Archive for the ‘Spatiu cu chestii’ Category

Partidul online

Monday, December 1st, 2008

    Este prima și ultima oară când mai scriu despre politică pe blog-ul ăsta. Am facut-o pentru că am fost suficient de leneș sau de bătut în cap ca să nu pun un o zonă de dialog pe site-ul meu electoral. Cred că și pentru că nu-l actualizez decât din patru în patru ani. Ca să vadă, cine are chef să vadă asta, că îmi țin promisiunile.

    Ok. A fost așa cum au vrut cei mai mulți dintre voi, adică nu ați votat de pomană. Am obținut aproape 14.000 de voturi, nu e deloc de colo și sunt din nou reprezentantul vostru în Parlament. Acolo mă simt ca un soi de astronaut trimis pe o planetă dintr-un sistem stelar îndepărtat cu scopul de a o terraforma. Așa că, mă pregătesc de o nouă lansare. Și dacă până acum am ținut legătura cu centrul de comandă așa cum mi-a dat mie prin cap, adică mergând cât pot de mult în mijlocul industriei și sfătuindu-mă cu cât mai mulți dntre cei din tribul meu, acum mă gândesc serios să creez un loc de stat de vorbă și sfătuit și în spațiul virtual. Încă nu știu cum ar trebui să arate locul ăla, dar om pune noi de-o interfață.

    Ideea mi-a dat-o Victor Kapra, căruia i-am mulțumit frumos azi pentru tot ce a scris despre mine pe blog-ul lui. Pe-ăsta vreau să-l păstrez strict în zona gândurilor mele personale și n-am nici un fel de dorință să scriu aici nimic altceva. Dar nici să nu le răspund în vreun fel celor care cred că prezența mea pblică e ok sau nashpa de tot, nu-mi vine. Și nici atât de fraier nu sunt să nu cred că idei venite de la alții sunt de prisos. Așa că, la site-ul ăla cu nume de strigat la catalog voi adăuga și o chestie de stat de vorbă. Nashpa rău, că o să mai trebuiască să mai scriu o dată aici să zic că l-am făcut…

    Gata! Ne facem partid virtual. E bine așa Victor? Că nu știu… 

Scurtă istorie a timpului recent

Saturday, September 27th, 2008

    Google a împlinit zece ani. Știu, am spus că nu voi scrie pe-aici despre tehnologie sau politică. Și asta și fac: nu scriu despre tehnologie și nu scriu despre politică. Faptul că Google a împlinit zece ani nici măcar nu are vreo legătură directă cu toate astea.

     Am aflat că așa e chiar de la Google. Pentru că unul dintre lucrurile pe care a reușit de la început să îl facă a fost faptul că a devenit poarta de intrare în Internet. Probabil că însuși Internetul ar fi fost altfel azi fără felul în care a fost structurat de către Google. În vremurile alea care acum îmi par indecent de îndepărtate, ideea de acces în Internet era mai mult legată de browsere și de portaluri care înglobau printre altele și un motor de căutare. Când a apărut Google, existau două portaluri mari de tot AltaVista și Yahoo! care descoperiseră regula trăitului din publicitate și care se luptau să ofere ele însele cât mai multă informație celor care le accesau. Cei care au fondat Google au sesizat un lucru simplu de tot: este un nonsens să oferi în același timp și informație proprie și acces la informația altora. Și e și foarte greu să faci bine asta. În plus, accesul la informația din Internet putea fi substanțial îmbunătățit. Și asta au și făcut, devenind un serviciu de căutare foarte bun. În momentul în care o mare parte din accesul la diferitele locuri din Internet se face prin intermediul tau, reușești să cumulezi  o parte substanțială din suma traficului către lucurile spre care îi dirijezi pe cei care te utilizează ca motor de cautare. Asta înseamnă foarte mult pentru cei care oferă publicitate, pentru că vizibilitatea ta în Internet este extrem de ridicată. Adică reușești să faci bani din existența celor care sunt căutați. Nepunând conținut propriu, ești și mai credibil și mai ușor de utilizat, iar daca faci toată cătarea asta foarte simplă și eficace, te-ai scos. Ăsta e și motivul pentru care cred că noul browser de la Google, pe numele lui Chrome, o să prindă foarte tare. E în același spirit de simplu foarte rapid și eficace. Dealtfel cred că lumea s-a săturat de lucruri complicate din care nu folosești nici zece procente. Îmi amintesc de primul meu telefon mobil. Unul ca ăla mi-aș dori și acum. Era un Ericsson (am rămas fidel brand-ului) care putea da telefoane și sms-uri utilizând cartea de telefon. Orice operațiune se făcea în cel mult doi pași. Era super! Acum am tot un Ericsson (slava domnului astia au pastrat meniurile cât de cât cu mințile în cap), i-am dezactivat accesul la date că pentru asta am un BlackBerry cu vocea dezactivata pe care îl folosesc doar pentru mail și messenger iar pentru muzică și filme în mobilitate am un iPod și am reușit să țin lucrurile în zona de simplu și eficace al lui Google. Sigur, cu costuri mai mari. Și aici ajungem la chestia cea mai importantă a lui Google: pentru utilizatorul lui, Google e gratuit.

