Se va intampla probabil o mica revolutie in piata financiara din lumea aceasta.

La urmatorul summit G20 (oare am gresit numarul???) din aprile 2010 se pare ca se va aproba taxarea TAXA TOBIN aplicata insa numai tranzactiilor interbancare.

Gresesc? Ce ne mai spuneti?

Astept comentariile de primavara de la Dvs. si va multumesc.

Cu consideratie,
Un simplu trecator/blogotor comentator

As fi dorit ca 2010 sa imi aduca un prim-ministru - ca de exemplu, Lucian Croitoru - sau un ministru cu o reala gandire economica si cu o coloana vertebrala capabil sa opreasca derapajele/exagerarile financiare. Nu avem specialisti pregatiti si nu avem dorinta politica de a ii promova pe cei cativa care sunt langa noi.

Cine sa gandeasca si sa puna in practica politici economice??? Nu este rau ca se discuta pe blog despre posibitatea de a relansa economia, dar cine isi asuma responsabilitatea de a le pune pe hartie, de a le sustine si propune in Parlament si in final sa le vedem in practica.

Trist, nesfarsit de trist, ca, in general vorbind, suntem simpli spectatori neputinciosi la spectacolul unui dezastru economico-social. Am incercat destul de mult sa nu fiu aici, “but no chance”.

Vreau sa vad un orizont, vreau sa vad solutii reale care pot reduce durata crizei in economiei, vreau sa stiu cand si vreau sa simt in propriul buzunar si in business ceva mai bine. Oare cand se va intampla???

ai renuntat la site? ca nu se mai intampla nimic de prea mult timp

Măsurarea cu piatra şi ruleta nu va fi niciodată asemănătoare, pentru că piatra face pleosc la suprafaţa apei şi nu la fundul fântânii, acolo unde ajunge ruleta. Nu mai vorbesc despre sunetul care fură timp de la pleosc la ureche şi de precizia măsurătorii. Aproximativ, da…

Am ridicat această problemă pentru că în general politica foloseşte măsurătoarea unor lucruri diferite pentru a le compara.

Eu v-am urmărit vorbind la televizor şi aveţi o mare calitate, ocoliţi logoreea care nu spune nimic, cum se spune pe alte meleaguri, bullshitul. De aceea am încredere în dumneavoastră şi vă întreb… cam câţi dintre parlamentari României credeţi că înţeleg măcar conceptul de Buget de Stat şi diferenţa dintre active şi pasive, cam câţi înţeleg că pensiile obişnuite au un fond obţinut prin contribuţie şi nu se poate da după ureche cât doreşte fiecare, ci există o formulă statistică care face legătura dintre contribuţie şi valoarea pensiei? Dumneavoastră veniţi şi vorbiţi despre modelarea matematică a fenomenelor socio-economice şi le aplicaţi unor parlamentari pentru care şi derivata este un mister (desigur, nu vorbesc despre toţi, doar despre majoritate… o majoritate care defineşte democraţia). Faceţi un sondaj de opinie printre colegii dumneavoastră pentru a vedea câţi mai ştiu soluţiile ecuaţiei de gradul al doilea… veţi avea o surpriză, sunt convins.

Recunosc că nu am avut răbdarea de a parcurge cele 300 de pagini ale raportului, habar nu am ce conţine. Vă cred însă pe cuvânt.

Stimate domn,
Care ar fi condiţiile în care aţi accepta funcţia de premier al României?

mi se pare importanta contradictia dintre afirmatia catavencilor ca CCT nu a avut contracte cu statul pana sa preluati actiunile, si cea a dumneavoastra ca 30% dintre contracte erau si inainte de preluare cu statul.

daca imi permiteti, v-as sugera sa cereti un drept la replica celor de la Catavencu, pentru ca acest articol va poate afecta imaginea.

“proiectul Johannis” personal mi s-a parut o himera, in cel mai fericit caz. dar as putea spune ca sunt multumit pana acum de cum am votat.

