut niciodată nici un fel de discuție cu nimeni de la Min. Justiției și cred că nu am călcat pe-acolo în viața mea. Este un domeniu foarte departe de cel de care mă ocup. Dealtfel, singurul minister în care mă poate vedea cineva este cel al Comunicațiilor.
    7. Din fericire, operatorii de comunicații țin timp îndelungat factura detaliată a convorbirilor telefonice și sper că serviciile specializate le-au și înregistrat pe toate. Lucrul acesta m-ar scuti de la orice explicații. Un lucru este foarte limpede: în momentul în care am făcut disponibilizările am renunțat la orice venit de la CCT (trebuie să-mi actualizez aici declarația de avere), profit n-am ridicat niciodată, iar pentru un prieten cred că merită să fii păstrătorul unor acțiuni.
    8. În articol se face referire la faptul că sunt armean. Aș spune aici un lucru simplu: păi tocmai de-aia. În general, oamenii cred despre cei din jur că ar acționa așa cum ar face-o ei înșiși dacă ar fi în locul lor. Există însă și excepții, iar chestia cu armean face parte din categoria asta.
    9. Încerc să înțeleg nevoia celui care a scris articolul să scrie în felul acesta. Cred că explicația stă în finalul articolului. Da, am acordat sprijin parlamentar PD-L, după eșuarea proiectului Johanis. Azi am explicat și de ce și în ce constă sprijinul acordat. Și dacă tot nu și-a explicat nimeni de ce nu am vrut să particip la guvernare ci să acord doar un sprijin parlamentar (și ăla condiționat) probabil că eseul pornit din cum am face dacă am fi noi în locul lui a încercat să își explice lucrurile în acest fel. Cred că e mai simplă explicația publică pe care am dat-o azi la investitura guvernului.

  95. Andrei B Says:

    E Beton!

    Bine c-ai lamurit problema barem pentru cititorii tai… ;-)
    //a

  96. Razvan Says:

    Haide Varujan, scrie-ne ceva frumos acum, de sfarsit de an!

  97. ZaffCat Says:

    La multi ani!

  98. Andreea Pavel Says:

    Buna ziua. As vrea sa intru in posesia unei adrese de e-mail unde va pot scrie. Intentionez sa va solicit ajutorul in redactarea unui capitol din teza de licenta care are ca subiect genocidul armean si inechitatea sistemului de relatii internationale (pornind de la lipsa de reactie a marilor actori politici internationali etc).

    Va multumesc anticipat!
    Andreea Pavel.

  99. Adrian I. Pop Says:

    La Multi Ani! Si un 20-10 minunat in care sa ne mai incanti cu insemnari interesante pe noi, cei care te citim.

  100. dracu Says:

    @varujan
    multam pentru lamuriri.

    mi se pare importanta contradictia dintre afirmatia catavencilor ca CCT nu a avut contracte cu statul pana sa preluati actiunile, si cea a dumneavoastra ca 30% dintre contracte erau si inainte de preluare cu statul.

    daca imi permiteti, v-as sugera sa cereti un drept la replica celor de la Catavencu, pentru ca acest articol va poate afecta imaginea.

    “proiectul Johannis” personal mi s-a parut o himera, in cel mai fericit caz. dar as putea spune ca sunt multumit pana acum de cum am votat.

  101. Bibliotecaru Says:

    @ Varujan Pumbaccian

    Stimate domn,
    Care ar fi condiţiile în care aţi accepta funcţia de premier al României?

  102. Bibliotecaru Says:

    @ Varujan Pumbaccian

    Măsurarea cu piatra şi ruleta nu va fi niciodată asemănătoare, pentru că piatra face pleosc la suprafaţa apei şi nu la fundul fântânii, acolo unde ajunge ruleta. Nu mai vorbesc despre sunetul care fură timp de la pleosc la ureche şi de precizia măsurătorii. Aproximativ, da…

    Am ridicat această problemă pentru că în general politica foloseşte măsurătoarea unor lucruri diferite pentru a le compara.

    Eu v-am urmărit vorbind la televizor şi aveţi o mare calitate, ocoliţi logoreea care nu spune nimic, cum se spune pe alte meleaguri, bullshitul. De aceea am încredere în dumneavoastră şi vă întreb… cam câţi dintre parlamentari României credeţi că înţeleg măcar conceptul de Buget de Stat şi diferenţa dintre active şi pasive, cam câţi înţeleg că pensiile obişnuite au un fond obţinut prin contribuţie şi nu se poate da după ureche cât doreşte fiecare, ci există o formulă statistică care face legătura dintre contribuţie şi valoarea pensiei? Dumneavoastră veniţi şi vorbiţi despre modelarea matematică a fenomenelor socio-economice şi le aplicaţi unor parlamentari pentru care şi derivata este un mister (desigur, nu vorbesc despre toţi, doar despre majoritate… o majoritate care defineşte democraţia). Faceţi un sondaj de opinie printre colegii dumneavoastră pentru a vedea câţi mai ştiu soluţiile ecuaţiei de gradul al doilea… veţi avea o surpriză, sunt convins.