    Pentru că a gândit lucrurile așa, Google a reușit să reprezinte în numai 10 ani un brand extrem de cunoscut și de puternic. Până și strategia lor de branding a fost foarte bine gândită și aici au avut cred multe de învățat de la Microsoft (care în afară de Windows nu are nci un produs cât de cât cunoscut al cărui nume să nu fie precedat de cuvântul Microsoft) și robabil de la companii ca Ford care în timp și-au pierdut brand-ul printr-o varietate mult prea mare de produse rupte de  numele producătorului. Pntru cei mai mulți, Google este astăzi poarta de intrare în Intrenet. O poartă atât de mare încât ajunge să se confunde cu Interetul însuși. Pentru mine Google este proprietarul celui mai mare, mai rapid și mai capilar calculator din lume. Dacă va pune în nucleul rețelelor de comunicații și un sistem de operare la care să ne legăm gratuit (adică un sistem care să-și scoată banii din publicitate și nu din licențe), Google va reuși să schimbe lumea, așa cum au reușit Apple, IBM și Microsoft la sfâșitul anilor 70. Între timp, Apple a crescut venind mereu cu idei cu mult înaintea timpurilor și având norocul ca unele dintre ele să prindă, IBM s-a consolidat în zona de corporate-governmet și a făcut foarte bine că a renunțat la o mare parte din producția pentru mass-market iar Microsoft s-a pierdut în meciul de fotbal Windows-Linux, aparent interminabil dar, cred eu, destul de aproape de sfârșit, pierzând uriașa oportunitate deschisă de progresele din telecom din ultimii 15 ani. Aici locul a fost ocupat și conslidat de către Google prin motorul său de căutare și un alt fel de a gândi publicitatea și de către Yahoo! prin felul în care a știut să abordeze mesageria eletronică.

    Aparent, lumea Internetului de azi e dominată de Google și oarecum de Yahoo!. Nu sunt foarte sigur că asta e bine. Informația înseamnă o putere fără egal. Iar monopolul asupra informației (măcar în ceea e privește felul în cae este servit accesul) înseamnă o putere gigantică. Cu felul în care poți ordona informația poți ridica sau coborâ companii sau politicieni, adică poți influența semnificativ mersul omenirii. Până acum nimeni nu a făcut așa ceva la scară globală și nu am nici un motiv să cred că Google ar face-o oricât de mare ar fi tentația, dar… Cred însă că Google poate deveni victima propriei sale viziuni. Sistemul de operare rezident în nucleul rețelelor de comunicații va apărea. E doar o chestiune de timp și de scimbare a logicii operatorilor. Softul și continutul multimedia suportate de către pulicitate vor devi o realitate curentă. E doar o chestiune de timp și ține de reinventarea publicității în online și de renunțarea la bannere și click-uri. Și mai cred că dacă lucrurile astea nu vor fi făcute de către sau cu o implicare mare a lui Google, locul pe care și l-a câștigat în zece ani o să fie unul de companie foarte mare care la un moment dat al istoriei a schimbat mult lumea. Sigur, asta o să se întâmple oricum o dată și-o dată, dar parcă ar fi păcat ca momentul ăla să fie tocmai acum.

De ce nu prea scriu pe-aici

Monday, May 12th, 2008

    Pentru că nu am Internet. Se mai întâmplă. E o senzaţie ciudată, nu pot comunica în voie, nu îmi pot plăti facturile, e aiurea rău. Se întâmplă, face parte din viaţă şi uite că mă tresesc scriind la birou, lipsit de intimitatea de care am nevoie ca să pot scrie aşa cum trăiesc, adică în deplină libertate.

    Astăzi, venind către şedinţa de Birou Permanent, am trăit însă o experienţă despre care voi vorbi de mai multe ori de acum înainte. Pe gardul Parlamentului era un afiş mare amintind de expoziţia lui Mircea Dumitrescu.  Şi cuprins de dorul de semnele lui Mircea Dumitrescu şi de dorul de Nichita care iată a făcut ceva ciudat de tot şi nu mai e de atât amar de vreme printre noi, am ajuns în spaţiul de-acolo, de la S2, aşa îi zice locului ăluia, urmând pas cu pas o logică a lipsei desăvârşite de timp construită cu o migală firească de unul dintre semenii mei care ştie să lase semne ale existenţei sale. Nu am fost la vernisaj. Mi-e frică de parastasele astea la care toţi se calcă în picioare pentru a arăta lor înşile şi celor din jur cât de importanţi pot fi, atât de importanţi încât locul şi prilejul care îi adună acolo nici nu contează. Epoziţia lui Mircea Dumitrescu trebuie văzută în singurătate. E atât de fundamental de intimă încât cel mult cu oameni foarte dragi poţi păşi acolo. Eu cred că este o punere la un loc a sinelui omului cam ca adunarea unor bucăți de puzzle de sine şi tocmai din pricina asta e greu să o vezi populată de altceva decât de semnele sale şi de tine însuţi. Eu am avut şansa să fiu singur acolo. Şi mărturisesc că nu există vorbe de vorbit şi feluri de a sinţi şi de a gândi pe care să le pun aici fără a spune tâmpenii despre ceea ce am văzut. Este un fel de a sculpta aerul, cu texturi de lumină şi de inimă de copac şi de măruntaie de pământ pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri. Totul este firesc, ca o întâlnire cu tine însuţi într-un loc în care nu există timp.