Va multumesc anticipat!
Andreea Pavel.

Bine c-ai lamurit problema barem pentru cititorii tai… ;-)
//a

1. În toamna anului trecut, domnul Tatomir m-a rugat să îi țin acțiunile în păstrare pe perioada în care este GM Microsoft România, pentru că cei de la Microsoft considerau un conflict de interese situația în care ar fi rămas proprietarul propriei companii. Cei de la Microsoft au acceptat această formulă și, lucru pe care l-am declarat și public, am devenit păstrătorul acțiunilor sale pe perioada respectivă. Cum în sistemul legislativ românesc, spre deosebire de cel anglo-saxon, nu există o formulă de terț de încredere care păstrează acțiunile unui proprietar pe perioada în care acesta este într-un conflict de interese, am devenit formal proprietarul cabinetului. Toate aceste lucruri au fost făcute în mod public, clar și fără nici unechivoc. Așadar, CCT srl este în mod formal firma mea, dar ea a fost, este și va fi firma domnului Tatomir. De ce a avut încredere în mine să îmi încredințeze acțiunile sale, este o chestiune care ține de încrederea pe care o are lumea în general în mine și de faptul că suntem prieteni, prietenia fiind un lucru destul de rar, cred eu. Din păcate, în ultimul an am evitat să mai stăm de vorbă, să ne mai vedem nu mai zic, tocmai pentru a nu îi creea probleme la compania la care lucrează.
2. Când am preluat (formal, repet) compania, portofoliul ei de contracte era în aceeași proporție ca și acum de 30% contracte de stat (majoritatea cu administrație publică locală), 60% contracte cu mediul privat, lucru extrem de simplu de verificat.
3. Am mizat foarte mult pe o direcție de dezvoltare, cea legată de fondurile structurale, bine pregătită de către domnul Tatomir, dar care s-a dovedit extrem de păguboasă în contextul românesc al anului 2009. Lucrul acesta a făcut ca din 27 de angajați CCT să se restrângă la 6, renunțând aproape complet la consultanța în domeniul fondurilor structurale. Activitățile pe care s-a concentrat au rămas cele tradiționale, adică cele legate de consultanța generală de IT&C și mai ales cea de securitate IT, domeniu în care CCT deține competențe și certificări foarte puternice. Principalii clienți sunt din sistemul bancar și din organizațiile mari private în care securitatea informatică este o chestiune importantă. În zona de consultanță IT, Microsoft a fost pierdut din portofoliul CCT pentru a evita orice fel de posibile acuzații de conflict de interese, iar de un an încoace eu nu mai vorbesc în nici un fel despre Microsoft, din același motiv. Celelalte companii pentru care CCT realiza consultanță în domeniul IT&C și-au redus și ele simțitor cheltuielile cu consultanța din cauza crizei economice, așa că singurul domeniu interesant rămas în portofoliu a devenit cel de securitate IT. După disponibilizările făcute, acesta s-a dovedit acoperitor în ceea ce privește cheltuielile.
Evident, o asemenea decizie o iei în momentul în care constați că există în companie zone care consumă și nu au nici o șansă să producă. Nu analizez motivele, dar le poate deduce oricine cunoaște cât de cât modul în care s-au derulat lucrurile privind fondurile structurale în 2009. Am preferat însă să stau deoparte și să nu intervin în nici un fel, tocmai pentru că pentru mine cel mai important lucru a fost (și așa am convenit cu domnul Tatomir că voi proceda) să respect regulile jocului, alea doar teoretice pentru marea majoritate, pe care le învață copiii în familie sau la școală în primii ani de viață. Dealtfel, am convenit de la bun început cu domnul Tatomir că îi voi păstra acțiunile și cam atât. Asta e… Îmi pare rău pentru cei disponibilizați, dar cred că nimic nu ar fi justificat o intervenție a mea în vreun fel și nu cred că am vreo vină pentru faptul că proiectele se câștigă așa cum se câștigă în România. Sunt specialiști foarte buni și cred că și-au găsit repede ceva de lucru, pentru că și cei care câștigă proiecte au nevoie de oameni care să le scrie bine.
5. Singura mea activitate în CCT a fost legată de rebranding și definirea unor noi direcții de dezvoltare. Acestea din urmă s-au dovedit însă mult prea mult legate de finanțarea clienților CCT, iar speranțele că ea este posibilă prin accesarea fondurilor structurale s-a dovedit a fi o iluzie. Așa că, din luna iulie m-am hotărât să mă mărginesc la păstrarea acțiunilor domnului Tatomir, ultima dată când am mai trecut pe la CCT fiind în septembrie, iar convorbirile telefonice cu cei din CCT fiind rare și pur informative după această lună. Lucrurile acestea sunt iar ușor de verificat.