    Recunosc că nu am avut răbdarea de a parcurge cele 300 de pagini ale raportului, habar nu am ce conţine. Vă cred însă pe cuvânt.

  103. Bibliotecaru Says:

    @ Varujan Pambuccian
    Scuze pentru greşeala numelui de mai sus.

  104. Andreea Pavel Says:

    Asa de bine l-ai urmarit la televizor :P

  105. Andrei Says:

    @ varujan

    ai renuntat la site? ca nu se mai intampla nimic de prea mult timp

  106. eu****** Says:

    Acum ca lucrurile par ca s-au mai asezat, putem spune ca ministrul de finante cu specializare in studiul materialelor numai este, dar ca din nefericire avem ceva ce seamana cu “fat cat”- asa cum a fost descrisa specia de catre Obama.

    As fi dorit ca 2010 sa imi aduca un prim-ministru - ca de exemplu, Lucian Croitoru - sau un ministru cu o reala gandire economica si cu o coloana vertebrala capabil sa opreasca derapajele/exagerarile financiare. Nu avem specialisti pregatiti si nu avem dorinta politica de a ii promova pe cei cativa care sunt langa noi.

    Cine sa gandeasca si sa puna in practica politici economice??? Nu este rau ca se discuta pe blog despre posibitatea de a relansa economia, dar cine isi asuma responsabilitatea de a le pune pe hartie, de a le sustine si propune in Parlament si in final sa le vedem in practica.

    Trist, nesfarsit de trist, ca, in general vorbind, suntem simpli spectatori neputinciosi la spectacolul unui dezastru economico-social. Am incercat destul de mult sa nu fiu aici, “but no chance”.

    Vreau sa vad un orizont, vreau sa vad solutii reale care pot reduce durata crizei in economiei, vreau sa stiu cand si vreau sa simt in propriul buzunar si in business ceva mai bine. Oare cand se va intampla???

  107. Razvan Ungureanu Says:

    imi plac posturile tale:)

  108. Razvan Ungureanu Says:

    Acum am intrat pentru prima data pe site si am o ora si ceva de cand sunt tot pe el

  109. eu****** Says:

    Draga Domnule Pambuccian,

    Se va intampla probabil o mica revolutie in piata financiara din lumea aceasta.

    La urmatorul summit G20 (oare am gresit numarul???) din aprile 2010 se pare ca se va aproba taxarea TAXA TOBIN aplicata insa numai tranzactiilor interbancare.

    Gresesc? Ce ne mai spuneti?

    Astept comentariile de primavara de la Dvs. si va multumesc.

    Cu consideratie,
    Un simplu trecator/blogotor comentator

  110. Iulian Says:

    Poate ar trebui sa puneti mai mult suflet in cea ce vreti sa spuneti, sunteti prea academic, pardon, didactic pentru un subiect asa de relaxant.
    Stiti de ce merge tara asta prost? Ca oamenii nu mai pun suflet in ce fac!

  111. bratari shamballa foarte ieftine Says:

    I have been surfing online more than three hours nowadays,
    yet I by no means found any attention-grabbing article like yours.
    It is pretty value enough for me. In my view, if
    all site owners and bloggers made just right content material as you probably did, the internet will probably
    be a lot more helpful than ever before.

  112. Grant Says:

    The Breville BJE510XL is chiefly made of three main pieces that can be put
    together with remarkably little effort. All of the parts
    are easily removed and are made of an easy-to-clean material.

    We found this space age juicer could swallow whole fruit or
    vegetables in an instant and produce great tasting juice for the family to enjoy every time we tried it.

  113. Growtopia Hack No Survey Online Says:

    Growtopia Hack No Survey Online…

    Varujan Pambuccian » Blog Archive » Globalizarea șmecheriei - preambul…

  114. interior paint trends 2015 Says:

    Cherished your tutorials.

  115. detail car wash Says:

    Teflon/silicon coatings - produce hard, slick surfaces to which fouling growth cannot connect.

  116. Moviestarplanet hack v2.1 Says:

    All free of charge, to virtual ping-pong, to enter into any
    woodenobject will keep you entertained with a variety
    of bingo games to offer objects imprinted with his patterns.
    If you know this, these games whether for passion moviestarplanet hack or as a variety of mobile games and it only applies if the call is being touted as the blue
    footprintsalong the path. The operators are hopeful to
    continue in to AirG, and you’ve missed your opportunity.
    To do this you might remember as a regression to a ‘touch screen’
    wonder.

Leave a Reply