Și acum în legătură cu cele scrise în Cațavencu:

6. CCT nu a avut (dincâte știu) și cu siguranță nu are (în ultimul an) nici un contract cu Ministerul de Finanțe, lucru iarăși foarte ușor de verificat. La Ministerul Justiției a participat, este adevărat, nu știu în ce condiții (dacă în consorțiu cu cineva sau singur) și habar n-am în ce constă proiectul în sine. Le-am cerut expres celor din CCT să nu mă informeze niciodată despre contractele pe care le pot avea cu statul. De aceea, nu știu amănunte, dar îi pot întrba pe cei care s-au ocupat de acest proiect. În orice caz, probabil că valoarea totală a proiectului este de 5 miloane, suma care ar fi fost încasată de către consultant reprezentând o fracțiune mică din aceasta. Oricum, contractul a fost pierdut iar contestația pierdută și ea. Nu am avut niciodată nici un fel de discuție cu nimeni de la Min. Justiției și cred că nu am călcat pe-acolo în viața mea. Este un domeniu foarte departe de cel de care mă ocup. Dealtfel, singurul minister în care mă poate vedea cineva este cel al Comunicațiilor.
7. Din fericire, operatorii de comunicații țin timp îndelungat factura detaliată a convorbirilor telefonice și sper că serviciile specializate le-au și înregistrat pe toate. Lucrul acesta m-ar scuti de la orice explicații. Un lucru este foarte limpede: în momentul în care am făcut disponibilizările am renunțat la orice venit de la CCT (trebuie să-mi actualizez aici declarația de avere), profit n-am ridicat niciodată, iar pentru un prieten cred că merită să fii păstrătorul unor acțiuni.
8. În articol se face referire la faptul că sunt armean. Aș spune aici un lucru simplu: păi tocmai de-aia. În general, oamenii cred despre cei din jur că ar acționa așa cum ar face-o ei înșiși dacă ar fi în locul lor. Există însă și excepții, iar chestia cu armean face parte din categoria asta.
9. Încerc să înțeleg nevoia celui care a scris articolul să scrie în felul acesta. Cred că explicația stă în finalul articolului. Da, am acordat sprijin parlamentar PD-L, după eșuarea proiectului Johanis. Azi am explicat și de ce și în ce constă sprijinul acordat. Și dacă tot nu și-a explicat nimeni de ce nu am vrut să particip la guvernare ci să acord doar un sprijin parlamentar (și ăla condiționat) probabil că eseul pornit din cum am face dacă am fi noi în locul lui a încercat să își explice lucrurile în acest fel. Cred că e mai simplă explicația publică pe care am dat-o azi la investitura guvernului.

Catavencu publica o informatie cum ca o firma pe care ati achizitionat-o de curand, a castigat un contract cu statul. dupa ce ati achizitionat-o dv, fireste, pt ca inainte nu prinsese. valoarea: 300.000E.

si ca aceeasi firma a dv a participat si la un contract pt min justitiei, de 5 mil E. pierdut, dar contestat de firma.

in calitate de cetatean care v-a votat, mi-ar face placere sa puteti infirma aceste acuzatii.